2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISTRUGĂTÓR, -OÁRE, distrugători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care distruge; nimicitor, distructiv. 2. S. n. Navă de luptă de tonaj mediu și cu viteză mare, fără cuirasă, care dispune de armament de artilerie, rachete și torpile; contratorpilor. – Distruge + suf. -ător (după fr. destructeur).

DISTRUGĂTÓR, -OÁRE, distrugători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care distruge; nimicitor, distructiv. 2. S. n. Navă de luptă de tonaj mediu și cu viteză mare, fără cuirasă, care dispune de armament de artilerie, rachete și torpile; contratorpilor. – Distruge + suf. -ător (după fr. destructeur).

distrugător, ~oare [At: ALECSANDRI, POEZII, 642 / Pl: ~i, ~oare / E: distruge + -ător] 1 a Care distruge (1) Si: (înv) distructor, distructiv, nimicitor, ruinător. 2 sn Navă de luptă de tonaj mediu și cu viteză mare, fără cuirasă, care dispune de armament de artilerie, rachete și torpile etc., folosită mai ales pentru protecția navelor mari, a convoaielor și la vânătoarea de submarine Si: contratorpilor.

DISTRUGĂTÓR2, -OÁRE, distrugători, -oare, adj. Care distruge; nimicitor. Nu sînt torente, oricît de năprasnice, prin al căror clocot păstrăvii să nu urce, țîșnind prin puhoiul apei, pe stînca de pe care ea se rostogolește, distrugătoare. BOGZA, C. O. 107.

DISTRUGĂTÓR1, distrugătoare, s. n. Navă de luptă cu viteză mare, care folosește în mod egal tunuri și torpile.

DISTRUGĂTÓR, -OÁRE adj. Care distruge, distructiv. // s.n. Navă ușoară de luptă de mare viteză, înarmată cu tunuri, torpile etc. și folosită mai ales pentru protecția navelor mari, a convoaielor și la vânătoarea de submarine. V. contratorpilor. [< distruge + -(ă)tor, după fr. destructeur, destroyer, engl. destroy].

DISTRUGĂTÓR, -OÁRE I. adj. care distruge, nimicitor; distructiv. II. s. n. navă militară rapidă, înarmată cu tunuri, rachete și torpile, destinată lovirii torpiloarelor și submarinelor, precum și pentru protecția navelor mari, a convoaielor; contratorpilor. (după fr. destructeur, lat. destructor, /II/ engl. destroyer)

DISTRUGĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) și fig. Care distruge; nimicitor; zdrobitor; distructiv; devastator; dezastruos. /a distruge + suf. ~ător

DISTRUGĂTÓR2 ~oáre n. Navă militară foarte rapidă, de tonaj redus, echipată cu armament de artilerie, rachete și torpile, și folosită la urmărirea și distrugerea torpiloarelor. /a distruge + suf. ~ător

* distrugătór n., pl. oare. Mar. Contratorpilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

distrugătór1 adj. m., pl. distrugătóri; f. sg. și pl. distrugătoáre

distrugătór2 s. n., pl. distrugătoáre

distrugătór adj. m., pl. distrugătóri; f. sg. și pl. distrugătoáre

distrugătór s. n., pl. distrugătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DISTRUGĂTÓR adj., s. 1. adj. devastator, dezastruos, distructiv, nimicitor, pustiitor, ruinător, (rar) prăpăditor, (înv. și pop.) pierzător, (înv.) dărăpănător, pustiicios, risipitor, ruinos. (Acțiunea ~oare a ciclonului.) 2. adj. nimicitor, omorâtor, ucigător. (O substanță ~oare.) 3. adj. v. pustiitor. 4. s. (MAR.) contratorpilor.

DISTRUGĂTOR adj., s. 1. adj. devastator, dezastruos, distructiv, nimicitor, pustiitor, ruinător, (rar) prăpăditor, (înv. și pop.) pierzător, (înv.) dărăpănător, pustiicios, risipitor, ruinos. (Acțiunea ~ a vîntului.) 2. adj. nimicitor, omorîtor, ucigător. (O substanță ~.) 3. adj. mistuitor, nimicitor, pustiitor. (Un foc ~.) 4. s. (MAR.) contratorpilor.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DISTRUGĂTOR DE PORTANȚĂ spoiler specializat montat lângă fuzelaj care descoperă la bracare o deschidere completă a aripii prin care trec fileurile de aer pe intrados (v.) producând scăderea portanței (v.) în zona respectivă, reducând efectul de hipersustentație, mărind capacitatea de frânare a aeronavei.

Intrare: distrugător (adj.)
distrugător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • distrugător
  • distrugătorul
  • distrugătoru‑
  • distrugătoare
  • distrugătoarea
plural
  • distrugători
  • distrugătorii
  • distrugătoare
  • distrugătoarele
genitiv-dativ singular
  • distrugător
  • distrugătorului
  • distrugătoare
  • distrugătoarei
plural
  • distrugători
  • distrugătorilor
  • distrugătoare
  • distrugătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: distrugător (s.n.)
distrugător2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • distrugător
  • distrugătorul
  • distrugătoru‑
plural
  • distrugătoare
  • distrugătoarele
genitiv-dativ singular
  • distrugător
  • distrugătorului
plural
  • distrugătoare
  • distrugătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

distrugător (adj.)

  • 1. Care distruge.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: distructiv nimicitor antonime: creator, -oare attach_file un exemplu
    exemple
    • Nu sînt torente, oricît de năprasnice, prin al căror clocot păstrăvii să nu urce, țîșnind prin puhoiul apei, pe stînca de pe care ea se rostogolește, distrugătoare. BOGZA, C. O. 107.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Distruge + sufix -ător
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • după limba franceză destructeur
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

distrugător (s.n.)

  • 1. Navă de luptă de tonaj mediu și cu viteză mare, fără cuirasă, care dispune de armament de artilerie, rachete și torpile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: contratorpilor

etimologie:

  • Distruge + sufix -ător
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • după limba franceză destructeur
    surse: DEX '09 DEX '98 DN