2 intrări

31 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

dojení [At: PSALT. 248 / V: (înv) ~jâní, doge~, doșe~, (reg) ~jăní, drojení, ~jeaná / Pzi: ~nésc / E: vsl дожень] 1 vt (Înv) A sfătui (într-o situație dificilă). 2 vr (Îvr) A se corecta (1-2). 3 vt (Îrg) A preveni. 4 vt A mustra. 5-7 vtrp, vrr A(-și) face imputări. 8 vi (Îvr) A amenința. 9 vt (Îvr) A pedepsi. 10 (Reg) A descânta (1). 11 vi (Reg) A discuta. 12 vt (Înv; fam) A spăla pe cap. 13 vt (Înv; fam) A săpuni.[1] modificată

  1. În original, var. dojeana fără acc. — LauraGellner

DOJENÍ, dojenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (recipr.) A(-și) face observații moralizatoare; a (se) mustra, a (se) certa. – Din sl. dognati, doženon.

DOJENÍ, dojenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (recipr.) A(-și) face observații moralizatoare; a (se) mustra, a (se) certa. – Din sl. dognati, doženon.

DOJENÍ, dojenesc, vb. IV. Tranz. A face cuiva observații, a mustra, a certa. Iți vine a rîde... îl dojeni unul cu fața prelungă. CAMILAR, N. I 237. Bătrînul ofta și plîngea și nu-l dojenea. PAS, Z. I 200. De ce ne-ai lăsat să dormim atît de mult, îi ziseră frații, dojenindu-l. ISPIRESCU, L. 316. ◊ Refl. Moș Șărban sări deodată din car, dojenindu-se că a dormit prea mult. BUJOR, S. 137. Căuta să-și potolească răscoala gîndurilor, dojenindu-se singură de nebunia ei. VLAHUȚĂ, O. A. 120.

dojení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dojenésc, imperf. 3 sg. dojeneá; conj. prez. 3 să dojeneáscă

dojení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dojenésc, imperf. 3 sg. dojeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. dojeneáscă

dojení (-nésc, -ít), vb. – A mustra, a certa. Sl. dognati, doženǫ „a lua”, de la gnati, goniti „a urmări” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 99), cf. goni, și ceh. doženiti „a urmări”. – Der. dojană, s. f. (ceartă, mustrare), deverbal; dojenitor, adj. (care dojenește).

A DOJENÍ ~ésc tranz. A trata cu dojeni; a mustra. /<sl. dognati, doženon

A SE DOJENÍ mă ~ésc intranz. A se trata cu dojeni (unul cu altul). /<sl. dognati, doženon

dojenì v. a mustra pe cineva. [Slav. DOJENÕ, a prigoni].

dojánă sf [At: CORESI, EV., ap. DR ms / V: (înv) ~jeá~, doșiá~ sf / Pl: ~jéne / E: dojeni] 1 (Înv) Îndrumare. 2 Observație moralizatoare, făcută cuiva care a comis o greșeală (ușoară) Si: mustrare, ceartă, morală. 3 Exprimare a nemulțumirii printr-o dojană (2). 4 (Reg; îe) A sta de (sau la) ~ A sta de vorbă Si: (pfm) a sta la taifas.

DOJÁNĂ, dojeni, s. f. Observație cu caracter moralizator, făcută cuiva care a comis o greșeală (ușoară); mustrare, ceartă. – Din dojeni (derivat regresiv).

DOJÁNĂ, dojeni, s. f. Observație cu caracter moralizator, făcută cuiva care a comis o greșeală (ușoară); mustrare, ceartă. – Din dojeni (derivat regresiv).

DOJÁNĂ, dojeni, s. f. Observație făcută cuiva, mustrare, ceartă. Era grozav de leneș, indiferent la dojană ca și la laudă. GALACTION, O. I 114. Îi primea dojenile fără crîcnire. REBREANU, R. I 119. Fana... mi-a înțeles gîndul și mi l-a spus tare, cu dojană. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 11. – Pl. și: dojane (ALECSANDRI, T. 505).

arată toate definițiile

Intrare: dojană
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular doja dojana
plural dojeni dojenile
genitiv-dativ singular dojeni dojenii
plural dojeni dojenilor
vocativ singular
plural
Intrare: dojeni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dojeni dojenire dojenit dojenind singular plural
dojenește dojeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dojenesc (să) dojenesc dojeneam dojenii dojenisem
a II-a (tu) dojenești (să) dojenești dojeneai dojeniși dojeniseși
a III-a (el, ea) dojenește (să) dojenească dojenea dojeni dojenise
plural I (noi) dojenim (să) dojenim dojeneam dojenirăm dojeniserăm, dojenisem*
a II-a (voi) dojeniți (să) dojeniți dojeneați dojenirăți dojeniserăți, dojeniseți*
a III-a (ei, ele) dojenesc (să) dojenească dojeneau dojeni dojeniseră
doșeni
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
drojeni
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dojăni dojănire dojănit dojănind singular plural
dojănește dojăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dojănesc (să) dojănesc dojăneam dojănii dojănisem
a II-a (tu) dojănești (să) dojănești dojăneai dojăniși dojăniseși
a III-a (el, ea) dojănește (să) dojănească dojănea dojăni dojănise
plural I (noi) dojănim (să) dojănim dojăneam dojănirăm dojăniserăm, dojănisem*
a II-a (voi) dojăniți (să) dojăniți dojăneați dojănirăți dojăniserăți, dojăniseți*
a III-a (ei, ele) dojănesc (să) dojănească dojăneau dojăni dojăniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dojâni dojânire dojânit dojânind singular plural
dojânește dojâniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dojânesc (să) dojânesc dojâneam dojânii dojânisem
a II-a (tu) dojânești (să) dojânești dojâneai dojâniși dojâniseși
a III-a (el, ea) dojânește (să) dojânească dojânea dojâni dojânise
plural I (noi) dojânim (să) dojânim dojâneam dojânirăm dojâniserăm, dojânisem*
a II-a (voi) dojâniți (să) dojâniți dojâneați dojânirăți dojâniserăți, dojâniseți*
a III-a (ei, ele) dojânesc (să) dojânească dojâneau dojâni dojâniseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dojeana dojeanare dojeanat dojeanând singular plural
dojeanea dojeanați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dojeanez (să) dojeanez dojeanam dojeanai dojeanasem
a II-a (tu) dojeanezi (să) dojeanezi dojeanai dojeanași dojeanaseși
a III-a (el, ea) dojeanea (să) dojeaneze dojeana dojeană dojeanase
plural I (noi) dojeanăm (să) dojeanăm dojeanam dojeanarăm dojeanaserăm, dojeanasem*
a II-a (voi) dojeanați (să) dojeanați dojeanați dojeanarăți dojeanaserăți, dojeanaseți*
a III-a (ei, ele) dojeanea (să) dojeaneze dojeanau dojeana dojeanaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

dojeni dojănit dojânire dojânit dojeanare dojeanat doșeni drojeni dojăni dojâni dojeana

  • 1. A(-și) face observații moralizatoare; a (se) mustra, a (se) certa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: certa mustra 5 exemple
    exemple
    • Îți vine a rîde... îl dojeni unul cu fața prelungă. CAMILAR, N. I 237.
      surse: DLRLC
    • Bătrînul ofta și plîngea și nu-l dojenea. PAS, Z. I 200.
      surse: DLRLC
    • De ce ne-ai lăsat să dormim atît de mult, îi ziseră frații, dojenindu-l. ISPIRESCU, L. 316.
      surse: DLRLC
    • Moș Șărban sări deodată din car, dojenindu-se că a dormit prea mult. BUJOR, S. 137.
      surse: DLRLC
    • Căuta să-și potolească răscoala gîndurilor, dojenindu-se singură de nebunia ei. VLAHUȚĂ, O. A. 120.
      surse: DLRLC

etimologie: