DRAPÉL, drapele, s. n. Semn distinctiv al unui stat, al unei unități militare, al unei organizații, asociații etc. reprezentat printr-o bucată de pânză sau de mătase (într-una sau în mai multe culori, adesea cu o emblemă sau cu o stemă) prinsă de o lance de lemn; steag. ◊ Expr. A fi sub drapel = a servi în armată. A lupta sub drapelul cuiva = a lupta sau a milita pentru cineva sau pentru ceva. A ține sus drapelul = a) a milita cu tărie pentru o idee, o cauză etc.; a rămâne fidel unei cauze; b) a se comporta exemplar într-o acțiune, într-o împrejurare. A ridica drapelul luptei pentru... = a începe lupta sau acțiunea pentru... – Din it. drappello. Cf. fr. drapeau.

drapel sn [At: KOGĂLNICEANU, în PLR, 171 / V: (reg) ~păl, drăp~, str~, tr~ sn / Pl: ~e, ~uri / E: it drapello, cf. fr drapeau] 1 (Adesea cu determinări care indică felul) Bucată de pânză, de mătase, de stofă etc., de obicei în formă dreptunghiulară, fixată la una din laturi de un băț sau lance și reprezentând culorile (uneori și stema sau emblema) unei organizații, ale unei instituții etc. Si: steag, stindard, (liv) flamură, (înv) bandieră. 2 (Îs) ~ de stat Drapelul (1) oficial al unui stat, a cărui descriere este prevăzută în constituție. 3 (Îs) ~ negru Semn de doliu. 4 (Îe) A fi (sau a intra) sub ~ A servi în armată. 5 (Îae) A-și face stagiul militar. 6 (Îe) A lupta sub ~ul cuiva A lupta sau a milita pentru cineva sau pentru ceva. 7 (Îe) A ține sus ~ul A milita cu tărie pentru o idee, o cauză etc. 8 (Îae) A rămâne fidel unei cauze. 9 (Îae) A se comporta exemplar într-o acțiune, într-o împrejurare. 10 (Îe) A ridica ~ul luptei pentru... A porni lupta sau acțiunea pentru... 11 Pânză subțire (folosită la confecționarea drapelelor (1). 12 Pavilion. 13 (Îlav) În ~ Poziție a palelor elicei unui avion, în care aceasta are rezistență minimă la înaintare, în direcția de zbor. 14 (Mtg) Axul aparatului de formare cu șablon.

DRAPÉL, drapele, s. n. Bucată de pânză sau de mătase (într-una sau în mai multe culori, adesea cu o emblemă sau cu o stemă) prinsă de un băț și reprezentând semnul distinctiv al unui stat, al unei unități militare, al unei organizații, asociații etc.; steag. ◊ Expr. A fi sub drapel = a servi în armată. A lupta sub drapelul cuiva = a lupta sau a milita pentru cineva sau pentru ceva. A ține sus drapelul = a) a milita cu tărie pentru o idee, o cauză etc.; a rămâne fidel unei cauze; b) a se comporta exemplar într-o acțiune, într-o împrejurare. A ridica drapelul luptei pentru... = a începe lupta sau acțiunea pentru... – Din it. drappello. Cf. fr. drapeau.

DRAPÉL, drapele, s. n. Bucată de pînză sau de mătase prinsă de un fel de lance și înfățișînd culorile (uneori și stema sau emblema) unui stat, ale unei armate sau ale unei organizații și servind drept simbol sau drept semn de apartenență; steag. V. stindard, flamură, pavilion. Drapelul Republicii Populare Romîne poartă culorile roșu, galben și albastru, așezate vertical cu albastrul lîngă lance. În mijloc este așezată stema Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 46. Desfășurînd drapele cu puzderie de stele, Vapoare mari ca niște cai troieni Aruncă gheara ancorei în port. BOUREANU, S. P. 4. Și cazarma, goarna, drapelul... au trecut prin cugetul lui ars de iubire. GALACTION, O. I 129. ◊ Drapelul muncii sau drapelul (roșu) de producție = drapel acordat drept evidențiere fruntașilor sau unităților fruntașe în producție. [Se] va institui decernarea steagurilor de producție pentru cele mai bune gospodării agricole colective din regiuni și drapelul de producție care să se acorde în fiecare an, de către Ministerul Agriculturii, gospodăriei colective fruntașe pe țară. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 660. ◊ Expr. A fi sub drapel = a servi în armată. A chema sub drapel v. chema. A lupta sub drapelul cuiva = a lupta sau a milita pentru cineva sau ceva, sau în numele cuiva. A ține sus drapelul (unei idei, unei cauze etc.) = a manifesta sau a milita cu tărie pentru o idee; a rămîne fidel unei cauze. Cu toată prigoana țaristă, bolșevicii au ținut sus drapelul internaționalismului proletar. A ridica drapelul luptei (peutru...) = a da semnalul luptei, a începe lupta, acțiunea (pentru...).

DRAPÉL s.n. Steag al unei unități militare; (p. ext.) steag, flamură. [Cf. it. drapello, fr. drapeau].

DRAPÉL s. n. 1. steag al unei unități militare; steag, flamură. ♦ a fi sub ~ = a servi în armată. 2. (cinem.) suprafață opacă dintr-o bucată de pânză neagră întinsă pe o ramă metalică, care se poate monta pe un stativ, permițând reținerea luminii pe anumite obiecte sau mascarea anumitor zone din cadrul unui film. 3. (av.) punere în ~ = fixare a palelor unei elice cu pas variabil într-o poziție care oferă o mai mică rezistență în înaintare în caz de oprire a motorului. (< it. drappello)

DRAPÉL ~e n. Piesă de stofă atașată de un suport, purtând culorile, emblemele unui sat, ale unei unități railitare sau ale unei organizații, servind drept semn distinctiv al acestora; steag; stindard; flamură. ~ olimpic. ◊ A fi sub ~ a-și face serviciul militar. /<it. drapello

drapel n. steag: a fi sub drapel, a servi în armată.

PORTDRAPÉL, (1) s. m., (2) portdrapele, s. n. 1. S. m. Persoană care poartă drapelul unei unități militare, al unei asociații sportive etc. ♦ Fig. Persoană care stă în fruntea unui curent, a unei mișcări; p. ext. idee călăuzitoare. 2. S. n. Toc din piele prins de o curea petrecută peste piept, în care se fixează coada drapelului pentru a putea fi purtat mai ușor. – Port¹- + drapel (1, după fr. porte-drapeau).

drapăl sn vz drapel

drăpél sn vz drapel

portdrapel [At: CADE / Pl: (5) ~e / E: port-⁴ + drapel cdp fr porte-drapeau] 1 sms Militar care poartă steagul unității Si: (rar) portstindard (1), (înv) sangeactar, sangeagaș, sangeangiu. 2 sms Sportiv sau elev care poartă drapelul unei asociații sau organizații Si: (rar) portstindard (2). 3 sms (Fig) Persoană care se află în fruntea unei mișcări, unui curent etc. Si: (rar) portstindard (3). 4 sms (Fig; pex) Idee călăuzitoare Si: (rar) portstindard (4). 5 sn Toc de piele prins de o curea petrecută peste piept, în care se sprijină coada drapelului, pentru a putea fi purtat mai ușor.

PORTDRAPÉL, (1) s. m., (2) portdrapele, s. n. 1. S. m. Persoană care poartă drapelul unei unități militare, al unei asociații sportive etc. ♦ Fig. Persoană care stă în fruntea unui curent, a unei mișcări; p. ext. idee călăuzitoare. 2. S. n. Toc de piele prins de o curea petrecută peste piept, în care se fixează coada drapelului pentru a putea fi purtat mai ușor. – Port¹- + drapel (1, după fr. porte-drapeau).

PORTDRAPÉL ², portdrapele, s. n. Toc de piele, prins de o curea petrecută peste piept și în care se sprijină coada drapelului pentru a putea fi purtat mai ușor.

PORTDRAPÉL s.n. Toc de piele în care se fixează drapelul pentru a putea fi purtat. [< port- + drapel].

PORTDRAPÉL I. s. m. persoană care poartă drapelul unei unități militare, al unei asociații (sportive). ◊ (fig.) cel care stă în fruntea unui curent, a unei mișcări. II. s. n. toc de piele în care se poartă drapelul; portstindard. (după fr. porte-drapeau)

PORTDRAPÉL² ~e n. Toc de piele, prins de o curea, în care se fixează coada drapelului pentru a-l purta mai ușor. /port- + drapel

drapel s. n., pl. drapele

drapel s. n., pl. drapele

drapél s. n., pl. drapéle

drapel, pl. drapele

portdrapel¹ (obiect) (desp. port-dra-) s. n., pl. portdrapele

portdrapel² (obiect) (port-dra-) s. n., pl. portdrapele

portdrapél (obiect) s. n. (sil. mf. port-), pl. portdrapéle

portdrapel

port-drapel.

DRAPÉL s. steag, stindard, (livr. și poetic) flamură, (rar) bandieră, (înv. și reg.) banderiu, prapur. (~ al unei țări.)

DRAPEL s. steag, stindard, (livr. și poetic) flamură, (rar) bandieră, (înv. și reg.) banderiu, prapur. (~ unei țări.)

portdrapel, portdrapeluri s. n. (glum.) penis în erecție.