2 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOGORÍ, dogoresc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre soare, foc etc.; la pers. 3) A răspândi căldură puternică, arzătoare. ♦ Tranz. A da cuiva o senzație de căldură arzătoare; a încinge, a înfierbânta ceva. 2. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) A fi aprins, încins, înfierbântat de o emoție, de boală etc. [Var.: dogorî́ vb. IV] – Din bg. dogorja, sb. dogoreti.

dogori [At: LB / V: ~rî[1] / Pzi: ~resc, 3 ~goare / E: bg догоря, srb dogoreti] 1 vi (D. soare, foc sau orice obiect fierbinte) A răspândi o căldură puternică. 2 vt (Îvr) A pârgui. 3 vi (D. obraji, cap etc.) A deveni fierbinte sau roșu din cauza temperaturii, a frigului, a unei stări emotive. 4-5 vtrp (C.i. părți ale corpului) A (se) expune la căldura focului sau a razelor soarelui pentru a (se) încălzi. 6 vt (Îvr) A arde. 7-8 vtrp (Rar; complinit de „de sete”) A (se) usca. corectată

  1. ~rî~rî LauraGellner

DOGORÍ, dogoresc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre soare, foc etc.; la pers. 3) A răspândi o căldură puternică, arzătoare. ♦ Tranz. A da cuiva o senzație de căldură arzătoare; a încinge, a înfierbânta ceva. 2. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) A fi aprins, încins, înfierbântat de o emoție, de boală etc. [Var.: dogorî́ vb. IV] – Din bg. dogorja, scr. dogoreti.

DOGORÍ, dogoresc, vb. IV. (Folosit de obicei la pers. 3) 1. Intranz. (Despre soare, foc sau un obiect foarte fierbinte) A revărsa, a răspîndi căldură puternică; a încălzi. Se înapoiau după o lună și era parcă o potriveală că atunci nu mai dogorea soarele, iar serile începeau să fie răcoroase. PAS, Z. I 240. Mormanul de jeratic dogorește și aruncă un polei, cald și rumen, pe peretele din față. DELAVRANCEA, H. TUD. 25. Soarele dogorea. ODOBESCU, S. III 179. ◊ Tranz. Calul legat acolea-n apropierea căldării, se tot da înapoi, fiindcă-l dogorea căldura focului. RETEGANUL, P. III 25. Vezi că turcii mă căznesc, Mă căznesc, mă chinuiesc, La focuri mă dogoresc, Și de moartea mea vorbesc! ANT. LIT. POP. I 414. Turcilor, Agalelor, Soarele m-a dogorit, Față Albă Mi-a pîrlit. TEODORESCU, P. P. 639. 2. Tranz. Fig. A face pe cineva să sufere, a chinui. Of! Ghiță, tare m-ai dogorit, tare mi-ai ars inima! CONTEMPORANUL, VI 295. 3. Tranz. (Cu privire la fructe) A rumeni, a pîrgui. [Obrazul] se roșise ca pielița unei piersici dogorite de soare. ODOBESCU, S. I 129. ♦ (Neobișnuit) A pîrli. Trebuie să schimbăm spălătoreasa: ne-a adus un cearșaf dogorit cu fierul. C. PETRESCU, R. DR. 99. 4. Intranz. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) A fi aprins, încins, înfierbîntat (de o emoție, de boală, de căldura focului, uneori și de frig). Obrazul îi dogorea încă de gerul înțepător. C. PETRESCU, C. V. 230. ◊ Tranz. (Cu inversarea construcției) Valuri de fierbințeli îi dogoreau trupul, ca-ntr-o baie de aburi. VLAHUȚĂ, O. A. 127. (Expr.) A dogori obrazul cuiva (de rușine) = a face pe cineva de rușine. I-am dogorit obrazul părintelui de rușine. CREANGĂ, A. 10. ◊ Refl. (Cu o construcție neobișnuită) Da ce are mititelul? – Ce să aibă, ia arșiță, că te dogorești de el. CONTEMPORANUL, VI 291. – Variantă: dogorî́ vb. IV.

A DOGORÍ ~ésc 1. intranz. 1) (despre surse de căldură) A emana radiații fierbinți, răspândind căldură foarte mare; a arde; a pârjoli; a pârli; a frige. 2) (despre persoane sau despre părți ale corpului) A fi înfierbântat din cauza unei boli sau emoții; a avea fierbințeală. 2. tranz. 1) A se înroși la față sub acțiunea unei senzații de căldură puternică sau a unei emoții puternice. 2) A face să devină fierbinte; a înfierbânta. /<bulg. dogorja, sb. dogoreti

dogorì v. 1. a arde, a frige: soarele dogoria, la foc mă dogoresc; 2. fig. a roși: i-am dogorit obrazul părintelui de rușine CR. [Slav. DOGORIETI, a arde].

DOGOÁRE s. f. Căldură arzătoare produsă de soare, de foc sau de un obiect foarte fierbinte; dogoreală. – Din dogori.

DOGOÁRE s. f. Căldură arzătoare produsă de soare, de foc sau de un obiect foarte fierbinte; dogoreală. – Din dogori.

DOGORÎ́ vb. IV v. dogori.

dogoare sf [At: ANON. CAR. / V: (înv) ~ră, dug~, ~gor[1] sm / Pl: ~ori / E: dogori] 1 Căldură arzătoare produsă de soare, de foc sau de un obiect foarte fierbinte. 2 (Fig) Ardoare (1). 3 Senzație de căldură mare. corectată

  1. ~gor~gor Ladislau Strifler

DOGOÁRE s. f. Căldură arzătoare revărsată de soare, răspîndită de un foc sau de un obiect foarte fierbinte. V. arșiță. Cazanele străbătute de serpentina țevilor stau gata să plesnească la o dogoare de cîteva sute de grade. C. PETRESCU, A. 464. Înfierbîntați de dogoarea lămpilor ș-a lumînărilor... se deschiară la haine. DELAVRANCEA, S.124. Toată noaptea a bîntuit căldură apăsătoare și acuma, pe un senin, a răsărit soarele, amenințînd cu groaznică dogoare. CARAGIALE, O. II 211. Și-l lega strîns cot la cot Gios la stîlpul hornului, La dogoarea focului. ALECSANDRI, P. P. 125. – Variantă: (regional) dogór (ISPIRESCU, L. 214) s. n.

DOGORÎ́, vb. IV. v. dogori.

DOGOÁRE f. Căldură puternică produsă de un obiect foarte fierbinte. [Sil. -goa-re] /v. a dogori

dogoare f. V. dogor: la dogoarea focului POP.

dogor n. 1. arșiță: la dogorul focului; 2. fig. foc: dogorul dragostei ISP. [Abstras din dogori].

dogoáre f., pl. orĭ (d. dogoresc). Dogoreală, arșiță (propriŭ și fig.).

dogór n., pl. inuz. urĭ saŭ oare. Dogoare, arșiță. Fig. Foc, pasiune: dogoru dragostiĭ.

arată toate definițiile

Intrare: dogori
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dogori
  • dogorire
  • dogorit
  • dogoritu‑
  • dogorind
  • dogorindu‑
singular plural
  • dogorește
  • dogoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dogoresc
(să)
  • dogoresc
  • dogoream
  • dogorii
  • dogorisem
a II-a (tu)
  • dogorești
(să)
  • dogorești
  • dogoreai
  • dogoriși
  • dogoriseși
a III-a (el, ea)
  • dogorește
(să)
  • dogorească
  • dogorea
  • dogori
  • dogorise
plural I (noi)
  • dogorim
(să)
  • dogorim
  • dogoream
  • dogorirăm
  • dogoriserăm
  • dogorisem
a II-a (voi)
  • dogoriți
(să)
  • dogoriți
  • dogoreați
  • dogorirăți
  • dogoriserăți
  • dogoriseți
a III-a (ei, ele)
  • dogoresc
(să)
  • dogorească
  • dogoreau
  • dogori
  • dogoriseră
verb (VT410)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dogorî
  • dogorâre
  • dogorât
  • dogorâtu‑
  • dogorând
  • dogorându‑
singular plural
  • dogorăște
  • dogoraște
  • dogorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dogorăsc
(să)
  • dogorăsc
  • dogoram
  • dogorâi
  • dogorâsem
a II-a (tu)
  • dogorăști
(să)
  • dogorăști
  • dogorai
  • dogorâși
  • dogorâseși
a III-a (el, ea)
  • dogorăște
  • dogoraște
(să)
  • dogorască
  • dogora
  • dogorî
  • dogorâse
plural I (noi)
  • dogorâm
(să)
  • dogorâm
  • dogoram
  • dogorârăm
  • dogorâserăm
  • dogorâsem
a II-a (voi)
  • dogorâți
(să)
  • dogorâți
  • dogorați
  • dogorârăți
  • dogorâserăți
  • dogorâseți
a III-a (ei, ele)
  • dogorăsc
(să)
  • dogorască
  • dogorau
  • dogorâ
  • dogorâseră
Intrare: dogoare
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dogoare
  • dogoarea
plural
genitiv-dativ singular
  • dogori
  • dogorii
plural
vocativ singular
plural
dugoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dogor
  • dogorul
plural
genitiv-dativ singular
  • dogor
  • dogorului
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dogori dogorî

  • 1. unipersonal (Despre soare, foc etc.) A răspândi căldură puternică, arzătoare.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: încălzi 3 exemple
    exemple
    • Se înapoiau după o lună și era parcă o potriveală că atunci nu mai dogorea soarele, iar serile începeau să fie răcoroase. PAS, Z. I 240.
      surse: DLRLC
    • Mormanul de jeratic dogorește și aruncă un polei, cald și rumen, pe peretele din față. DELAVRANCEA, H. TUD. 25.
      surse: DLRLC
    • Soarele dogorea. ODOBESCU, S. III 179.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A da cuiva o senzație de căldură arzătoare; a încinge, a înfierbânta ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: încinge (arde) înfierbânta 3 exemple
      exemple
      • Calul legat acolea-n apropierea căldării, se tot da înapoi, fiindcă-l dogorea căldura focului. RETEGANUL, P. III 25.
        surse: DLRLC
      • Vezi că turcii mă căznesc, Mă căznesc, mă chinuiesc, La focuri mă dogoresc, Și de moartea mea vorbesc! ANT. LIT. POP. I 414.
        surse: DLRLC
      • Turcilor, Agalelor, Soarele m-a dogorit, Față Albă Mi-a pîrlit. TEODORESCU, P. P. 639.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A face pe cineva să sufere.
    surse: DLRLC sinonime: chinui un exemplu
    exemple
    • Of! Ghiță, tare m-ai dogorit, tare mi-ai ars inima! CONTEMPORANUL, VI 295.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv Cu privire la fructe:
    surse: DLRLC sinonime: pârgui rumeni un exemplu
    exemple
    • [Obrazul] se roșise ca pielița unei piersici dogorite de soare. ODOBESCU, S. I 129.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Trebuie să schimbăm spălătoreasa: ne-a adus un cearșaf dogorit cu fierul. C. PETRESCU, R. DR. 99.
        surse: DLRLC
  • 4. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) A fi aprins, încins, înfierbântat de o emoție, de boală etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Obrazul îi dogorea încă de gerul înțepător. C. PETRESCU, C. V. 230.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Valuri de fierbințeli îi dogoreau trupul, ca-ntr-o baie de aburi. VLAHUȚĂ, O. A. 127.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Da ce are mititelul? – Ce să aibă, ia arșiță, că te dogorești de el. CONTEMPORANUL, VI 291.
      surse: DLRLC
    • 4.1. expresie A dogori obrazul cuiva (de rușine) = a face pe cineva de rușine.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • I-am dogorit obrazul părintelui de rușine. CREANGĂ, A. 10.
        surse: DLRLC

etimologie:

dogoare dugoare dogor

  • 1. Căldură arzătoare produsă de soare, de foc sau de un obiect foarte fierbinte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: căldură dogoreală 4 exemple
    exemple
    • Cazanele străbătute de serpentina țevilor stau gata să plesnească la o dogoare de cîteva sute de grade. C. PETRESCU, A. 464.
      surse: DLRLC
    • Înfierbîntați de dogoarea lămpilor ș-a lumînărilor... se deschiară la haine. DELAVRANCEA, S.124.
      surse: DLRLC
    • Toată noaptea a bîntuit căldură apăsătoare și acuma, pe un senin, a răsărit soarele, amenințînd cu groaznică dogoare. CARAGIALE, O. II 211.
      surse: DLRLC
    • Și-l lega strîns cot la cot Gios la stîlpul hornului, La dogoarea focului. ALECSANDRI, P. P. 125.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • dogori
    surse: DEX '98 DEX '09