DUHNI, duhnesc, vb. IV. Intranz. 1. A răspândi un miros urât și greu; a mirosi urât, a duhori. 2. (Rar; despre vânt) A sufla (cu putere), a răbufni, a bufni. ♦ Tranz. Fig. A șopti, a sufla cuiva la ureche în mod neplăcut. – Din sl. duhnonti.

duhni [At: ANON. CAR. / V: (înv) doh~, dih~, ducni, duuni / Pzi: ~nesc / E: vsl дѹхнути] 1 vi (Rar; d. vânt) A sufla cu putere. 2 vi A răspândi un miros urât și greu. 3 vi (Fig) A șopti cuiva la ureche în mod neplăcut, deranjant. 4 vi (Reg; la imt; îf dohnește!) Satură-te de somn.

DUHNI, duhnesc, vb. IV. Intranz. 1. A răspândi un miros urât și greu; a mirosi urât, a puți, a duhori. 2. (Rar; despre vânt) A sufla (cu putere), a răbufni, a bufni. ♦ Fig. A șopti, a sufla cuiva la ureche în mod neplăcut. – Din sl. duhnonti.

DUHNI, duhnesc, vb. IV. Intranz. 1. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «a») A răspîndi (mai ales prin respirație) un miros urît și greu, a mirosi a ceva. Duhnea a băutură ca un cazan de țuică descoperit în fierbere. MIHALE, O. 356. Vasile se apropie de oameni... pînă îl putură simți cum duhnește a spirt. DUMITRIU, N. 231. ♦ (Impers.) A se simți în aer un miros de... Începea stăpînirea tabacilor care își argăseau pieile în Dîmbovița și le uscau pe maluri. Duhnea a vită moartă. PAS, L. I 70. Fig. Duhnea a păcătoșie și a negrijă. POPA, V. 259. 2. (Despre vînt) A sufla, a răbufni, a bufni. Vîntul de-afară duhnește pe ușă, aruncînd înăuntru o fetiță foarte rebegită. CARAGIALE, O. I 362. ♦ Tranz. A șopti, a sufla cuiva la ureche în mod neplăcut. După ce a dat cîteva tîrcoale în fața companiei... mi-a duhnit la ureche: D-le Iancule! nu face pentru d-ta să stai între boccii. CARAGIALE, M. 285.

A DUHNI ~esc intranz. A răspândi duhoare. /<sl. duhnonti

duhnì v. a sufla, a șopti: foarte discret mi-a duhnit la ureche CAR. [Slav. DUHNÕTI, a respira].

ducni vti vz duhni

duuni vti vz duhni^[1] modificată

duvni vi vz duhni

duhlésc, duhluĭésc și duhnésc v. intr. (vsl. duhnonti, dŭhnonti, a respira, a sufla, d. duhŭ, duh. V. dihanie, dihor, odihnesc, zduhnesc). Iron. Exal, emit putoare: duhnește a mahorcă (CL. 1910, 5, 318), duhnește a muced. – În Munt. și duhuĭesc (d. duh). Vechĭ și dihnesc (vsl. dyhnonti).

duhni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. duhnesc, 3 sg. duhnește, imperf. 1 duhneam; conj. prez. 1 sg. să duhnesc, 3 să duhnească

duhni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. duhnesc, imperf. 3 sg. duhnea; conj. prez. 3 să duhnească

duhni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. duhnesc, imperf. 3 sg. duhnea; conj. prez. 3 sg. și pl. duhnească

duhnesc, -neam 1 imp.

DUHNI vb. v. puți.

DUHNI vb. a mirosi, a puți, (prin Mold.) a se auzi, (Mold.) a duhli, (înv.) a duhori. (~ a băutură.)

duhni, duhnesc, vb. intranz. – A mirosi urât, a puți. – Din vsl. duhnonti „a respira, a sufla” (Scriban, Șăineanu, DEX, MDA) < sl. duhǔ „duh” (Scriban); bg. duchna.