divergent, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / V: (rar) ~gint, ~ghent / Pl: ~nți, ~e / E: fr divergent, lat divergens, -tis] 1 (D. linii geometrice, raze luminoase dintr-un fascicul etc.) Care se depărtează dintr-un punct comun în direcții diferite. 2 (D. fascicule de raze luminoase) A cărui secțiune crește pe măsura depărtării de un punct de referință. 3 (D. sisteme optice) Care produce un fascicul de raze de lumină ce se depărtează unele de altele. 4 (Îs) Lentilă ~ă Lentilă care are proprietatea de a împrăștia razele incidente. 5 (Mat; d. șiruri de numere) Care tinde spre infinit. 6 (Fig; d. păreri, concepții, atitudini etc.) Care se deosebesc. 7 (Fig; d. păreri, concepții, atitudini etc.) Care se contrazic între ele. 8 (Fig; d. păreri, concepții, atitudini etc.) Care urmăresc scopuri diferite. 9 (D. direcții) Opus.

divergență sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (rar) ~gin~, ~vir~ / Pl: ~țe / E: fr divergence, lat divergentia] 1-3 Proprietate a unor linii geometrice, a unor raze și fascicule luminoase, a unor sisteme optice etc. de a fi divergente (1-3). 4 (Mat) Proprietate a unor șiruri de numere de a nu avea o sumă determinată a termenilor săi. 5 (Mat) Mărime a unui câmp vectorial egală cu suma derivatelor parțiale ale componentelor vectorului într-un punct dat. 6 Dezacord de opinii, de concepții de atitudine. 7 (Pex) Neînțelegere. 8 (D. o parte a unui complet de judecată; îe) A face (sau a fi în) ~ A-și exprima sau a avea păreri deosebite de ale majorității asupra unei pricini judecate. 9 (Big; îs) ~a caracterelor Proces de formare a speciilor noi de plante sau animale pornind de la o anumită formă.

diverghent, ~ă a vz divergent

divergint, ~ă a vz divergent

divergință sf vz divergență

divirgență sf vz divergență

DIVERGENT, -Ă, divergenți, -te, adj. (În opoziție cu convergent) 1. (Despre două sau mai multe linii geometrice, raze luminoase etc.) Care, plecînd de la un punct comun, se îndreaptă în direcții diferite. ◊ (Fiz.) Lentilă divergentă = lentilă care are proprietatea de a împrăștia razele incidente. ♦ (Mat.; despre o serie) Care nu are o sumă determinată a termenilor săi. 2. Fig. (Despre păreri, concepții, atitudini) Care se deosebesc, se contrazic, care urmăresc scopuri diferite.

DIVERGENȚĂ, divergențe, s. f. 1. Deosebire de păreri, de concepții, de atitudini; nepotrivire, neînțelegere. Divergențe pot exista și între membrii uneia și aceleiași grupări politice, cu atît mai mult între state destul de deosebite ca structură; esențial este însă spiritul de colaborare și voința de a rezolva toate problemele prin buna înțelegere. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 8. ◊ Expr. (Despre o parte a unui complet de judecători) A face (sau a fi în) divergență = a avea păreri deosebite asupra unei pricini judecate. 2. (Mat.) Proprietatea unor drepte de a pleca dintr-un punct în direcții diferite. ♦ Proprietatea unei serii de a nu avea o sumă determinată a termenilor ei.

DIVERGENT, -Ă adj. 1. (Despre linii, raze etc.) Care, pornind dintr-un punct, se depărtează în direcții diferite. ◊ Lentilă divergentă = lentilă care împrăștie razele incidente paralele. ♦ (Mat.; despre o serie) Ai cărei termeni nu au o sumă determinată. 2. (Fig.; despre păreri, concepții) Deosebit, în contradicție, contradictoriu. [< fr. divergent].

DIVERGENȚĂ s.f. 1. Deosebire, opoziție de păreri, de concepții etc.; (p. ext.) neînțelegere. 2. Stare a două raze, a două drepte care se îndepărtează mereu una de alta. ♦ (Mat.) Proprietate a unei serii de a nu avea o sumă determinată a termenilor săi. [Cf. fr. divergence, it. divergenza].

DIVERGENT, -Ă adj. 1. (despre linii, raze etc.) care, pornind dintr-un punct, se depărtează în direcții diferite. ♦ lentilă ~ă = lentilă care împrăștie razele incidente paralele. ◊ (mat.; despre un șir de numere) care nu are limită (finită); (despre serii) la care șirul sumelor parțiale tinde spre infinit. 2. (fig.; despre păreri, concepții, atitudini) care se deosebesc, care sunt contradictorii. (< fr. divergent, lat. divergens)

DIVERGENȚĂ s. f. 1. deosebire, opoziție de păreri, de concepții etc.; (p. ext.) neînțelegere, conflict. 2. proprietate a unui fascicul de radiații pornind din același punct de a-și mări secțiunea. ◊ însușire a unui sistem optic (lentilă, oglindă) de a transforma fasciculele paralele sau convergente în fascicule divergente. 3. (biol.) deosebire între indivizi, specii etc. în procesul de adaptare la condiții variate de mediu, în lupta pentru viață. 4. (mat.) proprietate a unei serii de a fi divergentă. (< fr. divergence, lat. divergentia)

DIVERGENT ~tă (~ți, ~te) 1) (în opoziție cu convergent) (despre linii, raze dintr-un fascicul) Care diverge; care, plecând din același punct, se depărtează în diverse direcții. 2) (despre concepții, idei, atitudini etc.) Care diferă, care vin în contradicție. /<fr. divergent, lat. divergens, ~ntis

DIVERGENȚĂ ~e f. 1) Caracter divergent. 2) Nepotrivire de păreri, concepții; contrazicere. /<fr. divergence, lat. divergentia

divergent a. 1. care merge depărtându-se: linii, raze divergente; 2. fig. opus: păreri divergente.

divergență f. 1. starea a două linii divergente; 2. fig. opozițiune de sentimente sau de opiniuni.

* divergént, -ă adj. (lat. divergéns, -éntis). Care diverge. Fig. Diferit: raze divergente, opiniunĭ divergente. Adv. În mod divergent.

* divergénță f., pl. e (d. divergent; fr. -gence). Situațiunea a doŭă liniĭ care, plecînd dintr’un punct comun, se depărtează și una de alta. Fig. Diferență: divergență de (saŭ în) opiniune.

divergent adj. m., pl. divergenți; f. divergentă, pl. divergente

divergență s. f., g.-d. art. divergenței; pl. divergențe

divergent adj. m., pl. divergenți; f. divergentă, pl. divergente

divergență s. f., g.-d. art. divergenței; pl. divergențe

divergent adj. m., pl. divergenți; f. sg. divergentă, pl. divergente

divergență s. f., g.-d. art. divergenței; pl. divergențe

DIVERGENT, -Ă adj. (< fr. divergent): în sintagma dialect divergent (v.).

DIVERGENT adj. 1. deosebit, diferit. (Au concepții ~ asupra...) 2. v. contradictoriu.

DIVERGENȚĂ s. 1. v. neînțelegere. 2. neînțelegere, (livr. fig.) fricțiune. (Mai există unele ~ între părți.)

DIVERGENT adj. 1. deosebit, diferit. (Au teorii ~ asupra...) 2. contradictoriu, contrar, opus, potrivnic, (rar) contrazicător. (Păreri ~.)

DIVERGENȚĂ s. 1. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, gîlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zîzanie, (înv. și pop.) price, pricină, sfadă, (pop. și fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) harță, (înv. și reg.) pricaz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poancă, sfădălie, zoală, (Mold. și Transilv.) poară, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) dezunire, gîlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ dintre două persoane.) 2. neînțelegere, (livr. fig.) fricțiune. (Mai există unele ~ între părți.)

Divergent ≠ convergent

Divergență ≠ acord, convergență