2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

domiciliere sf [At: DEX / P: ~li-e~ / Pl: ~ri / E: domicilia] Locuire.

DOMICILIÉRE s. f. Faptul de a domicilia. [Pr.: -li-e-] – V. domicilia.

DOMICILIÉRE s. f. Faptul de a domicilia. [Pr.: -li-e-] – V. domicilia.

DOMICILIÉRE s.f. Acțiunea de a domicilia și rezultatul ei. [Pron. -li-e-. / < domicilia].

domicilia vi [At: DA ms / Pzi: ~liez / E: fr domicilier] A locui.

DOMICILIÁ, domiciliez, vb. I. Intranz. A-și avea domiciliul undeva; a locui. [Pr.: -li-a] – Din fr. domicilier.

DOMICILIÁ, domiciliez, vb. I. Intranz. A-și avea domiciliul undeva; a locui. [Pr.: -li-a] – Din fr. domicilier.

DOMICILIÁ, domiciliez, vb. I. Intranz. (Mai ales în formule administrative) A locui, a-și avea domiciliul undeva. Domiciliat în strada X.Părintele este socrul confratelui. Domiciliază împreună tocmai peste drum de redacția noastră. CARAGIALE, O. II 315.

DOMICILIÁ vb. I. intr. A locui, a-și avea domiciliul undeva. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. domicilier].

DOMICILIÁ vb. intr. 1. a locui, a-și avea domiciliul undeva. 2. a indica, a preciza localitatea unde trebuie plătit la scadență un efect de comerț. (< fr. domicilier)

A DOMICILIÁ ~éz intranz. A-și avea domiciliu; a locui. [Sil. -li-a] /<fr. domicilier

domicilià v. a-și stabili domiciliul.

* domiciliéz v. intr. (fr. domicilier). Locuĭesc, îmĭ am domiciliu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

domiciliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. domiciliérii

domiciliére s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. domiciliérii

domiciliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 domiciliáză, 1 pl. domiciliém (-li-em); conj. prez. 3 domiciliéze; ger. domiciliínd (-li-ind)

domiciliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. domiciliéz, 3 sg. și pl. domiciliáză, 1 pl. domiciliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. domiciliéze; ger. domiciliínd (sil. -li-ind)

domicilia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. domiciliază, 1 pl. domiciliem, ger. domiciliind)

domiciliez, -liază 3, -liam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DOMICILIÉRE s. locuire, ședere. (~ lui acolo n-a durat mult.)

DOMICILIERE s. locuire, ședere. (~ lui acolo n-a durat mult.)

arată toate definițiile

Intrare: domiciliere
domiciliere substantiv feminin
  • silabație: -li-e-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • domiciliere
  • domicilierea
plural
  • domicilieri
  • domicilierile
genitiv-dativ singular
  • domicilieri
  • domicilierii
plural
  • domicilieri
  • domicilierilor
vocativ singular
plural
Intrare: domicilia
  • silabație: -li-a
verb (V211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • domicilia
  • domiciliere
  • domiciliat
  • domiciliatu‑
  • domiciliind
  • domiciliindu‑
singular plural
  • domicilia
  • domiciliați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • domiciliez
(să)
  • domiciliez
  • domiciliam
  • domiciliai
  • domiciliasem
a II-a (tu)
  • domiciliezi
(să)
  • domiciliezi
  • domiciliai
  • domiciliași
  • domiciliaseși
a III-a (el, ea)
  • domicilia
(să)
  • domicilieze
  • domicilia
  • domicilie
  • domiciliase
plural I (noi)
  • domiciliem
(să)
  • domiciliem
  • domiciliam
  • domiciliarăm
  • domiciliaserăm
  • domiciliasem
a II-a (voi)
  • domiciliați
(să)
  • domiciliați
  • domiciliați
  • domiciliarăți
  • domiciliaserăți
  • domiciliaseți
a III-a (ei, ele)
  • domicilia
(să)
  • domicilieze
  • domiciliau
  • domicilia
  • domiciliaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)