2 intrări
29 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (3)
- relaționale (5)
- etimologice (1)
- enciclopedice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DISTRUS, -Ă, distruși, -se, adj. Nimicit, dărâmat, ruinat. ♦ Fig. (Despre oameni) Ruinat din punct de vedere material, fizic sau moral. – V. distruge.
DISTRUS, -Ă, distruși, -se, adj. Nimicit, dărâmat, ruinat. ♦ Fig. (Despre oameni) Ruinat din punct de vedere material, fizic sau moral. – V. distruge.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
distrus, ~ă a [At: LM / V: (îrg) des~ / Pl: ~uși, ~e / E: distruge] 1 Redus la nimic Si: dărăpănat, dărâmat, desființat, nimicit, (înv) răpus, ruinat, stricat. 2 (D. țesuturi organice) Necrozat. 3 (D. ființe) Omorât. 4 (Pex; d. ființe) Zdrobit. 5 (Fig; d. oameni) Ruinat din punct de vedere material, fizic sau moral Si: (înv) răpus.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTRUS, -Ă, distruși, -se, adj. Nimicit, ruinat, dărîmat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTRUS, -Ă adj. 1. Nimicit, ruinat. 2. (Fig.; despre oameni) Ruinat din punct de vedere material, fizic și moral. [< distruge].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTRUGE, distrug, vb. III. Tranz. A face să nu mai existe (stricând, spărgând, dărâmând etc.); a nimici, a ruina. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face să-și piardă sau a-și pierde întreaga avere, întreaga sănătate, întreaga liniște sufletească etc. [Perf. s. distrusei, part. distrus] – Din it. distruggere.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTRUGE, distrug, vb. III. Tranz. A face să nu mai existe (stricând, spărgând, dărâmând etc.); a nimici, a ruina. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face să-și piardă sau a-și pierde întreaga avere, întreaga sănătate, întreaga liniște sufletească etc. [Perf. s. distrusei, part. distrus] – Din it. distruggere.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
destruge v vz distruge
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
destrus, ~ă a vz distrus
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
distruge [At: NEGULICI / V: ~ui, destrui, des~ / Pzi: distrug / E: fr détruire, it distruggere] 1-2 vtr A dispărea sau a face să nu mai existe (stricând, arzând, spărgând, dărâmând etc.) Si: a (se) devasta, a (se) nimici, (înv) a (se) nimicnici, a (se) oscârbi, a (se) prăpădi, a (se) pustii, a (se) rade, (reg) a (se) răntui, a (se) răvăși, a (se) ruina, a (se) strica. 3 vt (C.i. organe sau componente ale corpului omenesc) A produce traumatisme (grave) Si: a răni. 4 vt (C.i. ființe) A omorî. 5 vt (Pex; c.i. ființe) A zdrobi. 6-7 vtr (Fig) A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă întreaga sănătate, avere, liniște sufletească etc. Si: (îrg) a omorî, (îvp) a răpune, a (se) ruina, a (se) rupe, a (se) sărăci.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
distrui v vz distruge
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTRUGE, distrug, vb. III. Tranz. (Cu privire la obiecte concrete) A face să nu mai existe (spărgînd, ruinînd etc.); a nimici. Aceste ape violente, care rup stînci, doboară copaci, distrug drumuri și locuințe omenești... se numesc torenți. MINERALOGIA 53. [Apa] își îndreaptă torentele de înaltă tensiune asupra munților, distrugîndu-i. BOGZA, C. O. 179. ◊ Absol. Vîntul... poate și măcina și distruge. MINERALOGIA 29. ◊ Fig. I-a distrus fericirea. – Forme gramaticale: perf. s. distrusei, part. distrus.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTRUGE vb. III. tr. A face să nu mai existe; a nimici. [P.i. distrug, perf. s. -usei, part. -us. / < it. distrugere].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTRUGE vb. tr. a face să nu mai existe; a nimici. (< it. distruggere)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SE DISTRUGE mă distrug intranz. 1) (despre construcții) A se preface în ruine; a se dărâma; a se ruina. 2) fig. (despre persoane) A deveni sărac; a-și pierde întreaga avere; a sărăci; a se ruina. 3) A-și pierde sănătatea. /<it. distruggere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A DISTRUGE distrug tranz. 1) A face să se distrugă. 2) (persoane, animale, plante, localități etc.) A face să nu mai existe; a șterge de pe fața pământului; a nimici; a prăpădi. /<it. distruggere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
distruge v. 1. a dărâma o clădire; 2. fig. a nimici, a face să dispară: a distruge prejudiciile; 3. a se nimici mutual.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* distrúg, -ús a -úge v. tr. (it. distrúggere, d. lat. de-strúere; fr. détruire. V. con- și în-struesc, ob-struez). Nimicesc, dărîm, desființez: Romaniĭ aŭ distrus Cartaginea, (fig.) știința distruge prejudiciile. Ucid, suprim. V. refl. Mă nimicesc: sistemele lor se distrug reciproc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
distruge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. distrug, 3 sg. distruge; conj. prez. 1 sg. să distrug, 3 sg. să distrugă; ger. distrugând; part. distrus
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
distruge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. distrug, 1 pl. distrugem, imperf. 3 sg. distrugea; ger. distrugând; part. distrus
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
distruge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. distrug, 1 pl. distrugem; part. distrus
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DISTRUS adj. 1. devastat, nimicit, pârjolit, pustiit. (Un teritoriu ~ în urma războiului.) 2. v. nimicit. 3. nimicit, potopit, prăpădit, zdrobit, (înv. și pop.) risipit, (pop.) zdrumicat, (înv.) stropșit. (Dușmanul zăcea ~.) 4. v. nimicit. 5. (fig.) ruinat. (Cu sănătatea ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DISTRUS adj. 1. devastat, nimicit, pîrjolit, pustiit. (Un teritoriu ~ în urma războiului.) 2. exterminat, nimicit, stîrpit. (O populație ~.) 3. nimicit, potopit, prăpădit, zdrobit, (înv. și pop.) risipit, (pop.) zdrumicat, (înv.) stropșit. (Dușmanul zăcea ~.) 4. nimicit, zdrobit, (înv. și reg.) spart. (O cetate ~.) 5. (fig.) ruinat. (Cu sănătatea ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTRUGE vb. 1. a devasta, a nimici, a pârjoli, a prăpădi, a pustii, (reg.) a pustului, (înv.) a sfârși, a strica. (Dușmanii au ~ tot ce le-a ieșit în cale.) 2. a desființa, a lichida, a nimici, a prăpădi, (fig.) a topi. (I-a ~ pe toți.) 3. v. masacra. 4. v. nimici. 5. a nimici, a rade, a zdrobi, (înv. și reg.) a sparge, (fig.) a pulveriza, a șterge. (A ~ cetatea.) 6. a (se) nenoroci, a (se) prăpădi, (înv. și reg.) a (se) ticăloși, (fig.) a (se) ruina. (Băutura l-a ~.) 7. v. vătăma. 8. v. mistui. 9. a (se) nimici, a (se) prăpădi, a (se) strica. (Ploaia a ~ recolta.) 10. a nimici, (fig.) a sfărâma, a ucide, a zdrobi. (I-a ~ toate visurile.) 11. a (se) mânca, a (se) roade. (Moliile au ~ haina.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DISTRUGE vb. 1. a devasta, a nimici, a pîrjoli, a prăpădi, a pustii, (reg.) a pustului, (înv.) a sfîrși, a strica. (Dușmanii au ~ regiunea.) 2. a desființa, a lichida, a nimici, a prăpădi, (fig.) a topi. (A ~ pur si simplu lotul în cale.) 3. a extermina, a masacra, a măcelări, a nimici, a prăpădi, a stîrpi, (pop. și fam.) a căsăpi, (reg.) a chesăgi, (înv.) a conceni, a snopi, a stropși. (A ~ întreaga populație.) 4. a nimici, a potopi, a prăpădi, a sfărîma, a zdrobi, a zvînta, (înv. și pop.) a pierde, a răpune, a risipi, (pop.) a isprăvi, a zdrumica, (înv. și reg.) a sodomi, (reg.) a litrosi, (prin Transilv.) a potroși, (înv.) a cura, a nimicnici, a potrebi, a stropși, a tîrî, a zdruncina, (grecism înv.) a afanisi, (fig.) a secera, a spulbera. (I-a ~ pe dușmani.) 5. a nimici, a rade, a zdrobi, (înv. și reg.) a sparge, (fig.) a pulveriza, a șterge. (A ~ cetatea.) 6. a (se) nenoroci, a (se) prăpădi, (înv. și reg.) a (se) ticăloși, (fig.) a (se) ruina. (Băutura l-a ~.) 7. a ataca, a strica, a vătăma, a zdruncina, (fig.) a ruina. (Aceste eforturi i-au ~ sănătatea.) 8. a mistui, a nimici, a prăpădi. (Focul a ~ totul.) 9. a (se) nimici, a (se) prăpădi, a (se) strica. (Ploaia a ~ recolta.) 10. a nimici, (fig.) a sfărîma, a ucide, a zdrobi. (I-a ~ toate visurile.) 11. a (se) mînca, a (se) roade. (Moliile au ~ haina.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A distruge ≠ a edifica, a zidi, a făuri
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
distruge (distrug, distrus), vb. – A face să nu mai existe; a nimici, a ruina. It. distruggere. – Der. distructiv, adj.; distrucți(un)e, s. f.; distrugător, adj.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CARTHAGINEM ESSE DELENDAM V. DELENDA (EST) CARTHAGO.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DELENDA (EST) CARTHAGO (lat.) Cartagina trebuie (să fie) distrusă – Adagiu dedus din „Ceterum censeo, Carthaginem esse delendam” („Pe de altă parte, socot că Cartagina trebuie distrusă”), cuvinte prin care Cato cel Bătrân își încheia discursurile în Senat, reamintind romanilor că orașul împotriva căruia purtaseră un război îndârjit constituie o permanentă amenințare pentru ei. În sens larg, idee obsedantă.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Carthaginem esse delendam (vezi Delenda Carthago). IST.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Delenda Carthago (lat. „Cartagina trebuie distrusă”). Cato cel Bătrîn, supranumit Censorul, amintindu-și cît a suferit Roma de pe urma războaielor cu Cartagina pe vremea lui Hannibal, se alarmase văzînd cum Cartagina, după înfrîngere, se reface, prosperă și devine din nou o primejdie pentru romani. De aceea, revenind din Africa, își încheia toate discursurile sale (indiferent despre ce subiect vorbea), cu aceeași violentă frază: „Ceterum censeo Carthaginem esse delendam!” (Dealtmintrelea socot că Cartagina trebuie distrusă). Condensată cu timpul la două cuvinte: Delenda Carthago, expresia e folosită pentru o idee care devine o obsesie, sau pentru o țintă pe care urmărim neapărat s-o atingem. IST.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
adjectiv (A4) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT622) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
distrus, distrusăadjectiv
-
- 1.1. (Despre oameni) Ruinat din punct de vedere material, fizic sau moral. DEX '09 DEX '98 DN
-
etimologie:
- distruge DEX '09 DEX '98 DN
distruge, distrugverb
- 1. A face să nu mai existe (stricând, spărgând, dărâmând etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Aceste ape violente, care rup stînci, doboară copaci, distrug drumuri și locuințe omenești... se numesc torenți. MINERALOGIA 53. DLRLC
- [Apa] își îndreaptă torentele de înaltă tensiune asupra munților, distrugîndu-i. BOGZA, C. O. 179. DLRLC
- Vîntul... poate și măcina și distruge. MINERALOGIA 29. DLRLC
- 1.1. A face să-și piardă sau a-și pierde întreaga avere, întreaga sănătate, întreaga liniște sufletească etc. DEX '09 DEX '98
- I-a distrus fericirea. DLRLC
-
-
etimologie:
- distruggere DEX '09 DEX '98 DN