2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOGÍT, -Ă, dogiți, -te, adj. 1. (Despre vase făcute din doage) Cu doagele desfăcute, depărtate una de alta, desprinse din cercuri. ◊ Expr. Sună a dogit = produce, la cea mai ușoară atingere, un sunet caracteristic de vas cu doagele desfăcute, plesnite. 2. Fig. (Despre voce) Răgușit, hodorogit. – V. dogi.

DOGÍT, -Ă, dogiți, -te, adj. 1. (Despre vase făcute din doage) Cu doagele desfăcute, depărtate una de alta, desprinse din cercuri. ◊ Expr. Sună a dogit = produce, la cea mai ușoară atingere, un sunet caracteristic de vas cu doagele desfăcute, plesnite. 2. Fig. (Despre voce) Răgușit, hodorogit. – V. dogi.

dogít, ~ă a [At: DEX / Pl: ~iți, ~e / E: dogi] 1 (D. vase din doage) Cu doagele depărtate, desfăcute sau rupte. 2 (Îe) Sună (a) ~ Produce la atingere un sunet caracteristic unui vas cu doagele (1) desfăcute sau rupte. 3 (Fig, d. voce) Răgușit.

DOGÍT, -Ă, dogiți, -te, adj. 1. (Despre vase făcute din doage) Cu doagele desfăcute (din cauza uscăciunii). ♦ (Despre alte obiecte) Plesnit, spart. Ca-ntr-un fund dogit de clopot tună-n gura lor cuvîntul. IOSIF, P. 63. N-aveam oaste? n-aveam tunul? – Care?... cel dogit? ALECSANDRI, T. 1448. ◊ Expr. Sună a dogit = produce, la cea mai ușoară atingere, un sunet caracteristic de obiect spart, plesnit. 2. Fig. (Despre glas) Lipsit de timbru, răgușit, spart. Pe drum ochi-și alerga Și cu glas dogit striga. ALECSANDRI, P. P. 153. ◊ (Adverbial) Clopotul dogit răsună, Clătinat ca de furtună. ALECSANDRI, P. III 35.

DOGÍ, dogesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre butoaie, putini etc.) A avea doagele desfăcute, depărtate una de alta, rupte. ◊ Tranz. Uscăciunea dogește butoaiele. 2. Fig. (Despre voce) A suna răgușit. – Din doagă.

DOGÍ, dogesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre butoaie, putini etc.) A avea doagele desfăcute, depărtate una de alta, rupte. ◊ Tranz. Uscăciunea dogește butoaiele. 2. Fig. (Despre voce) A suna răgușit. – Din doagă.

dogí [At: DEX / Pzi: ~gésc / E: doagă] 1 vr (D. butoaie, putini etc.) A avea doagele (1) depărtate, desfăcute sau rupte. 2 vt (C.i. butoaie, putini etc.) A se strica, rupându-se, desfăcându-se sau depărtându-se doagele (1). 3 vr (D. voce) A suna răgușit.

DOGÍ, dogesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la vase făcute din doage) A desface, a sparge (risipind doagele). Slujitorii... dogiră buțile, împrăștiară miere peste toată fața acelei cîmpii. POPESCU, B. I 6. ◊ (Metaforic) Luară pe babă de păr și-o izbiră cu capul de păreți pînă i-l dogiră. CREANGĂ, P. 13. ◊ Refl. Putina s-a dogit. 2. Refl. Fig. (Despre voce) A răguși, a slăbi, a se hodorogi.

A DOGÍ ~ésc tranz. A face să se dogească. /Din doagă

A SE DOGÍ se ~éște intranz. 1) (despre butoaie, putini etc.) A fi cu doagele desfăcute. 2) (despre voce) A căpăta un timbru răgușit și înfundat; a suna ca din butoi (gol). /Din doagă

dogì v. 1. a plesni doagele; 2. a plesni în genere: clopotele se dogiau POP.; 3. fig. a răguși, a slăbi: glasul mi se dogise AL.

dogésc v. tr. (d. doagă). Crăp: a dogi o farfurie, un clopot. V. refl. Mă crap, sun a lucru crăpat: urcĭor, clopot dogit. Fig. Alterat, răgușit, stins: vocea mi s’a dogit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dogí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dogésc, imperf. 3 sg. dogeá; conj. prez. 3 dogeáscă

dogí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dogésc, imperf. 3 sg. dogeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dogeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DOGÍT adj. v. hârâit, hârâitor, răgușit.

dogit adj. v. HÎRÎIT. HÎRÎITOR. RĂGUȘIT.

Intrare: dogit
dogit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dogit
  • dogitul
  • dogitu‑
  • dogi
  • dogita
plural
  • dogiți
  • dogiții
  • dogite
  • dogitele
genitiv-dativ singular
  • dogit
  • dogitului
  • dogite
  • dogitei
plural
  • dogiți
  • dogiților
  • dogite
  • dogitelor
vocativ singular
plural
Intrare: dogi
verb (VT407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dogi
  • dogire
  • dogit
  • dogitu‑
  • dogind
  • dogindu‑
singular plural
  • dogește
  • dogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dogesc
(să)
  • dogesc
  • dogeam
  • dogii
  • dogisem
a II-a (tu)
  • dogești
(să)
  • dogești
  • dogeai
  • dogiși
  • dogiseși
a III-a (el, ea)
  • dogește
(să)
  • dogească
  • dogea
  • dogi
  • dogise
plural I (noi)
  • dogim
(să)
  • dogim
  • dogeam
  • dogirăm
  • dogiserăm
  • dogisem
a II-a (voi)
  • dogiți
(să)
  • dogiți
  • dogeați
  • dogirăți
  • dogiserăți
  • dogiseți
a III-a (ei, ele)
  • dogesc
(să)
  • dogească
  • dogeau
  • dogi
  • dogiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dogit

  • 1. (Despre vase făcute din doage) Cu doagele desfăcute, depărtate una de alta, desprinse din cercuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Despre alte obiecte:
      exemple
      • Ca-ntr-un fund dogit de clopot tună-n gura lor cuvîntul. IOSIF, P. 63.
        surse: DLRLC
      • N-aveam oaste? n-aveam tunul? – Care?... cel dogit? ALECSANDRI, T. 1448.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. expresie Sună a dogit = produce, la cea mai ușoară atingere, un sunet caracteristic de vas cu doagele desfăcute, plesnite.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
        exemple
        • (și) adverbial Clopotul dogit răsună, Clătinat ca de furtună. ALECSANDRI, P. III 35.
          surse: DLRLC
  • 2. figurat Despre voce:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hodorogit răgușit un exemplu
    exemple
    • Pe drum ochi-și alerga Și cu glas dogit striga. ALECSANDRI, P. P. 153.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi dogi
    surse: DEX '09 DEX '98

dogi

  • 1. (Despre butoaie, putini etc.) A avea doagele desfăcute, depărtate una de alta, rupte.
    surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
    exemple
    • tranzitiv Uscăciunea dogește butoaiele.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • diferențiere tranzitiv (Cu privire la vase făcute din doage) A desface, a sparge (risipind doagele).
      surse: DLRLC sinonime: desface sparge 3 exemple
      exemple
      • Slujitorii... dogiră buțile, împrăștiară miere peste toată fața acelei cîmpii. POPESCU, B. I 6.
        surse: DLRLC
      • metaforic Luară pe babă de păr și-o izbiră cu capul de păreți pînă i-l dogiră. CREANGĂ, P. 13.
        surse: DLRLC
      • reflexiv Putina s-a dogit.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat (Despre voce) A suna răgușit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hodorogi răguși slăbi

etimologie:

  • doagă
    surse: DEX '98 DEX '09