2 intrări

  • dojenire doșenire dojănire
  • dojeni doșeni drojeni dojăni dojâni dojeana

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOJENÍRE, dojeniri, s. f. Acțiunea de a (se) dojeni și rezultatul ei; mustrare. – V. dojeni.

DOJENÍRE, dojeniri, s. f. Acțiunea de a (se) dojeni și rezultatul ei; mustrare. – V. dojeni.

dojenire sf [At: BIBLIA (1688), 3651/11 / V: (înv) ~jăn~, doșe~ / Pl: ~ri / E: dojeni] 1 (Înv) Sfătuire. 2 Prevenire. 3 Mustrare.

DOJENÍRE, dojeniri, s. f. Acțiunea de a (se) dojeni; mustrare. Dar însă îți dau de știre nu cumva să-l necăjești: Să-l bați, să-i dai dojenire, or la el să te răstești. PANN, P. V. II 7.

DOJENÍ, dojenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (recipr.) A(-și) face observații moralizatoare; a (se) mustra, a (se) certa. – Din sl. dognati, doženon.

DOJENÍ, dojenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (recipr.) A(-și) face observații moralizatoare; a (se) mustra, a (se) certa. – Din sl. dognati, doženon.

dojeni [At: PSALT. 248 / V: (înv) ~jâni, doge~, doșe~, (reg) ~jăni, drojeni, ~jeana / Pzi: ~nesc / E: vsl дожень] 1 vt (Înv) A sfătui (într-o situație dificilă). 2 vr (Îvr) A se corecta (1-2). 3 vt (Îrg) A preveni. 4 vt A mustra. 5-7 vtrp, vrr A(-și) face imputări. 8 vi (Îvr) A amenința. 9 vt (Îvr) A pedepsi. 10 (Reg) A descânta (1). 11 vi (Reg) A discuta. 12 vt (Înv; fam) A spăla pe cap. 13 vt (Înv; fam) A săpuni. corectată

DOJENÍ, dojenesc, vb. IV. Tranz. A face cuiva observații, a mustra, a certa. Iți vine a rîde... îl dojeni unul cu fața prelungă. CAMILAR, N. I 237. Bătrînul ofta și plîngea și nu-l dojenea. PAS, Z. I 200. De ce ne-ai lăsat să dormim atît de mult, îi ziseră frații, dojenindu-l. ISPIRESCU, L. 316. ◊ Refl. Moș Șărban sări deodată din car, dojenindu-se că a dormit prea mult. BUJOR, S. 137. Căuta să-și potolească răscoala gîndurilor, dojenindu-se singură de nebunia ei. VLAHUȚĂ, O. A. 120.

A DOJENÍ ~ésc tranz. A trata cu dojeni; a mustra. /<sl. dognati, doženon

A SE DOJENÍ mă ~ésc intranz. A se trata cu dojeni (unul cu altul). /<sl. dognati, doženon

dojenì v. a mustra pe cineva. [Slav. DOJENÕ, a prigoni].

dojenésc v. tr. (vsl. do-gnatí, do-ženon, a ajunge, a prinde, d. gnati-ženon, goniti, a goni; ceh. doženiti, dohnati, dohoniti, dohanĕti, a urmări. V. gonesc). Mustru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dojeníre s. f., g.-d. art. dojenírii; pl. dojeníri

dojeníre s. f., g.-d. art. dojenírii; pl. dojeníri

dojení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dojenésc, imperf. 3 sg. dojeneá; conj. prez. 3 să dojeneáscă

arată toate definițiile

Intrare: dojenire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dojenire
  • dojenirea
plural
  • dojeniri
  • dojenirile
genitiv-dativ singular
  • dojeniri
  • dojenirii
plural
  • dojeniri
  • dojenirilor
vocativ singular
plural
doșenire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dojănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dojănire
  • dojănirea
plural
  • dojăniri
  • dojănirile
genitiv-dativ singular
  • dojăniri
  • dojănirii
plural
  • dojăniri
  • dojănirilor
vocativ singular
plural
Intrare: dojeni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dojeni
  • dojenire
  • dojenit
  • dojenitu‑
  • dojenind
  • dojenindu‑
singular plural
  • dojenește
  • dojeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dojenesc
(să)
  • dojenesc
  • dojeneam
  • dojenii
  • dojenisem
a II-a (tu)
  • dojenești
(să)
  • dojenești
  • dojeneai
  • dojeniși
  • dojeniseși
a III-a (el, ea)
  • dojenește
(să)
  • dojenească
  • dojenea
  • dojeni
  • dojenise
plural I (noi)
  • dojenim
(să)
  • dojenim
  • dojeneam
  • dojenirăm
  • dojeniserăm
  • dojenisem
a II-a (voi)
  • dojeniți
(să)
  • dojeniți
  • dojeneați
  • dojenirăți
  • dojeniserăți
  • dojeniseți
a III-a (ei, ele)
  • dojenesc
(să)
  • dojenească
  • dojeneau
  • dojeni
  • dojeniseră
doșeni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
drojeni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dojăni
  • dojănire
  • dojănit
  • dojănitu‑
  • dojănind
  • dojănindu‑
singular plural
  • dojănește
  • dojăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dojănesc
(să)
  • dojănesc
  • dojăneam
  • dojănii
  • dojănisem
a II-a (tu)
  • dojănești
(să)
  • dojănești
  • dojăneai
  • dojăniși
  • dojăniseși
a III-a (el, ea)
  • dojănește
(să)
  • dojănească
  • dojănea
  • dojăni
  • dojănise
plural I (noi)
  • dojănim
(să)
  • dojănim
  • dojăneam
  • dojănirăm
  • dojăniserăm
  • dojănisem
a II-a (voi)
  • dojăniți
(să)
  • dojăniți
  • dojăneați
  • dojănirăți
  • dojăniserăți
  • dojăniseți
a III-a (ei, ele)
  • dojănesc
(să)
  • dojănească
  • dojăneau
  • dojăni
  • dojăniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dojâni
  • dojânire
  • dojânit
  • dojânitu‑
  • dojânind
  • dojânindu‑
singular plural
  • dojânește
  • dojâniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dojânesc
(să)
  • dojânesc
  • dojâneam
  • dojânii
  • dojânisem
a II-a (tu)
  • dojânești
(să)
  • dojânești
  • dojâneai
  • dojâniși
  • dojâniseși
a III-a (el, ea)
  • dojânește
(să)
  • dojânească
  • dojânea
  • dojâni
  • dojânise
plural I (noi)
  • dojânim
(să)
  • dojânim
  • dojâneam
  • dojânirăm
  • dojâniserăm
  • dojânisem
a II-a (voi)
  • dojâniți
(să)
  • dojâniți
  • dojâneați
  • dojânirăți
  • dojâniserăți
  • dojâniseți
a III-a (ei, ele)
  • dojânesc
(să)
  • dojânească
  • dojâneau
  • dojâni
  • dojâniseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dojeana
  • dojeanare
  • dojeanat
  • dojeanatu‑
  • dojeanând
  • dojeanându‑
singular plural
  • dojeanea
  • dojeanați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dojeanez
(să)
  • dojeanez
  • dojeanam
  • dojeanai
  • dojeanasem
a II-a (tu)
  • dojeanezi
(să)
  • dojeanezi
  • dojeanai
  • dojeanași
  • dojeanaseși
a III-a (el, ea)
  • dojeanea
(să)
  • dojeaneze
  • dojeana
  • dojeană
  • dojeanase
plural I (noi)
  • dojeanăm
(să)
  • dojeanăm
  • dojeanam
  • dojeanarăm
  • dojeanaserăm
  • dojeanasem
a II-a (voi)
  • dojeanați
(să)
  • dojeanați
  • dojeanați
  • dojeanarăți
  • dojeanaserăți
  • dojeanaseți
a III-a (ei, ele)
  • dojeanea
(să)
  • dojeaneze
  • dojeanau
  • dojeana
  • dojeanaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dojenire doșenire dojănire

  • 1. Acțiunea de a (se) dojeni și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ceartă certare mustrare attach_file un exemplu
    exemple
    • Dar însă îți dau de știre nu cumva să-l necăjești: Să-l bați, să-i dai dojenire, or la el să te răstești. PANN, P. V. II 7.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi dojeni
    surse: DEX '09 DEX '98

dojeni doșeni drojeni dojăni dojâni dojeana

  • 1. A(-și) face observații moralizatoare; a (se) mustra, a (se) certa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: certa mustra attach_file 5 exemple
    exemple
    • Îți vine a rîde... îl dojeni unul cu fața prelungă. CAMILAR, N. I 237.
      surse: DLRLC
    • Bătrînul ofta și plîngea și nu-l dojenea. PAS, Z. I 200.
      surse: DLRLC
    • De ce ne-ai lăsat să dormim atît de mult, îi ziseră frații, dojenindu-l. ISPIRESCU, L. 316.
      surse: DLRLC
    • Moș Șărban sări deodată din car, dojenindu-se că a dormit prea mult. BUJOR, S. 137.
      surse: DLRLC
    • Căuta să-și potolească răscoala gîndurilor, dojenindu-se singură de nebunia ei. VLAHUȚĂ, O. A. 120.
      surse: DLRLC

etimologie: