4 intrări

42 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DRAGÁ, draghez, vb. I. Tranz. 1. A săpa cu draga fundul unei ape și a scoate materialul săpat. 2. A curăța de mine marine o cale navigabilă. – Din fr. draguer.

DRAGÁ, draghez, vb. I. Tranz. 1. A săpa cu draga fundul unei ape și a scoate materialul săpat. 2. A curăța de mine marine o cale navigabilă. – Din fr. draguer.

draga vt [At: ANTIPA, P. 271 / Pzi: ~aghéz / E: fr draguer] 1 (Fșa; c.i. cursuri de ape, canale, porturi etc.) A săpa cu ajutorul dragelor (1) fundul unei ape și a îndepărta materialul rezultat în vederea înlesnirii navigației, a executării unor lucrări etc. 2 A curăța de mine marine o cale navigabilă.

DRAGÁ, draghez, vb. I. Tranz. 1. A săpa cu draga sub apă și a scoate materialul săpat cu ajutorul acesteia. 2. A curăța de mine o cale navigabilă.

DRAGÁ vb. I. tr. 1. A săpa sub apă și a îndepărta materialul săpat cu ajutorul unei drage. 2. A curăța de mine o cale navigabilă. [< fr. draguer, it. dragare].

DRAGÁ vb. tr. 1. a săpa sub apă și a îndepărta materialul săpat cu ajutorul unei drage. 2. a curăța de mine o cale navigabilă. (< fr. draguer)

dragá vb. I (franțuzism; fig.) A agăța (de obicei femei) ◊ „În Franța, [X] draghează și este mulțumit de izbânzile sale sexuale.” Lit. 2022/94 p. 5 (din fr. draguer, it. dragare; DMN 1969, PN, DFAP 1978)

A DRAGÁ ~ghéz tranz. 1) (fundul unei ape) A săpa cu draga. 2) (căi navigabile) A curăța de mine; a demina cu draga. /<fr. draguer

DRAG, -Ă, dragi, -e, adj., s. m. și f., s. n. I. Adj. 1. Care este iubit, scump, neprețuit pentru cineva, pe care cineva îl iubește, îl prețuiește. ◊ Loc. vb. A prinde drag (de cineva) = a se îndrăgosti (de cineva). ◊ Expr. A-i fi cuiva drag să... = a-i plăcea cuiva mult să facă ceva, a se simți atras spre ceva. Când ți-e lumea (sau viața) mai dragă, se spune când se ivește o întâmplare neprevăzută și neplăcută într-un moment când erai liniștit, fericit. Dragă doamne = vorba vine, ca să zic așa; chipurile. ♦ (Substantivat, fam.) Termen cu care te adresezi unei persoane iubite sau folosit când vorbești despre o asemenea persoană. 2. Care exprimă iubirea, prețuirea; care este plin de afecțiune; plăcut (ochiului). Cuvinte dragi.Expr. Cu dragă inimă = cu multă plăcere, foarte bucuros. II. S. m. și f. Persoană care iubește pe alta de sex opus, care se află în relații de dragoste cu aceasta; iubit(ă). III. S. n. (Pop.) Iubire, dragoste. ◊ Loc. adj. Mai mare dragul = plăcut, frumos. ◊ Loc. adv. Cu (mare, mult, atâta etc.) drag sau cu tot dragul = (foarte) bucuros, fericit. De drag = din (sau cu) plăcere. ◊ Loc. prep. De dragul... = pentru..., din dragoste sau din prietenie pentru... ◊ Expr. (Ți-e) mai mare dragul = e o mare plăcere, desfătare (să...). – Din sl. dragŭ.

DRÁGĂ, drage, s. f. 1. Navă special amenajată sau aparatură cu care se draghează. 2. Instrument în formă de sac sau de plasă cu care se colectează organismele vegetale sau animale de pe fundul apelor. – Din fr. drague.

DRÁGĂ, drage, s. f. 1. Navă special amenajată sau aparatură cu care se draghează. 2. Instrument în formă de sac sau de plasă cu care se colectează organismele vegetale sau animale de pe fundul apelor. – Din fr. drague.

drag, ~ă [At: COD. VOR. 190 / Pl: ~agi, ~age / E: vsl драгу] 1 a (Înv) Scump. 2 a Neprețuit pentru cineva care îl iubește. 3 a (Înv; îe) A-i fi cuiva ~ a... sau să... A-i plăcea cuiva mult să facă ceva. 4 a (Înv; îae) A se simți atras spre ceva. 5 a (Pop; îe) A-i cădea ~ (cuiva) A trezi dragostea cuiva. 6 a (Pop; îe) A prinde ~ de (sau pe) cineva A se îndrăgosti (de cineva). 7 a (Pop; îe) A avea (pe cineva) ~ A iubi (pe cineva). 8 a (Reg; îe) A se avea ~agi A se iubi unul pe altul. 9 a (Îe) Când ți-e lumea (sau viața) mai ~ă Se spune când se ivește o întâmplare neprevăzută și neplăcută, atunci când totul mergea bine. 10 a (Pop; îe) ~ă Doamne Vorba vine. 11 sf (Fam) Termen cu care te adresezi unei persoane iubite. 12 smf (Fam) Termen folosit când se vorbește despre o persoană iubită. 13 smf (Fam; adesea irn) Termen generic de adresare. 14 a Care exprimă iubire, prețuire. 15 a Care este plin de afecțiune. 16 a Plăcut ochiului. 17 a (Îe) Cu ~ă inimă Din toată inima. 18 a (Îae) Cu multă plăcere. 19 a (Înv; îe) Cu ~ă voie De bună voie. 20 a (Înv; îae) Cu plăcere. 21 smf Persoană care iubește pe cineva Si: iubit, (pop) mândru. 22 sn (Pop) Dragoste (1). 23 sn (Îlav) Cu (mare, mult, atât etc.) ~ Cu iubire. 24 sn (Îal) Cu (multă) plăcere. 25 sn (Îrg; îal) Cu blândețe. 26 sn (Pop; îlav) Cu tot ~ul Cu toată plăcerea. 27 sn (Îrg; îal) Cu tot dinadinsul. 28 sn (Îrg; îlav) În ~ul lelii Fără rost. 29 sn (Pfm; îlpp) De ~ul... Pentru. 30-31 sn (Îal) Din dragoste sau din prietenie pentru cineva. 32 sn (Pop; îe) (A fi sau a-i fi) mai mare ~ul (să...) (A fi sau a resimți) mare plăcere (să...). 33 sf (Pop; îcs) ~ă și iar ~ă Dans popular nedefinit mai de aproape. 34 sf (Pop; îacs) Melodie după care se execută dansul „dragă și iar dragă” (33). 35 sf (Bot; reg; îc) ~ă-Mărioară Papucul-domnișoarei (Impatiens sultani).

drágă sf [At: DUNĂREANU, CH. 223 / Pl: ~age, (pop; nrc) ~ági / E: fr drague] 1 Navă special amenajată cu care se draghează (1). 2 Aparatură de dragaj (1). 3 Instrument în formă de sac sau de plasă cu care se colectează organismele vegetale sau animale de pe fundul apelor. 4 (Îs) ~ de mine Aparatură tehnică de luptă cu ajutorul căreia se curăță minele dintr-o anumită regiune a mării sau a unui fluviu. 5 (Rar) Draglină. modificată

DRAG, -Ă, dragi, -e, adj., subst. I. Adj. 1. Care este iubit, scump, neprețuit pentru cineva, pe care cineva îl iubește, îl prețuiește. ◊ Loc. vb. A prinde drag (de cineva) = a se îndrăgosti (de cineva). ◊ Expr. A-i fi cuiva drag să... = a-i plăcea cuiva mult să facă ceva, a se simți atras spre ceva. Când ți-e lumea (sau viața) mai dragă, se spune când se ivește o întâmplare neprevăzută și neplăcută într-un moment când erai liniștit, fericit. Dragă doamne = vorba vine, ca să zic așa; chipurile. ♦ (Substantivat, fam.) Termen cu care te adresezi unei persoane iubite sau folosit când vorbești despre o asemenea persoană. 2. Care exprimă iubirea, prețuirea; care este plin de afecțiune; plăcut (ochiului). Cuvinte dragi.Expr. Cu dragă inimă = cu multă plăcere, foarte bucuros. II. S. m. și f. Persoană care iubește pe alta de sex opus, care se află în relații de dragoste cu aceasta; iubit(ă). III. S. n. (Pop.) Iubire, dragoste. ◊ Loc. adj. Mai mare dragul = plăcut, frumos. ◊ Loc. adv. Cu (mare, mult, atâta etc.) drag sau cu tot dragul = (foarte) bucuros, fericit. De drag = din (sau cu) plăcere. ◊ Loc. prep. De dragul... = pentru..., din dragoste sau din prietenie pentru... ◊ Expr. (Ți-e) mai mare dragul = e o mare plăcere, desfătare (să...). – Din sl. dragŭ.

DRAG2, -Ă, dragi, adj. 1. (Despre persoane sau lucruri) Iubit, scump, neprețuit. Dar dintr-al prinților șirag, Cîți au trecut al casei prag, De bună seamă cel mai drag A fost ales. COȘBUC, P. I 54. ◊ (Mai ales construit cu verbul «a fi» și cu dativul pronumelui personal conjunct) Mi-a fost viața dragă. CAMILAR, N. I 141. Ea rîde-n plînsul meu! Dar ea atîta știe! Eu știu: Mi-e dragă și n-aș vrea să-mi fie dragă, Dar dragă dacă nu mi-ar fi, aș vrea să-mi fie! COȘBUC, P. I 174. [Îi] erau dragi cărțile. NEGRUZZI, S. I 81. ◊ (Cu altă construcție) Eram dragă la oricine, Iar acum fug toți de mine. ALECSANDRI, T. I 339. ◊ Expr. A-i fi (cuiva) drag să... = a-i plăcea mult să facă ceva, a se simți atras spre ceva. Îi era drag să învețe și el meșteșugul albinăritului. SADOVEANU, P. M. 50. Cît mi-a fost mie de drag Să mîn oile să pască, Caprele să rătăcească Prin pădurile de fag! COȘBUC, P. II 167. Niciodată nu găsise o cameră să-i placă, să-i fie drag să stea acasă. VLAHUȚĂ, O. A. III 18. A cădea drag (cuiva) v. cădea. A avea (pe cineva) drag = a iubi (pe cineva). Vai de mine, ce să fac... Că n-am pe nimenea drag. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 208. Spune-mi, bade, din inimă, Bagă-mi maică-ta vreo vină? – Eu îți spui de la inimă Că nu-ți bagă nici o vină... Ci te are Dragă tare! id. ib. 271. A se avea dragi = a se iubi unul pe altul. Se aveau dragi de multă vreme. A prinde (pe cineva) drag = a se îndrăgosti (de cineva). Las’să văd și cum se leagă Dragosteadar știu eu bine!... Hai, mă prind feciorii dragă Și pe mine! COȘBUC, P. I 104. A-i fi drag (cuiva) ca ochii din cap v. ochi. A-i fi drag (cuiva) ca sarea în ochi v. sare. Cînd ți-e lumea mai dragă (atunci se întîmplă ceva neplăcut) = cînd ești mai fericit, cînd te simți mai bine (atunci ești contrariat de ceva). ◊ (Adverbial) Priveam în juru-mi noroadele albastre, albe și gălbioare, roșii și cafenii, care-și trăiau atît de drag ziua lor. GALACTION, O. I 39. ◊ (Substantivat) Stai liniștită, draga mamei. BUJOR, S. 49. Dobîndi un drag de copilaș. ISPIRESCU, L. 41. S-alerge-acum aice Dragul mîndrei, Făt-Frumos. ALECSANDRI, P. A. 37. (Ironic) Mai mîncă... o dragă de bătaie. RETEGANUL, P. III 29. ◊ (Cu un vocativ sg., în forma feminină pentru amîndouă genurile; adesea cu sens atenuat) Dragă codrule, te las... Plec pe căi străine. IOSIF, P. 54. Ei, jupîneșică dragă, asta nu se poate spune. CREANGĂ, P. 122. Traiul lumii, dragă tată, Cine vor, aceia lese-l. EMINESCU, O. I 102. (În expr.) Dragă doamne = vorba vine, ca să zic așa, chipurile. Și ne punem, dragă doamne, la învățat. CREANGĂ, A. 110. Pune mîna pe capu ei, ca și cum, dragă doamne, o ar descînta. EMINESCU, L. P. 201. ♦ (Substantivat, familiar, la vocativ, în forma feminină pentru amîndouă genurile) Termen de afecțiune cu care te adresezi cuiva. E-un miros de brad, mă dragă, de te amețește. CAMIL PETRESCU, T. I 41. Hai și noi la craiul, dragă, Și să fim din nou copii. EMINESCU, O. I 100. ◊ (Rar la masculin) Apoi uite, dragule, că ai scos producție frumoasă. DAVIDOGLU, M. 42. 2. Plin de afecțiune; plăcut (ochiului). Și Ținteș cel cu trainic rost Cu Lia lui sosit a fost... Și alții, doamne! Drag alint De trupuri prinse-n mărgărint! COȘBUC, P. I 55. Aminte să-ți aduci De-ale noastre vorbe dulci, De-ale noastre dragi cuvinte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 267. ◊ Expr. Cu dragă inimă = cu multă plăcere, din toată inima, foarte bucuros. Vă poftim cu dragă inimă la sărăcia noastră. SADOVEANU, Z. C. 34.

DRAG 3, -Ă, dragi, -e, s. m. și f. Iubit, iubită. Așa mi s-a părut... dar nu e dragul, Și pașii de pe drum s-au depărtat. CAZIMIR, L. U. 56. Patru plopi ascund în umbră casa dragei mele. TOPÎRCEANU, B. 75. Numai dorul mai colindă, Dorul tînăr și pribag: Tainic se-ntîlnește-n prag, Dor cu dor să se cuprindă, Drag cu drag. COȘBUC, P. I 49. Dragul dulce-al vieții mele La oaste s-a dus Și de-atuncea soare, stele, Toate au apus. BOLINTINEANU, O. 48. ♦ (La pl. m.) Pereche de îndrăgostiți. Cine desparte doi dragi, Ducă-i corbii carnea-n fagi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 281.

DRÁGĂ, drage, s. f. 1. Instalație plutitoare cu care se sapă sub apă și se scoate materialul săpat sau cu care se scot și se spală minereurile de aur, cositor și platină. O dragă gigantică lucra adîncind canalul navigabil. BART, E. 110. 2. Instrument constînd dintr-un fel de sac sau plasă cu care se colectează organismele vegetale sau animale de pe fundul apelor. Crustaceii prinși cu draga sînt mult mai greu de ales. FAUNA R.P.R. Î. I 160. 3. Dispozitiv cu care se înlătură de pe o cale navigabilă minele depuse în timp de război. Dragă de mine.

DRÁGĂ s.f. 1. Instalație plutitoare folosită pentru a săpa sub apă și pentru a îndepărta nisipul, pietrele și alte depuneri care împiedică navigația. 2. Plasă de formă specială cu care se pescuiesc vietățile de pe fundul apelor. 3. Dispozitiv (format dintr-un cablu lung, remorcat de nave speciale) folosit la înlăturarea minelor submarine de pe o cale navigabilă. [Pl. -ge. / < fr. drague, it. draga, cf. engl. drag – a trage].

DRÁGĂ s. f. 1. navă special echipată pentru dragarea sub apă. 2. plasă de formă specială cu care se colectează exemplare din flora și fauna subacvatică. 3. dispozitiv (dintr-un cablu lung, remorcat de nave speciale) folosit la înlăturarea minelor submarine de pe o cale navigabilă. (< fr. drague)

drágă-aspiratoáre s. f. (tehn.) Dragă cu funcție de aspirator ◊ „O dragă-aspiratoare, capabilă să aspire câteva tone de nisip pe oră.” I.B. 7 VIII 67 p. 4 (după fr. drague aspirante / aspiratrice; D.Tr., DTP)

DRAG2 ~gă (~gi) 1) și substantival (despre persoane) Care este (foarte) scump; la care cineva ține (foarte) mult; iubit. ◊ A-i fi cuiva ~ ca ochii din cap a iubi pe cineva foarte mult. A-i fi ~ ca sarea-n ochi a nu putea suferi pe cineva. Când ți-e lumea mai ~gă când ți-e mai bine; când ești mai fericit. 2) Care produce plăcere; plăcut. /<sl. dragu

arată toate definițiile

Intrare: draga
verb (VT205)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • draga
  • dragare
  • dragat
  • dragatu‑
  • dragând
  • dragându‑
singular plural
  • draghea
  • dragați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • draghez
(să)
  • draghez
  • dragam
  • dragai
  • dragasem
a II-a (tu)
  • draghezi
(să)
  • draghezi
  • dragai
  • dragași
  • dragaseși
a III-a (el, ea)
  • draghea
(să)
  • dragheze
  • draga
  • dragă
  • dragase
plural I (noi)
  • dragăm
(să)
  • dragăm
  • dragam
  • dragarăm
  • dragaserăm
  • dragasem
a II-a (voi)
  • dragați
(să)
  • dragați
  • dragați
  • dragarăți
  • dragaserăți
  • dragaseți
a III-a (ei, ele)
  • draghea
(să)
  • dragheze
  • dragau
  • draga
  • dragaseră
Intrare: drag (adj.)
drag1 (adj., f.pl. -i) adjectiv admite vocativul
adjectiv (A77)
Surse flexiune: DOOM 2
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drag
  • dragul
  • dragu‑
  • dra
  • draga
plural
  • dragi
  • dragii
  • dragi
  • dragile
genitiv-dativ singular
  • drag
  • dragului
  • dragi
  • dragii
plural
  • dragi
  • dragilor
  • dragi
  • dragilor
vocativ singular
  • dragule
  • dra
  • dra
plural
  • dragilor
  • dragilor
drag2 (adj., f.pl. -e) adjectiv admite vocativul
adjectiv (A11)
Surse flexiune: DEX '09, DLRLC
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drag
  • dragul
  • dragu‑
  • dra
  • draga
plural
  • dragi
  • dragii
  • drage
  • dragele
genitiv-dativ singular
  • drag
  • dragului
  • drage
  • dragei
plural
  • dragi
  • dragilor
  • drage
  • dragelor
vocativ singular
  • dragule
  • dra
plural
  • dragilor
  • dragelor
Intrare: dragă (navă)
substantiv feminin (F6)
Surse flexiune: DEX '09, DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dra
  • draga
plural
  • drage
  • dragele
genitiv-dativ singular
  • drage
  • dragei
plural
  • drage
  • dragelor
vocativ singular
  • dra
  • drago
plural
  • dragelor
Intrare: dragă (persoană)
substantiv feminin (F47)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dra
  • draga
plural
  • dragi
  • dragile
genitiv-dativ singular
  • dragi
  • dragii
plural
  • dragi
  • dragilor
vocativ singular
  • dra
  • drago
plural
  • dragilor
substantiv feminin (F6)
Surse flexiune: DEX '09, DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dra
  • draga
plural
  • drage
  • dragele
genitiv-dativ singular
  • drage
  • dragei
plural
  • drage
  • dragelor
vocativ singular
  • dra
  • drago
plural
  • dragelor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

draga

  • 1. A săpa cu draga fundul unei ape și a scoate materialul săpat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. A curăța de mine marine o cale navigabilă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

drag (adj.)

  • 1. Care este iubit, scump, neprețuit pentru cineva, pe care cineva îl iubește, îl prețuiește.
    exemple
    • Dar dintr-al prinților șirag, Cîți au trecut al casei prag, De bună seamă cel mai drag A fost ales. COȘBUC, P. I 54.
      surse: DLRLC
    • Mi-a fost viața dragă. CAMILAR, N. I 141.
      surse: DLRLC
    • Ea rîde-n plînsul meu! Dar ea atîta știe! Eu știu: Mi-e dragă și n-aș vrea să-mi fie dragă, Dar dragă dacă nu mi-ar fi, aș vrea să-mi fie! COȘBUC, P. I 174.
      surse: DLRLC
    • [Îi] erau dragi cărțile. NEGRUZZI, S. I 81.
      surse: DLRLC
    • Eram dragă la oricine, Iar acum fug toți de mine. ALECSANDRI, T. I 339.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Priveam în juru-mi noroadele albastre, albe și gălbioare, roșii și cafenii, care-și trăiau atît de drag ziua lor. GALACTION, O. I 39.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Stai liniștită, draga mamei. BUJOR, S. 49.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Dobîndi un drag de copilaș. ISPIRESCU, L. 41.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat S-alerge-acum aice Dragul mîndrei, Făt-Frumos. ALECSANDRI, P. A. 37.
      surse: DLRLC
    • ironic Mai mîncă... o dragă de bătaie. RETEGANUL, P. III 29.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Cu un vocativ singular, în forma feminină pentru amândouă genurile; este folosit adesea cu sens atenuat.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Dragă codrule, te las... Plec pe căi străine. IOSIF, P. 54.
        surse: DLRLC
      • Ei, jupîneșică dragă, asta nu se poate spune. CREANGĂ, P. 122.
        surse: DLRLC
      • Traiul lumii, dragă tată, Cine vor, aceia lese-l. EMINESCU, O. I 102.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune verbală A prinde drag (de cineva) = a se îndrăgosti (de cineva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îndrăgosti un exemplu
      exemple
      • Las’să văd și cum se leagă Dragostea – dar știu eu bine!... Hai, mă prind feciorii dragă Și pe mine! COȘBUC, P. I 104.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A-i fi cuiva drag să... = a-i plăcea cuiva mult să facă ceva, a se simți atras spre ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Îi era drag să învețe și el meșteșugul albinăritului. SADOVEANU, P. M. 50.
        surse: DLRLC
      • Cît mi-a fost mie de drag Să mîn oile să pască, Caprele să rătăcească Prin pădurile de fag! COȘBUC, P. II 167.
        surse: DLRLC
      • Niciodată nu găsise o cameră să-i placă, să-i fie drag să stea acasă. VLAHUȚĂ, O. A. III 18.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A cădea drag (cuiva).
      surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A avea (pe cineva) drag = a iubi (pe cineva).
      surse: DLRLC sinonime: iubi 2 exemple
      exemple
      • Vai de mine, ce să fac... Că n-am pe nimenea drag. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 208.
        surse: DLRLC
      • Spune-mi, bade, din inimă, Bagă-mi maică-ta vreo vină? – Eu îți spui de la inimă Că nu-ți bagă nici o vină... Ci te are Dragă tare! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 271.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie A se avea dragi = a se iubi unul pe altul.
      surse: DLRLC sinonime: iubi un exemplu
      exemple
      • Se aveau dragi de multă vreme.
        surse: DLRLC
    • 1.7. expresie A-i fi drag (cuiva) ca ochii din cap.
      surse: DLRLC
    • 1.8. expresie A-i fi drag (cuiva) ca sarea în ochi.
      surse: DLRLC
    • 1.9. expresie Când ți-e lumea (sau viața) mai dragă, se spune când se ivește o întâmplare neprevăzută și neplăcută într-un moment când erai liniștit, fericit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.10. expresie Dragă doamne = vorba vine, ca să zic așa; chipurile.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Și ne punem, dragă doamne, la învățat. CREANGĂ, A. 110.
        surse: DLRLC
      • Pune mîna pe capu ei, ca și cum, dragă doamne, o ar descînta. EMINESCU, L. P. 201.
        surse: DLRLC
    • 1.11. (și) substantivat familiar Termen cu care te adresezi unei persoane iubite sau folosit când vorbești despre o asemenea persoană.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • E-un miros de brad, mă dragă, de te amețește. CAMIL PETRESCU, T. I 41.
        surse: DLRLC
      • Hai și noi la craiul, dragă, Și să fim din nou copii. EMINESCU, O. I 100.
        surse: DLRLC
      • rar masculin Apoi uite, dragule, că ai scos producție frumoasă. DAVIDOGLU, M. 42.
        surse: DLRLC
  • 2. Care exprimă iubirea, prețuirea; care este plin de afecțiune; plăcut (ochiului).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: plăcut 2 exemple
    exemple
    • Și Ținteș cel cu trainic rost Cu Lia lui sosit a fost... Și alții, doamne! Drag alint De trupuri prinse-n mărgărint! COȘBUC, P. I 55.
      surse: DLRLC
    • Aminte să-ți aduci De-ale noastre vorbe dulci, De-ale noastre dragi cuvinte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 267.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie Cu dragă inimă = cu multă plăcere, foarte bucuros.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Vă poftim cu dragă inimă la sărăcia noastră. SADOVEANU, Z. C. 34.
        surse: DLRLC

etimologie:

dragă (navă)

  • 1. Navă special amenajată sau aparatură cu care se draghează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • O dragă gigantică lucra adîncind canalul navigabil. BART, E. 110.
      surse: DLRLC
  • 2. Instrument în formă de sac sau de plasă cu care se colectează organismele vegetale sau animale de pe fundul apelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Crustaceii prinși cu draga sînt mult mai greu de ales. FAUNA R.P.R. Î. I 160.
      surse: DLRLC
  • 3. Dispozitiv cu care se înlătură de pe o cale navigabilă minele depuse în timp de război.
    surse: DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Dragă de mine.
      surse: DLRLC

etimologie:

drag, -ă (persoană) drag dragă (2)

  • 1. Persoană care iubește pe alta de sex opus, care se află în relații de dragoste cu aceasta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: iubit, -ă (persoană) 4 exemple
    exemple
    • Așa mi s-a părut... dar nu e dragul, Și pașii de pe drum s-au depărtat. CAZIMIR, L. U. 56.
      surse: DLRLC
    • Patru plopi ascund în umbră casa dragei mele. TOPÎRCEANU, B. 75.
      surse: DLRLC
    • Numai dorul mai colindă, Dorul tînăr și pribag: Tainic se-ntîlnește-n prag, Dor cu dor să se cuprindă, Drag cu drag. COȘBUC, P. I 49.
      surse: DLRLC
    • Dragul dulce-al vieții mele La oaste s-a dus Și de-atuncea soare, stele, Toate au apus. BOLINTINEANU, O. 48.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (la) plural masculin Pereche de îndrăgostiți.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cine desparte doi dragi, Ducă-i corbii carnea-n fagi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 281.
        surse: DLRLC

etimologie: