2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

domín sn vz domino

* dómin și -éz, a -á v. intr. (lat. dóminor, -ári). Stăpînesc, domnesc, exercit dominațiunea: Napoleon vru să domine peste toată Eŭropa (saŭ ca v. tr. toată Eŭropa). Fig. Se zice despre ceĭa ce e maĭ mult, ceĭa ce predomină: coloare care domină. V. tr. Stăpînesc, înfrîng: a domina pasiunile. Am o pozițiune maĭ înaltă: muntele domină orașu. – Fals domín (după fr.).

DOMINÁ, domín, vb. I. 1. Tranz. A ține pe cineva sau ceva sub influența sau stăpânirea sa; a stăpâni. ♦ Refl. A nu-și da pe față sentimentele, gândurile etc.; a se reține, a se stăpâni. 2. Tranz. și intranz. A întrece (cu mult) prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare, a se înălța deasupra tuturor. 3. Intranz. și tranz. A se impune prin număr sau prin intensitate; a predomina, a prevala. ♦ Tranz. A se dovedi net superior adversarului (într-o întrecere sportivă). – Din fr. dominer, lat. dominari.

DOMINÓ, (1) dominouri, s. n. 1. Îmbrăcăminte de bal mascat, în formă de mantie lungă cu glugă. ♦ Persoană care poartă la bal o asemenea îmbrăcăminte. 2. Numele unui joc de societate care se joacă cu 28 de piese plate, dreptunghiulare, însemnate cu un număr de puncte (de la zero la șase) și pe care jucătorii le combină între ele după anumite reguli. [Acc. și: (2) dómino] – Din fr. domino.

DOMINÓ, (1) dominouri, s. n. 1. Îmbrăcăminte de bal mascat, în formă de mantie lungă cu glugă. ♦ Persoană care poartă la bal o asemenea îmbrăcăminte. 2. Numele unui joc de societate care se joacă cu 28 de piese plate, dreptunghiulare, însemnate cu un număr de puncte (de la zero la șase) și pe care jucătorii le combină între ele după anumite reguli. [Acc. și: (2) dómino] – Din fr. domino.

domina [At: GHICA, S. 152 / Pzi: domin, (rar) ~nez / E: fr dominer, lat dominari] 1 vi (D. oameni, idei, concepții etc.) A ține pe cineva sau ceva sub influența sau stăpânirea sa. 2 vr A reuși să nu-și dea pe față sentimentele, gândurile Si: a se reține, a se stăpâni. 3-4 vti A întrece (cu mult) prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare. 5-6 vti A se impune prin număr, intensitate sau putere. 7 vt A se dovedi net superior adversarului (într-o întrecere sportivă).

dominó sn [At: ALECSANDRI, T. 299 / V: (înv) dómin (Pl: ~ne) / Pl: ~uri / E: fr domino] 1 Îmbrăcăminte lungă de bal mascat în formă de mantie cu glugă. 2 Persoană care poartă la bal un domino (1). 3 Joc de societate care se joacă cu 28 de piese plate, dreptunghiulare, însemnate cu puncte (de la zero la șase) și pe care jucătorii le combină după anumite reguli. 4 (Rar) Piesă de domino (3).

DOMINÁ, domín, vb. I. 1. Tranz. (Despre oameni, idei, concepții etc.) A ține pe cineva sau ceva sub influența sau stăpânirea sa; a stăpâni. ♦ Refl. A reuși să nu-și dea pe față sentimentele, gândurile etc. a se reține, a se stăpâni. 2. Tranz. și intranz. A întrece (cu mult) prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare, a se înălța deasupra tuturor. 3. Intranz. și tranz. A se impune prin număr sau prin intensitate; a predomina, a prevala. ♦ Tranz. A se dovedi net superior adversarului (într-o competiție sportivă). – Din fr. dominer, lat. dominari.

DOMINÁ, domín, vb. I. 1. Tranz. (Despre oameni) A ține sub influența sau sub stăpînirea sa; a stăpîni. V. copleși. Radu continuă... dominînd-o prin excesul lui de furie. CAMIL PETRESCU, T. II 160. Oricît de spart și de puternic ar fi fost glasul cu care Stanca-roiba încerca să-și domine vecinele... totul se pierdea în murmurul de stup uriaș al străzii. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 41. ◊ Fig. Întreaga noapte e dominată... de cîntecul neîntrerupt și teluric al milioanelor de greieri, dezlănțuiți. BOGZA, C. O. 397. ◊ (Despre idei, sentimente etc.) Concepția care a dominat celelalte lucrări dramatice ni s-a părut greșită. CAMIL PETRESCU, T. III 515. Și turcii-l vor duce cu dînșii-n cetate Și sclav ca să fie va fi destinat, Și pînă ce-n pieptu-i un suflet va bate De-un dor ce abate Va fi dominat. MACEDONSKI, O. I 15. ◊ Intranz. Fig. Tot izvoru-i de cristal, Căci pe lume-acum domină Iarna cu-orizonturi mari. ALECSANDRI, O. 221. ♦ Refl. A se stăpîni, a se reține, a nu-și da pe față sentimentele. E unul din acei impulsivi permanenți care știu să se domine perfect. CAMIL PETRESCU, T. III 19. 2. Tranz. Fig. (Despre o înălțime, o clădire, despre oameni etc.) A întrece prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare, a se ridica, a se înălța deasupra tuturor. Hăsmașul Mare continuă să fie aceeași enormă masă de cremene, dominînd lumea dinspre miazănoapte. BOGZA, C. O. 154. Acea zidire înfășurată încă în feșele schelelor... părea și mai mare, dominînd toată mahalaua. GHICA, S. 152. ◊ Intranz. (Rar) Acropolis este în vîrful unei stînci, care domină peste oraș. BOLINTINEANU, O. 306. 3. Intranz. A se impune prin număr sau prin intensitate; a predomina, a prevala. Pe alocurea, cicoarea domină puternic. IBRĂILEANU, A. 47. – Prez. ind. și: (învechit) dominez (GHEREA, ST. CR. III 166, IONESCU-RION, C. 75).

DOMINÓ2, dominouri, s. n. (Rar) Îmbrăcăminte de bal mascat și costumat, în formă de mantie lungă cu glugă, făcută de obicei din mătase sau catifea neagră. Blondul tînăr păși tot neturburat către un scaun, pe care se afla desfășurarea mătăsoasă de domino roșu. MACEDONSKI, O. III 71. Să te duci... la croitorul ce vinde costumuri de bal-masqué și să-mi iei un domino negru de catife. ALECSANDRI, T. 299. ◊ (Poetic) Și iată-mă cu dînsul de mînă prin zăpadă... Mi-am pus o albă mască și-un domino de gheață. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 27. ♦ Persoană costumată cu această îmbrăcăminte.

DOMINÁ vb. I. 1. tr. A ține sub influența sa; a stăpâni în mod absolut. ♦ refl. A se stăpâni, a se reține. 2. tr. (Fig.) A fi mai ridicat decât locurile înconjurătoare, a întrece. 3. intr. A se impune, a predomina. [P.i. dómin și -nez. / < fr. dominer, it. lat. dominari].

DOMINÓ s.n. I. Joc de societate format din cel puțin 28 de piese plate, dreptunghiulare, însemnate cu puncte (de la 0 până la 6). II. Costumație de bal mascat, compusă dintr-o mantie neagră cu glugă. ♦ Persoană costumată în acest fel. [Acc. și dómino. / < fr., it., sp. domino].

DOMINÁ vb. I. tr. 1. a ține sub influența sa; a stăpâni în mod absolut. 2. (fig.) a fi mai ridicat decât locurile înconjurătoare, a întrece. II. refl. a se stăpâni, a se reține. III. intr. a se impune, a predomina. (< fr. dominer, lat. dominari)

A SE DOMINÁ mă domín intranz. A-și înfrâna pornirile; a se stăpâni; a se reține; a se controla. /<fr. dominer, lat. dominari

A DOMINÁ domín 1. tranz. 1) (persoane, idei, concepții) A ține în supremația sau în dominanța sa. 2) (lucruri, împrejurimi) A depăși în mod considerabil prin înălțime. 3) (emoții, reacții, pasiuni) A stăvili printr-un efort de voință; a înăbuși: a înfrâna; a controla. 4) (adversari) A întrece prin superioritate într-o competiție sportivă. 2. intranz. 1) v. A PREDOMINA. 2) A se afla într-o poziție de superioritate (prin volum, forță, intensitate, valoare) față de cea ce este în jur. /<fr. dominer, lat. dominari

DOMINÓ ~uri n. 1) Costum de bal mascat, constând dintr-o mantie lungă cu glugă. 2) Persoană îmbrăcată în asemenea costum. 3) Joc de societate, la care se folosesc 28 de piese plate dreptunghiulare, împărțite în două și având însemnate un număr de puncte (de la 0 la 6). /<fr. domino

dominà v. 1. a stăpâni; 2. a fi cel mai forte, cel mai înalt: acea culme domină toată împrejurimea; 3. a ținea sub stăpânirea sa.

domino n. 1. costum de bal, compus dintr’o haină lungă (deschisă pe dinainte) și de un fel de glugă; 2. persoană îmbrăcată cu acest costum; 3. joc compus din 28 piese însemnate cu un număr oarecare de puncte; 4. fiecare dintr’aceste piese de joc.

* dómino n., pl. tot așa saŭ dominurĭ (fr. domino, prescurtare din vre-o rugăcĭune latină care începea cu benedicamus dómino, „să-l bine-cuvîntăm pe D-zeŭ”). Un fel de pelerină cu glugă purtată de preuțiĭ catolicĭ în evu mediŭ. Costum de bal mascat. Persoană îmbrăcată în acest costum. Un joc compus din 28 de pĭese numite „petre” Și însemnate cu puncte de la 1-6.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dominá (a ~) vb., ind. prez. 3 domínă

arată toate definițiile

Intrare: domina
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • domina
  • dominare
  • dominat
  • dominatu‑
  • dominând
  • dominându‑
singular plural
  • domi
  • dominați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • domin
(să)
  • domin
  • dominam
  • dominai
  • dominasem
a II-a (tu)
  • domini
(să)
  • domini
  • dominai
  • dominași
  • dominaseși
a III-a (el, ea)
  • domi
(să)
  • domine
  • domina
  • domină
  • dominase
plural I (noi)
  • dominăm
(să)
  • dominăm
  • dominam
  • dominarăm
  • dominaserăm
  • dominasem
a II-a (voi)
  • dominați
(să)
  • dominați
  • dominați
  • dominarăți
  • dominaserăți
  • dominaseți
a III-a (ei, ele)
  • domi
(să)
  • domine
  • dominau
  • domina
  • dominaseră
Intrare: domino (haină)
substantiv neutru (N78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • domino
  • dominoul
  • dominou‑
plural
  • dominouri
  • dominourile
genitiv-dativ singular
  • domino
  • dominoului
plural
  • dominouri
  • dominourilor
vocativ singular
plural
domin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

domina

  • 1. tranzitiv A ține pe cineva sau ceva sub influența sau stăpânirea sa.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: stăpâni attach_file 6 exemple
    exemple
    • Radu continuă... dominînd-o prin excesul lui de furie. CAMIL PETRESCU, T. II 160.
      surse: DLRLC
    • Oricît de spart și de puternic ar fi fost glasul cu care Stanca-roiba încerca să-și domine vecinele... totul se pierdea în murmurul de stup uriaș al străzii. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 41.
      surse: DLRLC
    • figurat Întreaga noapte e dominată... de cîntecul neîntrerupt și teluric al milioanelor de greieri, dezlănțuiți. BOGZA, C. O. 397.
      surse: DLRLC
    • Concepția care a dominat celelalte lucrări dramatice ni s-a părut greșită. CAMIL PETRESCU, T. III 515.
      surse: DLRLC
    • Și turcii-l vor duce cu dînșii-n cetate Și sclav ca să fie va fi destinat, Și pînă ce-n pieptu-i un suflet va bate De-un dor ce abate Va fi dominat. MACEDONSKI, O. I 15.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv figurat Tot izvoru-i de cristal, Căci pe lume-acum domină Iarna cu-orizonturi mari. ALECSANDRI, O. 221.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A nu-și da pe față sentimentele, gândurile etc.; a se reține, a se stăpâni.
      surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: reține stăpâni attach_file un exemplu
      exemple
      • E unul din acei impulsivi permanenți care știu să se domine perfect. CAMIL PETRESCU, T. III 19.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv intranzitiv A întrece (cu mult) prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare, a se înălța deasupra tuturor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: întrece attach_file 3 exemple
    exemple
    • Hăsmașul Mare continuă să fie aceeași enormă masă de cremene, dominînd lumea dinspre miazănoapte. BOGZA, C. O. 154.
      surse: DLRLC
    • Acea zidire înfășurată încă în feșele schelelor... părea și mai mare, dominînd toată mahalaua. GHICA, S. 152.
      surse: DLRLC
    • rar Acropolis este în vîrful unei stînci, care domină peste oraș. BOLINTINEANU, O. 306.
      surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv tranzitiv A se impune prin număr sau prin intensitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: impune predomina prevala attach_file un exemplu
    exemple
    • Pe alocurea, cicoarea domină puternic. IBRĂILEANU, A. 47.
      surse: DLRLC
    • 3.1. tranzitiv A se dovedi net superior adversarului (într-o întrecere sportivă).
      surse: DEX '09

etimologie:

domino (haină) domin

  • 1. Îmbrăcăminte de bal mascat, în formă de mantie lungă cu glugă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • Blondul tînăr păși tot neturburat către un scaun, pe care se afla desfășurarea mătăsoasă de domino roșu. MACEDONSKI, O. III 71.
      surse: DLRLC
    • Să te duci... la croitorul ce vinde costumuri de bal-masqué și să-mi iei un domino negru de catife. ALECSANDRI, T. 299.
      surse: DLRLC
    • poetic Și iată-mă cu dînsul de mînă prin zăpadă... Mi-am pus o albă mască și-un domino de gheață. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 27.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Persoană care poartă la bal o asemenea îmbrăcăminte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: