domina [At: GHICA, S. 152 / Pzi: domin, (rar) ~nez / E: fr dominer, lat dominari] 1 vi (D. oameni, idei, concepții etc.) A ține pe cineva sau ceva sub influența sau stăpânirea sa. 2 vr A reuși să nu-și dea pe față sentimentele, gândurile Si: a se reține, a se stăpâni. 3-4 vti A întrece (cu mult) prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare. 5-6 vti A se impune prin număr, intensitate sau putere. 7 vt A se dovedi net superior adversarului (într-o întrecere sportivă).