drapel sn [At: KOGĂLNICEANU, în PLR, 171 / V: (reg) ~păl, drăp~, str~, tr~ sn / Pl: ~e, ~uri / E: it drapello, cf. fr drapeau] 1 (Adesea cu determinări care indică felul) Bucată de pânză, de mătase, de stofă etc., de obicei în formă dreptunghiulară, fixată la una din laturi de un băț sau lance și reprezentând culorile (uneori și stema sau emblema) unei organizații, ale unei instituții etc. Si: steag, stindard, (liv) flamură, (înv) bandieră. 2 (Îs) ~ de stat Drapelul (1) oficial al unui stat, a cărui descriere este prevăzută în constituție. 3 (Îs) ~ negru Semn de doliu. 4 (Îe) A fi (sau a intra) sub ~ A servi în armată. 5 (Îae) A-și face stagiul militar. 6 (Îe) A lupta sub ~ul cuiva A lupta sau a milita pentru cineva sau pentru ceva. 7 (Îe) A ține sus ~ul A milita cu tărie pentru o idee, o cauză etc. 8 (Îae) A rămâne fidel unei cauze. 9 (Îae) A se comporta exemplar într-o acțiune, într-o împrejurare. 10 (Îe) A ridica ~ul luptei pentru... A porni lupta sau acțiunea pentru... 11 Pânză subțire (folosită la confecționarea drapelelor (1). 12 Pavilion. 13 (Îlav) În ~ Poziție a palelor elicei unui avion, în care aceasta are rezistență minimă la înaintare, în direcția de zbor. 14 (Mtg) Axul aparatului de formare cu șablon.