stindard sn [At: NEGULICI / Pl: ~e / E: it stendardo] 1 Steag (1). 2 (Îe) A ridica ~ul revoltei (sau național, luptei etc.) A porni, a declanșa o revoltă (sau o revoluție, o luptă etc.) Si: a ridica steagul revoltei. 3 (Fig) Tabără. 4 Simbol de unire, de adeziune pentru un ideal (înalt) Si: cauză (3), ideal, orientare.

STINDARD, stindarde, s. n. (Astăzi rar) 1. Steag, drapel. Rănit, scapă din mîini stindardul. CARAGIALE, O. III 17. Și stindardul țării el înfășurînd, Către sîn îl strînge înapoi cătînd. BOLINTINEANU, O. 35. Poporul să m-aclame, poporul să m-admire Și oștile să-nchine Stindarde-n fața mea. ALECSANDRI, T. II 126. ◊ Expr. A ridica stindardul revoltei = a porni, a declanșa o revoltă. N-ar fi cutezat să ia parte într-o mișcare ce ar fi ridicat stindardul revoltei. GHICA, A. 687. 2. Fig. Tabără, front. Nu este amărăciune mai mare decît a dezertorului ce vede triumfînd stindardul ce a părăsit. BOLLIAC, O. 262. ♦ Simbol de luptă, de înfrățire. Marxismul a devenit stindardul de luptă și călăuză a proletariatului din toată lumea. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 338, 1/1.

STINDARD s.n. 1. Steag de război; drapel. 2. (Fig.) Tabără, front. ♦ (Fig.) Simbol de luptă, de înfrățire. 3. (Bot.) Porțiune din corola leguminoaselor alcătuită din corola cea mai mare. [Pl. -de, -duri. [< it. stendardo].

STINDARD s. n. 1. steag de război; drapel. 2. (fig.) tabără, front. ◊ (fig.) simbol de luptă, de înfrățire. 3. porțiune din corola leguminoaselor alcătuită din corola cea mai mare. (< it. stendardo)

STINDARD ~e n. 1) înv. Piesă de stofă atașată la un suport, purtând culorile, emblemele unei națiuni, ale unui stat, ale unei unități militare sau ale unei organizații, servind ca semn distinctiv al acestora; steag; flamură; drapel. 2) fig. Simbol de luptă, de adeziune, de solidaritate, de înfrățire. ◊ A ridica ~ul luptei a porni la luptă. /<it. stendardo

stindard n. 1. steag de răsboiu; 2. fig. semn de raliare.

*stindard n., pl. e (it. stendardo, d. sténdere, a întinde; fr. étendard, d. étendre, a întinde; germ. standarte, rus. štandárt). Sec. 19. Steag, drapel. – La N. Cost. 2,62 (după Rușĭ) standart, pl. e, steag de cavalerie: puștĭ, steagurĭ, standarte și alte lucrurĭ ale oștiĭ.

stindard s. n., pl. stindarde

stindard s. n., pl. stindarde

stindard s. n., pl. stindarde

STINDARD s. drapel, steag, (livr. și poetic) flamură, (rar) bandieră, (înv. și reg.) banderiu, prapur. (~ul unei țări.)

STINDARD s. drapel, steag, (livr. și poetic) flamură, (rar) bandieră, (înv. și reg.) banderiu, prapur. (~ unei țări.)

stindard (-de), s. n. – Drapel, steag. It. stendardo.