DISPONIBILITATE, disponibilități, s. f. 1. Însușirea de a fi disponibil; starea a ceea ce este disponibil. 2. (n loc. adv.) În disponibilitate = scos (temporar) dintr-un post. 3. (Cont.; la pl.) Activele lichide și cele cu grad ridicat de lichiditate ale unei întreprinderi, formate din numerar și din echivalente de numerar. 4. Lucru, bun de care se poate dispune; rezervă. 5. (Mai ales la pl.) Stare sufletească în care sentimentele și rațiunea se manifestă libere și în plenitudinea lor. – Din fr. disponibilité.

disponibilitate sf [At: NEGULICI / Pl: ~tăți / E: fr disponibilité] 1 Inexistență a unei destinații precise. 2 Libertate de utilizare. 3 (D. oameni; îlav) În ~ Scos (temporar) dintr-o slujbă (cu posibilitatea de a fi rechemat în activitate). 4 (Spc) Situație a unei persoane scoasă temporar din serviciu (și care poate fi oricând rechemată). 5 (Spc) Principiu juridic potrivit căruia părțile dintr-un proces civil pot să dispună asupra dreptului în discuție și a mijloacelor procedurale. 6 (Mpl) Bunuri materiale de care se poate dispune. 7 (Mpl) Rezerve care stau la dispoziție. 8 (Îs) ~tăți bugetare Sume de bani nefolosite care constituie rezerva unei instituții. 9 (Fig) Înclinare către ceva 10 (Mpl) Stare sufletească în care sentimentele și rațiunea se manifestă libere și în plenitudinea lor. 11 Posibilitate a cuvintelor de a veni cu ușurință în mintea vorbitorilor. 12 Situație a unui militar care a fost lăsat la vatră, dar care poate fi chemat oricând sub drapel. 13 (Îe) A pune în ~ A concedia dintr-un post. 14 (D. oameni; îae) A scoate din armată.

DISPONIBILITATE, disponibilități, s. f. 1. Însușirea de a fi disponibil; starea a ceea ce este disponibil. 2. (În loc. adv.) În disponibilitate = scos (temporar) dintr-o slujbă (cu posibilitatea de a fi rechemat în activitate). 3. Lucru, bun de care se poate dispune; rezervă. 4. (Mai ales la pl.) Stare sufletească în care sentimentele și rațiunea se manifestă libere și în plenitudinea lor. – Din fr. disponibilité.

DISPONIBILITATE, (2) disponibilități, s. f. 1. (Numai în expr.) (În trecut, cu privire la un funcționar public) A pune (sau a fi, a rămîne etc.) în disponibilitate = a concedia (sau a fi concediat) din post, a lăsa (sau a rămîne) fără post (cu posibilitatea de a fi rechemat în activitate). Vi se aduce la cunoștință că rămîneți în disponibilitate pînă la alte dispozițiuni. CARAGIALE, O. II 148. Serviescu, fost membru la tribunalul judecătoriei... însă astăzi în disponibilitate! ALECSANDRI, T. I 281. 2. Lucru de care se poate dispune; rezervă. (Fig.): Sînt atîtea disponibilități de nădejde în poporul acesta. CAMIL PETRESCU, U. N. 421. ◊ Disponibilități (bugetare) = sume de bani nefolosite, de care dispune o instituție. Progresele mari realizate în domeniul dezvoltării industriei, și îndeosebi al industriei construcției de mașini, ne permit nu numai să producem în serie mașini complicate, pe care altădată le importam, dar să și avem disponibilități pentru export. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2947.

DISPONIBILITATE s.f. Lucru de care se poate dispune; rezervă. ◊ Disponibilități bugetare = sume de bani nefolosite, de care dispune o instituție. ♦ Principiu de drept civil potrivit căruia părțile din proces pot dispune de dreptul invocat în fața organului de jurisdicție. ♦ Situație a unui militar care a fost lăsat la vatră, dar care poate fi chemat în orice moment sub drapel. ◊ A pune în disponibilitate = a concedia dintr-o funcție, dintr-un post, (mai ales) a scoate din armată. [Cf. fr. disponibilité].

DISPONIBILITATE s. f. 1. însușirea, starea a ceea ce este disponibil. 2. lucru de care se poate dispune; rezervă. ♦ ~ăți bugetare = sume de bani nefolosite, de care dispune o instituție; ~ monetară = cash. ◊ principiu de drept civil potrivit căruia părțile din proces pot dispune de dreptul invocat în fața organului de jurisdicție. ◊ situație a unui militar care a fost lăsat la vatră, dar care poate fi chemat în orice moment sub drapel. ♦ a pune în ~ = a concedia dintr-o funcție, dintr-un post. 3. stare sufletească în care sentimentele și rațiunea se manifestă neîngrădit. 4. (lingv.) posibilitate a unui cuvânt de a îndeplini o funcție, de a intra în raport cu alte cuvinte. (< fr. disponibilité)

DISPONIBILITATE ~ăți f. 1) Caracter disponibil. 2) Situație a unui funcționar care nu este angajat și poate fi rechemat la serviciu. ◊ A pune în ~ a concedia. 3) mai ales la pl. Persoană sau obiect de care poate dispune cineva la nevoie; rezervă. [Art. disponibilitatea; G.-D. disponibilității] /<fr. disponibilité

disponibilitate f. 1. starea celui disponibil; 2. situațiunea funcționarilor cari nu mai sunt în activitate de serviciu și cari totuș rămân la dispozițiunea șefilor lor.

* disponibilitáte f. (d. disponibil; fr. -ilité). Starea de a fi disponibil. Situațiunea funcționarilor care nu maĭ sînt în activitate de serviciŭ, dar rămîn la dispozițiunea șefilor lor: a pune pune pe cineva în disponibilitate.

disponibilitate s. f., g.-d. art. disponibilității; pl. disponibilități

disponibilitate s. f., g.-d. art. disponibilității; pl. disponibilități

disponibilitate s. f., g.-d. art. disponibilității; pl. disponibilități