zguduitor, ~oare a [At: LM / P: ~du-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: zgudui + -tor] 1 Care mișcă puternic Si: zdruncinător (1). 2 (D. mișcări tectonice, d. activități vulcanice sau d. fenomene naturale) Care transmite o mișcare puternică Si: clătinător (1), cutremurător (1). 3 (D. obiecte în mișcare, d. sunete, zgomote puternice etc.) Care scoate din poziția inițială, mișcând în toate direcțiile și producând un zgomot caracteristic Si: clătinător (1), hâșâitor, hurducător. 4 Care emoționează puternic Si: cutremurător (3), înfiorător. 5 Foarte puternic.

zguduitor, -oare adj. 1 (despre mișcări tectonice, vulcanice sau despre alte fenomene naturale puternice) Care mișcă puternic sau care transmite o mișcare puternică, făcînd să vibreze, stricînd echilibrul, soliditatea etc. 2 (despre obiecte în mișcare) Care se mișcă (cu putere) brusc, repetat și dezordonat, într-o parte și în alta, în sus și în jos etc., producînd un zgomot caracteristic; (despre sunete, zgomote etc.) care înfioară. În sunetul vioi și zguduitor al muzicii, iese în coloană de marș regimentul (SADOV.). 3 Fig. Care emoționează, impresionează puternic; impresionant. Cel mai zguduitor lucru e reacția oamenilor necorupți de civilizație (POPOV.). • sil. -du-i-. pl. -ori, -oare. /zgudui + -tor.

ZGUDUITOR, -OARE, zguduitori, -oare, adj. 1. Care zguduie. Fierbeau văzduhurile și cerurile clocoteau subt descărcările zguduitoare ale tunetelor. HOGAȘ, M. N. 176. Toată uriașa împletitură de fier, pe care aleargă zguduitoarele trenuri, pare că plutește în aer, ușoară ca o dantelă. VLAHUȚĂ, la CADE. 2. Fig. Care impresionează, înfioară; cutremurător. Veste zguduitoare.

ZGUDUITOR, -OARE, zguduitori, -oare, adj. 1. Care zguduie (1). 2. Fig. Care emoționează, impresionează puternic. – Din zgudui + suf. -(i)tor.

ZGUDUITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care zguduie; zdruncinător. 2) fig. Care emoționează puternic. Veste ~oare. [Sil. -du-i-] /a (se) zgudui + suf. ~tor

zguduitór, -oáre adj. Care zguduĭe. Fig. Care consternă: o veste zguduitoare.

zguduitor (desp. -du-i-) adj. m., pl. zguduitori; f. sg. și pl. zguduitoare

zguduitor (-du-i-) adj. m., pl. zguduitori; f. sg. și pl. zguduitoare

zguduitor adj. m., pl. zguduitori; f. sg. și pl. zguduitoare

ZGUDUITOR adj. 1. cumplit, cutremurător, fioros. (O crimă ~oare.) 2. impresionant, (fig.) dramatic. (A avut un sfârșit ~.)

ZGUDUITOR adj. 1. cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, macabru, monstruos, oribil, sîngeros, teribil, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (înv. și pop.) rău. (O crimă ~.) 2. impresionant, (fig.) dramatic. (A avut un sfîrșit ~.)