opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOGIT, -Ă, dogiți, -te, adj. 1. (Despre vase făcute din doage) Cu doagele desfăcute, depărtate una de alta, desprinse din cercuri. ◊ Expr. Sună a dogit = produce, la cea mai ușoară atingere, un sunet caracteristic de vas cu doagele desfăcute, plesnite. 2. Fig. (Despre voce) Răgușit, hodorogit. – V. dogi.

DOGIT, -Ă, dogiți, -te, adj. 1. (Despre vase făcute din doage) Cu doagele desfăcute, depărtate una de alta, desprinse din cercuri. ◊ Expr. Sună a dogit = produce, la cea mai ușoară atingere, un sunet caracteristic de vas cu doagele desfăcute, plesnite. 2. Fig. (Despre voce) Răgușit, hodorogit. – V. dogi.

dogit, ~ă a [At: DEX / Pl: ~iți, ~e / E: dogi] 1 (D. vase din doage) Cu doagele depărtate, desfăcute sau rupte. 2 (Îe) Sună (a) ~ Produce la atingere un sunet caracteristic unui vas cu doagele (1) desfăcute sau rupte. 3 (Fig, d. voce) Răgușit.

DOGIT, -Ă, dogiți, -te, adj. 1. (Despre vase făcute din doage) Cu doagele desfăcute (din cauza uscăciunii). ♦ (Despre alte obiecte) Plesnit, spart. Ca-ntr-un fund dogit de clopot tună-n gura lor cuvîntul. IOSIF, P. 63. N-aveam oaste? n-aveam tunul? – Care?... cel dogit? ALECSANDRI, T. 1448. ◊ Expr. Sună a dogit = produce, la cea mai ușoară atingere, un sunet caracteristic de obiect spart, plesnit. 2. Fig. (Despre glas) Lipsit de timbru, răgușit, spart. Pe drum ochi-și alerga Și cu glas dogit striga. ALECSANDRI, P. P. 153. ◊ (Adverbial) Clopotul dogit răsună, Clătinat ca de furtună. ALECSANDRI, P. III 35.

DOGI, dogesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre butoaie, putini etc.) A avea doagele desfăcute, depărtate una de alta, rupte. ◊ Tranz. Uscăciunea dogește butoaiele. 2. Fig. (Despre voce) A suna răgușit. – Din doagă.

DOGI, dogesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre butoaie, putini etc.) A avea doagele desfăcute, depărtate una de alta, rupte. ◊ Tranz. Uscăciunea dogește butoaiele. 2. Fig. (Despre voce) A suna răgușit. – Din doagă.

dogi [At: DEX / Pzi: ~gesc / E: doagă] 1 vr (D. butoaie, putini etc.) A avea doagele (1) depărtate, desfăcute sau rupte. 2 vt (C.i. butoaie, putini etc.) A se strica, rupându-se, desfăcându-se sau depărtându-se doagele (1). 3 vr (D. voce) A suna răgușit.

DOGI, dogesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la vase făcute din doage) A desface, a sparge (risipind doagele). Slujitorii... dogiră buțile, împrăștiară miere peste toată fața acelei cîmpii. POPESCU, B. I 6. ◊ (Metaforic) Luară pe babă de păr și-o izbiră cu capul de păreți pînă i-l dogiră. CREANGĂ, P. 13. ◊ Refl. Putina s-a dogit. 2. Refl. Fig. (Despre voce) A răguși, a slăbi, a se hodorogi.

A SE DOGI se ~ește intranz. 1) (despre butoaie, putini etc.) A fi cu doagele desfăcute. 2) (despre voce) A căpăta un timbru răgușit și înfundat; a suna ca din butoi (gol). /Din doagă

A DOGI ~esc tranz. A face să se dogească. /Din doagă

dogì v. 1. a plesni doagele; 2. a plesni în genere: clopotele se dogiau POP.; 3. fig. a răguși, a slăbi: glasul mi se dogise AL.

dogésc v. tr. (d. doagă). Crăp: a dogi o farfurie, un clopot. V. refl. Mă crap, sun a lucru crăpat: urcĭor, clopot dogit. Fig. Alterat, răgușit, stins: vocea mi s’a dogit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dogi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dogesc, 3 sg. dogește, imperf. 1 dogeam; conj. prez. 1 sg. să dogesc, 3 să dogească

dogi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dogesc, imperf. 3 sg. dogea; conj. prez. 3 să dogească

dogi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dogesc, imperf. 3 sg. dogea; conj. prez. 3 sg. și pl. dogească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DOGIT adj. v. hârâit, hârâitor, răgușit.

dogit adj. v. HÎRÎIT. HÎRÎITOR. RĂGUȘIT.

DOGI vb. v. răguși.

dogi vb. v. RĂGUȘI.

Intrare: dogit
dogit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dogit
  • dogitul
  • dogitu‑
  • dogită
  • dogita
plural
  • dogiți
  • dogiții
  • dogite
  • dogitele
genitiv-dativ singular
  • dogit
  • dogitului
  • dogite
  • dogitei
plural
  • dogiți
  • dogiților
  • dogite
  • dogitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: dogi
verb (VT407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dogi
  • dogire
  • dogit
  • dogitu‑
  • dogind
  • dogindu‑
 singular plural
  • dogește
  • dogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dogesc
 (să)
  • dogesc
  • dogeam
  • dogii
  • dogisem
a II-a (tu)
  • dogești
 (să)
  • dogești
  • dogeai
  • dogiși
  • dogiseși
a III-a (el, ea)
  • dogește
 (să)
  • dogească
  • dogea
  • dogi
  • dogise
plural I (noi)
  • dogim
 (să)
  • dogim
  • dogeam
  • dogirăm
  • dogiserăm
  • dogisem
a II-a (voi)
  • dogiți
 (să)
  • dogiți
  • dogeați
  • dogirăți
  • dogiserăți
  • dogiseți
a III-a (ei, ele)
  • dogesc
 (să)
  • dogească
  • dogeau
  • dogiră
  • dogiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dogit, dogităadjectiv

  • 1. (Despre vase făcute din doage) Cu doagele desfăcute, depărtate una de alta, desprinse din cercuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Despre alte obiecte: plesnit, spart. DLRLC
      sinonime: plesnit spart
      • format_quote Ca-ntr-un fund dogit de clopot tună-n gura lor cuvîntul. IOSIF, P. 63. DLRLC
      • format_quote N-aveam oaste? n-aveam tunul? – Care?... cel dogit? ALECSANDRI, T. 1448. DLRLC
      • chat_bubble Sună a dogit = produce, la cea mai ușoară atingere, un sunet caracteristic de vas cu doagele desfăcute, plesnite. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote (și) adverbial Clopotul dogit răsună, Clătinat ca de furtună. ALECSANDRI, P. III 35. DLRLC
  • 2. figurat Despre voce: hodorogit, răgușit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hodorogit răgușit
    • format_quote Pe drum ochi-și alerga Și cu glas dogit striga. ALECSANDRI, P. P. 153. DLRLC
etimologie:
  • vezi dogi DEX '09 DEX '98

dogi, dogescverb

  • 1. (Despre butoaie, putini etc.) A avea doagele desfăcute, depărtate una de alta, rupte. DEX '09 DEX '98
    • format_quote tranzitiv Uscăciunea dogește butoaiele. DEX '09 DEX '98
    • diferențiere tranzitiv (Cu privire la vase făcute din doage) A desface, a sparge (risipind doagele). DLRLC
      sinonime: desface sparge
      • format_quote Slujitorii... dogiră buțile, împrăștiară miere peste toată fața acelei cîmpii. POPESCU, B. I 6. DLRLC
      • format_quote metaforic Luară pe babă de păr și-o izbiră cu capul de păreți pînă i-l dogiră. CREANGĂ, P. 13. DLRLC
      • format_quote reflexiv Putina s-a dogit. DLRLC
  • 2. figurat (Despre voce) A suna răgușit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hodorogi răguși slăbi
etimologie:
  • doagă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.