13 definiții pentru distrugător (s.n.)
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DISTRUGĂTOR, -OARE, distrugători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care distruge; nimicitor, distructiv. 2. S. n. Navă de luptă de tonaj mediu și cu viteză mare, fără cuirasă, care dispune de armament de artilerie, rachete și torpile; contratorpilor. – Distruge + suf. -ător (după fr. destructeur).
DISTRUGĂTOR, -OARE, distrugători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care distruge; nimicitor, distructiv. 2. S. n. Navă de luptă de tonaj mediu și cu viteză mare, fără cuirasă, care dispune de armament de artilerie, rachete și torpile; contratorpilor. – Distruge + suf. -ător (după fr. destructeur).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
distrugător, ~oare [At: ALECSANDRI, POEZII, 642 / Pl: ~i, ~oare / E: distruge + -ător] 1 a Care distruge (1) Si: (înv) distructor, distructiv, nimicitor, ruinător. 2 sn Navă de luptă de tonaj mediu și cu viteză mare, fără cuirasă, care dispune de armament de artilerie, rachete și torpile etc., folosită mai ales pentru protecția navelor mari, a convoaielor și la vânătoarea de submarine Si: contratorpilor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTRUGĂTOR1, distrugătoare, s. n. Navă de luptă cu viteză mare, care folosește în mod egal tunuri și torpile.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTRUGĂTOR, -OARE adj. Care distruge, distructiv. // s.n. Navă ușoară de luptă de mare viteză, înarmată cu tunuri, torpile etc. și folosită mai ales pentru protecția navelor mari, a convoaielor și la vînătoarea de submarine. V. contratorpilor. [< distruge + -(ă)tor, după fr. destructeur, destroyer, engl. destroy].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTRUGĂTOR, -OARE I. adj. care distruge, nimicitor; distructiv. II. s. n. navă militară rapidă, înarmată cu tunuri, rachete și torpile, destinată lovirii torpiloarelor și submarinelor, precum și pentru protecția navelor mari, a convoaielor; contratorpilor. (după fr. destructeur, lat. destructor, /II/ engl. destroyer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DISTRUGĂTOR2 ~oare n. Navă militară foarte rapidă, de tonaj redus, echipată cu armament de artilerie, rachete și torpile, și folosită la urmărirea și distrugerea torpiloarelor. /a distruge + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
* distrugătór n., pl. oare. Mar. Contratorpilor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
distrugător2 s. n., pl. distrugătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
distrugător2 s. n., pl. distrugătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
distrugător s. n., pl. distrugătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DISTRUGĂTOR adj., s. 1. adj. devastator, dezastruos, distructiv, nimicitor, pustiitor, ruinător, (rar) prăpăditor, (înv. și pop.) pierzător, (înv.) dărăpănător, pustiicios, risipitor, ruinos. (Acțiunea ~oare a ciclonului.) 2. adj. nimicitor, omorâtor, ucigător. (O substanță ~oare.) 3. adj. v. pustiitor. 4. s. (MAR.) contratorpilor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DISTRUGĂTOR adj., s. 1. adj. devastator, dezastruos, distructiv, nimicitor, pustiitor, ruinător, (rar) prăpăditor, (înv. și pop.) pierzător, (înv.) dărăpănător, pustiicios, risipitor, ruinos. (Acțiunea ~ a vîntului.) 2. adj. nimicitor, omorîtor, ucigător. (O substanță ~.) 3. adj. mistuitor, nimicitor, pustiitor. (Un foc ~.) 4. s. (MAR.) contratorpilor.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
DISTRUGĂTOR DE PORTANȚĂ spoiler specializat montat lângă fuzelaj care descoperă la bracare o deschidere completă a aripii prin care trec fileurile de aer pe intrados (v.) producând scăderea portanței (v.) în zona respectivă, reducând efectul de hipersustentație, mărind capacitatea de frânare a aeronavei.
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
distrugător, distrugătoaresubstantiv neutru
- 1. Navă de luptă de tonaj mediu și cu viteză mare, fără cuirasă, care dispune de armament de artilerie, rachete și torpile. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: contratorpilor
etimologie:
- Distruge + sufix -ător DEX '09 DEX '98 DN
- destructeur DEX '09 DEX '98 DN