16 definiții pentru dramatic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DRAMÁTIC, -Ă, dramatici, -ce, adj. 1. Care ține de dramă sau de teatru, privitor la dramă sau la teatru. ◊ Artă dramatică = ansamblu de principii privitoare la interpretarea și la punerea în scenă a unui spectacol, a unei piese. Artist dramatic = actor. Gen dramatic = gen literar care cuprinde opere scrise sub formă de dialog pentru a fi reprezentate pe scenă, cu conflict gradat din ciocnirea intereselor și sentimentelor personajelor. Cronică dramatică = prezentare critică, analitică a unei reprezentații teatrale. ♦ (Despre vocea cântăreților) Care are o sonoritate amplă, intensă, capabilă să exprime situații zbuciumate, de tensiune. 2. Fig. (Despre întâmplări, împrejurări, situații, momente etc.) Bogat în contraste și în conflicte; zguduitor, impresionant. ◊ (Substantivat, n.) Dramaticul unei situații. – Din fr. dramatique, lat. dramaticus.

dramatic, ~ă a [At: HELIADE, GR. P. 29/1 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr dramatique, lat dramaticus] 1-2 Care se referă la dramă (1) sau la teatru. 3-4 Caracteristic dramei (1) sau teatrului. 5-7 Dramaturgic (5-7). 8 Gen ~ Gen literar care cuprinde opere scrise în dialog și menite a fi repezentate pe scenă, în care conflictul se dezvoltă gradat din ciocnirea intereselor și sentimentelor diverselor personaje. 9 (Îs) Cronică ~ă Prezentare critică, analitică a unei reprezentații teatrale. 10 (Îs) Artă (sau, înv, măiestrie) Totalitate a regulilor, a principiilor privind punerea în scenă și interpretarea operelor dramatice Si: dramă (5). 11 (Îs) Artist (sau actor) ~ Actor (de teatru). 12 (Îs) Autor (sau scriitor, poet) ~ Dramaturg. 13 (D. voce) Care se caracterizează printr-o sonoritate amplă, intensă și plină de gravitate. 14 (Fig; d. întâmplări, împrejurări, scene, situații, momente etc.) Bogat în contraste și în conflicte. 15 (Fig) Care este periculos Si: grav. 16 Care impresionează Si: emoționant, mișcător, patetic.

DRAMÁTIC, -Ă, dramatici, -ce, adj. 1. Care ține de dramă sau de teatru, privitor la dramă sau la teatru. ◊ Artă dramatică = ansamblu de principii privitoare la interpretarea și la punerea în scenă a unui spectacol, a unei piese. Artist dramatic = actor. Genul dramatic = gen literar care cuprinde opere scrise pentru a fi reprezentate pe scenă. ♦ (Despre vocea cântăreților) Care are o sonoritate amplă, intensă, capabilă să exprime situații zbuciumate, de tensiune. 2. Fig. (Despre întâmplări, împrejurări, situații, momente etc.) Bogat în contraste și în conflicte; zguduitor, impresionant. ◊ (Substantivat, n.) Dramaticul unei situații. – Din fr. dramatique, lat. dramaticus.

DRAMÁTIC, -Ă, dramatici, -e, adj. 1. Cu privire la dramă, care ține de dramă sau de teatru în genere. Am publicat... fantazia dramatică «Rița-Crăița». GALACTION, O. I 32. Negruzzi și Alecsandri l-au observat [ridicolul] și l-au redat în opere dramatice. IBRĂILEANU, SP. CR. 108. Drama «Răzvan-vodă»... un început de clasicism în literatura dramatică. MACEDONSKI, O. IV 23. ◊ Artă dramatică = dramaturgie (2). Nu cunoșteau nici rudimentele artei dramatice. NEGRUZZI, S. I 343. Genul dramatic = gen literar care cuprinde opere scrise pentru a fi reprezentate pe scenă. Cronică dramatică = critică referitoare la o reprezentație teatrală. Aveam să scriu eu însumi cronica dramatică. CAMIL PETRESCU, T. III 490. Tenor dramatic v. tenor. 2. Fig. (Despre întîmplări, împrejurări, situații, momente etc.) Bogat în contraste și în conflicte; zguduitor, impresionant, mișcător, emoționant. Marea... e ținta îndepărtată a acestui dramatic început de călătorie. BOGZA, C. O. 65. Acest vers este de o frumusețe... care provine de la ruperea cezurii... cerută în asemenea situațiune dramatică. MACEDONSKI, O. IV 70. ◊ (Adverbial) Mitică... vorbește dramatic ca să sublinieze importanța [celor spuse]. CAMIL PETRESCU, T. I 391. ◊ (Substantivat, n.) Dramaticul unei asemenea existențe nu l-a simțit și nu l-a redat nimene la noi. IBRĂILEANU, SP. CR. 143.

DRAMÁTIC, -Ă adj. 1. Care ține de dramă sau de teatru. ◊ Gen dramatic = gen literar care cuprinde operele în care ideile și sentimentele, ducând la desfășurarea unui conflict între personaje, sunt prezentate dinamic pe scenă; cronică dramatică = prezentare (analitică) a unei reprezentații teatrale; artă dramatică = arta și teoria punerii în scenă și interpretării operelor dramatice. ♦ (Despre voci) Care se caracterizează printr-o sonoritate colorată și plină de gravitate, dar având o mobilitate limitată. 2. (Fig.) Bogat în contraste, în conflicte; care se desfășoară dinamic în fața noastră; zguduitor, emoționant. [Cf. fr. dramatique, it. dramatico, lat. dramaticus].

DRAMÁTIC, -Ă adj. 1. referitor la dramă, la teatru. ♦ gen ~ = gen literar care cuprinde opere scrise în dialog, în care ideile și sentimentele, ducând la desfășurarea unui conflict între personaje, sunt prezentate dinamic pe scenă; cronică ~ă = prezentare (analitică) a unei reprezentații teatrale; artă ~ă = arta și teoria punerii în scenă și interpretării operelor dramatice; dramă (2). ♦ (despre voci) care se caracterizează printr-o sonoritate colorată și plină de gravitate, dar având o mobilitate limitată. 2. (fig.; despre întâmplări, situații etc.) bogat în contraste, în conflicte; zguduitor, impresionat. (< fr. dramatique, lat. dramaticus, gr. dramatikos)

DRAMÁTIC2 n. Caracter plin de dramatism al unei situații. /<fr. dramatique, lat. dramaticus

DRAMÁTIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de dramă; propriu dramei. Operă ~că. Conflict ~. 2) (despre circumstanțe, situații etc.) Care vădește dramatism; cu manifestări de dramatism; zguduitor. Culminație ~că. /<fr. dramatique, lat. dramaticus

dramatic a. 1. ce ține de teatru: artist dramatic; 2. fig. ce mișcă, ce interesează: situațiune dramatică.

* dramátic, -ă adj. (vgr. dramatikós). De dramă, al drameĭ: pĭesă dramatică; stil, autor, actor dramatic. Fig. Întîmplare dramatică, întîmplare emoționată din cauza caracteruluĭ oamenilor care participă. Adv. În mod dramatic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dramátic adj. m., pl. dramátici; f. dramátică, pl. dramátice

dramátic adj. m., pl. dramátici; f. sg. dramátică, pl. dramátice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DRAMÁTIC adj. v. impresionant, zguduitor.

dramatic adj. v. IMPRESIONANT. ZGUDUITOR.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DRAMÁTIC, -Ă adj. (cf. fr. dramatique, it. dramatico, lat. dramaticus): în sintagmele imperativ dramatic, imperfect dramatic și prezent dramatic (v.).

DRAMATIC (< fr. dramatique) Unul din cele trei genuri literare fundamentale, totalitate a operelor literare scrise, sub formă de dialog, spre a fi reprezentate (în genere) pe scenă, gen în care sînt incluse: tragedia, comedia, drama; de asemeni, tragicomedia, farsa, melodrama, feeria, vodevilul. Cel mai complex gen literar, operele dramatice cuprind în structura lor atît elemente epice, cît și elemente lirice. Gen reprezentabil scenic, pentru că în acest fel, de obicei, își transmite integral mesajul artistic, el mai necesită participarea altor factori artistici – pictura, arhitectura, sculptura, muzica și coregrafia – ca într-o sinteză de adevăruri ale simțirii și gîndirîi, ale vieții umane. Prin reprezentarea scenică, operele dramatice înfățișează spectatorilor cu o mare forță de sugestie imaginea vie și amplă a vieții, genul dramatic definindu-se și ca un gen complet de artă. În evoluția ei istorică, dramaturgia a trecut prin mai multe etape, fiecare aducând unele modificări conceptului dramatic: dramaturgia antichității, misterele (v.), moralitățile (v.), farsele medievale, dramaturgia shakespeariană, dramaturgia clasică a secolului al XVII-lea, dramaturgia romantică, dramaturgia modernă (realistă) din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și alte formule ale dramaturgiei din secolul al XX-lea ca dramaturgia absurdului. În structura creației dramatice sînt incluse: acțiunea, conflictul dramatic, dialogul, eroul dramatic. Natura scenică a operei dramatice (tragedie, comedie, dramă etc.) duce la o structura concentrată și axată pe conflict. În operele dramatice nu se întîlnesc dezvoltări și lungimi episodice ca în romane. În interpretarea unei piese de teatru, ca realizare prin mijloacele artei cuvîntului, accentul cade pe evenimentele care constituie acele „noduri” sau „focare” ale acțiunii, pe înțelegerea replicilor dialogului în adevărata lor semnificație și funcție artistică de autocaracterizare a eroului. „O piesă - scrie Gorki în lucrarea Despre literatură – fie că e dramă sau comedie, este cel mai dificil gen literar, dificil, întrucît o piesă cere ca fiecare personaj să se caracterizeze singur prin cuvinte și prin acțiune, fără nici un fel de intervenție din partea autorului. Personajele unei piese se conturează numai prin dialog, nicidecum descriptiv.” Definitoriu pentru opera dramatică rămîne însă conflictul, căci presupune două sau mai multe forțe opuse, de unde rezultă ciocnirea și tensiunea dramatică. În afara acestor trăsături caracteristice, din punct de vedere strict literar, opera dramatică este, de fapt, de aceeași esență cu opera epică (roman, nuvelă, poem), avînd însă o latură specifică și anume aceea că este lipsită de vorbirea povestitorului. În evoluția literaturii se pot constata interferența dramaticului cu epicul, ba chiar a dramaticului cu liricul. Piesele de teatru romantice sau simboliste (piesele lui Fr. Schiller, dramaturgia lui Claudel ș.a.) sînt invadate de lirism, devenind ceea ce se cunoaște sub denumirea de teatru poetic. Interferențe cu epicul se întîlnesc în piesele cu temă istorică sau socială mai largă (Cromwell de V. Hugo; Peer Gynt de H. Ibsen, Sfînta Ioana de B. Shaw ș.a.). În dramaturgia contemporană asistăm la o adevărată epicizare a teatrului, ca în piesele lui B. Brecht (Mutter Courage) sau cele ale lui Camil Petrescu (Bălcescu, Danton). În dramaturgia absurdului, reprezentată îndeosebi de Eugène Ionesco și Samuel Beckett, se observă ușor modificările structurii dramatice prin absența localizării în timp sau timpul încremenit (v. absurd). Cu toate că există aceste mutații în construcția estetică a unei opere dramatice, particularitățile artistice ale acestui gen cer forme speciale de prezentare a conținutului, o mare forță a acțiunii, concizie, prezentare vie a caracterelor, conflict ascuțit, elemente caracterizante în vorbirea personajelor, veridicitatea și spontaneitatea reacției personajelor la evenimentele ce se petrec în piesă. Ideea piesei, ca operă literară și ca spectacol, rezultă din acțiune, din procesul de reliefare și formare a caracterelor umane. Termenul dramatic mai este folosit și în accepțiunea de categorie estetică, între el și conflict stabilindu-se adesea o sinonimie.

Intrare: dramatic
dramatic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dramatic
  • dramaticul
  • dramaticu‑
  • dramatică
  • dramatica
plural
  • dramatici
  • dramaticii
  • dramatice
  • dramaticele
genitiv-dativ singular
  • dramatic
  • dramaticului
  • dramatice
  • dramaticei
plural
  • dramatici
  • dramaticilor
  • dramatice
  • dramaticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dramatic

  • 1. Care ține de dramă sau de teatru, privitor la dramă sau la teatru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • Am publicat... fantazia dramatică «Rița-Crăița». GALACTION, O. I 32.
      surse: DLRLC
    • Negruzzi și Alecsandri l-au observat [ridicolul] și l-au redat în opere dramatice. IBRĂILEANU, SP. CR. 108.
      surse: DLRLC
    • Drama «Răzvan-vodă»... un început de clasicism în literatura dramatică. MACEDONSKI, O. IV 23.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Artă dramatică = ansamblu de principii privitoare la interpretarea și la punerea în scenă a unui spectacol, a unei piese.
      surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: dramaturgie attach_file un exemplu
      exemple
      • Nu cunoșteau nici rudimentele artei dramatice. NEGRUZZI, S. I 343.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Artist dramatic = actor, actriță
      surse: DEX '09
    • 1.3. Gen dramatic = gen literar care cuprinde opere scrise sub formă de dialog pentru a fi reprezentate pe scenă, cu conflict gradat din ciocnirea intereselor și sentimentelor personajelor.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.4. Cronică dramatică = prezentare critică, analitică a unei reprezentații teatrale.
      surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Aveam să scriu eu însumi cronica dramatică. CAMIL PETRESCU, T. III 490.
        surse: DLRLC
    • 1.5. (Despre vocea cântăreților) Care are o sonoritate amplă, intensă, capabilă să exprime situații zbuciumate, de tensiune.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. figurat (Despre întâmplări, împrejurări, situații, momente etc.) Bogat în contraste și în conflicte.
    exemple
    • Marea... e ținta îndepărtată a acestui dramatic început de călătorie. BOGZA, C. O. 65.
      surse: DLRLC
    • Acest vers este de o frumusețe... care provine de la ruperea cezurii... cerută în asemenea situațiune dramatică. MACEDONSKI, O. IV 70.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Mitică... vorbește dramatic ca să sublinieze importanța [celor spuse]. CAMIL PETRESCU, T. I 391.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat neutru Dramaticul unei situații.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • (și) substantivat neutru Dramaticul unei asemenea existențe nu l-a simțit și nu l-a redat nimene la noi. IBRĂILEANU, SP. CR. 143.
      surse: DLRLC

etimologie: