2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

distrús, ~ă a [At: LM / V: (îrg) des~ / Pl: ~úși, ~e / E: distruge] 1 Redus la nimic Si: dărăpănat, dărâmat, desființat, nimicit, (înv) răpus, ruinat, stricat. 2 (D. țesuturi organice) Necrozat. 3 (D. ființe) Omorât. 4 (Pex; d. ființe) Zdrobit. 5 (Fig; d. oameni) Ruinat din punct de vedere material, fizic sau moral Si: (înv) răpus.

DISTRÚS, -Ă, distruși, -se, adj. Nimicit, dărâmat, ruinat. ♦ Fig. (Despre oameni) Ruinat din punct de vedere material, fizic sau moral. – V. distruge.

DISTRÚS, -Ă, distruși, -se, adj. Nimicit, dărâmat, ruinat. ♦ Fig. (Despre oameni) Ruinat din punct de vedere material, fizic sau moral. – V. distruge.

DISTRÚS, -Ă, distruși, -se, adj. Nimicit, ruinat, dărîmat.

DISTRÚS adj. 1. devastat, nimicit, pârjolit, pustiit. (Un teritoriu ~ în urma războiului.) 2. v. nimicit. 3. nimicit, potopit, prăpădit, zdrobit, (înv. și pop.) risipit, (pop.) zdrumicat, (înv.) stropșit. (Dușmanul zăcea ~.) 4. v. nimicit. 5. (fig.) ruinat. (Cu sănătatea ~.)

DISTRÚS, -Ă adj. 1. Nimicit, ruinat. 2. (Fig.; despre oameni) Ruinat din punct de vedere material, fizic și moral. [< distruge].

distrúge [At: NEGULICI / V: ~uí, destruí, des~ / Pzi: distrúg / E: fr détruire, it distruggere] 1-2 vtr A dispărea sau a face să nu mai existe (stricând, arzând, spărgând, dărâmând etc.) Si: a (se) devasta, a (se) nimici, (înv) a (se) nimicnici, a (se) oscârbi, a (se) prăpădi, a (se) pustii, a (se) rade, (reg) a (se) răntui, a (se) răvăși, a (se) ruina, a (se) strica. 3 vt (C. i. organe sau componente ale corpului omenesc) A produce traumatisme (grave) Si: a răni. 4 vt (C. i. ființe) A omorî. 5 vt (Pex; c. i. ființe) A zdrobi. 6-7 vtr (Fig) A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă întreaga sănătate, avere, liniște sufletească etc. Si: (îrg) a omorî, (îvp) a răpune, a (se) ruina, a (se) rupe, a (se) sărăci.

DISTRÚGE, distrúg, vb. III. Tranz. A face să nu mai existe (stricând, spărgând, dărâmând etc.); a nimici, a ruina. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face să-și piardă sau a-și pierde întreaga avere, întreaga sănătate, întreaga liniște sufletească etc. [Perf. s. distruséi, part. distrus] – Din it. distruggere.

DISTRÚGE, distrúg, vb. III. Tranz. A face să nu mai existe (stricând, spărgând, dărâmând etc.); a nimici, a ruina. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face să-și piardă sau a-și pierde întreaga avere, întreaga sănătate, întreaga liniște sufletească etc. [Perf. s. distruséi, part. distrus] – Din it. distruggere.

DISTRÚGE, distrúg, vb. III. Tranz. (Cu privire la obiecte concrete) A face să nu mai existe (spărgînd, ruinînd etc.); a nimici. Aceste ape violente, care rup stînci, doboară copaci, distrug drumuri și locuințe omenești... se numesc torenți. MINERALOGIA 53. [Apa] își îndreaptă torentele de înaltă tensiune asupra munților, distrugîndu-i. BOGZA, C. O. 179. ◊ Absol. Vintul... poate și măcina și distruge. MINERALOGIA 29. ◊ Fig. I-a distrus fericirea. – Forme gramaticale: perf. s. distrusei, part. distrus.

distrúge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. distrúg, 1 pl. distrúgem, imperf. 3 sg. distrugeá; ger. distrugấnd; part. distrús

distrúge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. distrúg, 1 pl. distrúgem; part. distrús

DISTRÚGE vb. 1. a devasta, a nimici, a pârjoli, a prăpădi, a pustii, (reg.) a pustului, (înv.) a sfârși, a strica. (Dușmanii au ~ tot ce le-a ieșit în cale.) 2. a desființa, a lichida, a nimici, a prăpădi, (fig.) a topi. (I-a ~ pe toți.) 3. v. masacra. 4. v. nimici. 5. a nimici, a rade, a zdrobi, (înv. și reg.) a sparge, (fig.) a pulveriza, a șterge. (A ~ cetatea.) 6. a (se) nenoroci, a (se) prăpădi, (înv. și reg.) a (se) ticăloși, (fig.) a (se) ruina. (Băutura l-a ~.) 7. v. vătăma. 8. v. mistui. 9. a (se) nimici, a (se) prăpădi, a (se) strica. (Ploaia a ~ recolta.) 10. a nimici, (fig.) a sfărâma, a ucide, a zdrobi. (I-a ~ toate visurile.) 11. a (se) mânca, a (se) roade. (Moliile au ~ haina.)

A distruge ≠ a edifica, a zidi, a făuri

DISTRÚGE vb. III. tr. A face să nu mai existe; a nimici. [P.i. distrúg, perf.s. -usei, part. -us. / < it. distrugere].

DISTRÚGE vb. tr. a face să nu mai existe; a nimici. (< it. distruggere)

distrúge (distrúg, distrús), vb. – A face să nu mai existe; a nimici, a ruina. It. distruggere.Der. distructiv, adj.; distrucți(un)e, s. f.; distrugător, adj.

A DISTRÚGE distrúg tranz. 1) A face să se distrugă. 2) (persoane, animale, plante, localități etc.) A face să nu mai existe; a șterge de pe fața pământului; a nimici; a prăpădi. /<it. distruggere

A SE DISTRÚGE mă distrúg intranz. 1) (despre construcții) A se preface în ruine; a se dărâma; a se ruina. 2) fig. (despre persoane) A deveni sărac; a-și pierde întreaga avere; a sărăci; a se ruina. 3) A-și pierde sănătatea. /<it. distruggere

distruge v. 1. a dărâma o clădire; 2. fig. a nimici, a face să dispară: a distruge prejudiciile; 3. a se nimici mutual.

Intrare: distruge
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) distruge distrugere distrus distrugând singular plural
distruge distrugeți, distrugeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) distrug (să) distrug distrugeam distrusei distrusesem
a II-a (tu) distrugi (să) distrugi distrugeai distruseși distruseseși
a III-a (el, ea) distruge (să) distru distrugea distruse distrusese
plural I (noi) distrugem (să) distrugem distrugeam distruserăm distruseserăm, distrusesem*
a II-a (voi) distrugeți (să) distrugeți distrugeați distruserăți distruseserăți, distruseseți*
a III-a (ei, ele) distrug (să) distru distrugeau distruseră distruseseră
Intrare: distrus
distrus adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular distrus distrusul distru distrusa
plural distruși distrușii distruse distrusele
genitiv-dativ singular distrus distrusului distruse distrusei
plural distruși distrușilor distruse distruselor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)