2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISPENSÁT, -Ă, dispensați, -te, adj. Scutit (de o obligație, de o sarcină, de o îndatorire).

DISPENSÁ, dispensez, vb. I. 1. Refl. A se lipsi de cineva sau de ceva; a renunța la... 2. Tranz. A scuti pe cineva de o obligație, de o îndatorire etc. – Din fr. dispenser, lat. dispensare.

DISPENSÁ, dispensez, vb. I. 1. Refl. A se lipsi de cineva sau de ceva; a renunța la... 2. Tranz. A scuti pe cineva de o obligație, de o îndatorire etc. – Din fr. dispenser, lat. dispensare.

dispensa [At: SĂULESCU, HR. II, 271/26 / V: (îvr) ~nza / Pzi: ~sez / E: fr dispenser] 1 vt (Îvr) A permite. 2 vt A scuti pe cineva de o obligație, de o îndatorire etc. 3 vr (Cu determinări introduse prin prepoziția „de”) A se lipsi de cineva sau de ceva. 4 vr (Cu determinări introduse prin prepoziția „de”) A renunța la...

DISPENSÁ, dispensez, vb. I. 1. Refl. A se lipsi (de cineva sau de ceva), a renunța la... Un adevărat scriitor nu se poate dispensa de cunoașterea temeinică a limbii și literaturii populare. L. ROM. 1953, nr. 2, 35. Mă dispensez de analize. CAMIL PETRESCU, T. III 170. 2. Tranz. A scuti (pe cineva) de o obligație, de o îndatorire. Din cauza infirmității a fost dispensat de serviciul militar. ♦ A face pe cineva să nu mai aibă nevoie de...; a scuti. Întrebuințarea indiumului ne va dispensa aproape în întregime de folosirea cositorului. BARANGA, I. 169.

DISPENSÁ vb. I. 1. refl. A se lipsi (de ceva, de cineva), a renunța la... 2. tr. A scuti (pe cineva) de o însărcinare, de o obligație etc. [< fr. dispenser, it., lat. dispensare].

DISPENSÁ vb. I. refl. a se lipsi (de ceva, de cineva), a renunța la... II. tr. a scuti de o îndatorire, de o obligație etc. (< fr. dispenser, lat. dispensare)

A SE DISPENSÁ mă ~éz intranz. A înceta de a mai fi dornic. ~ de comodități. /<fr. dispenser, lat. dispensare

A DISPENSÁ ~éz tranz. (persoane) A face să fie liber; a elibera. /<fr. dispenser, lat. dispensare

dispensà v. 1. a distribui, a împărți: providența dispensează bunurile și relele; 2. a scuti de ceva: te dispensez de a mai veni; 3. a se abține.

* dispenséz v. tr. (fr. dispenser; it. dispensare, a distribui, dispéndere, a cheltui, d. lat. dis-pensare, „a distribui”, mlat. „a acorda o favoare”. V. compensez). Distribuĭ. (Rar). Scutesc, ușurez de o obligațiune: a dispensa pe cineva de a face ceva. V. refl. Mă lipsesc, mă abțin: plătesc și mă dispensez de grijă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dispensá (a ~) vb., ind. prez. 3 dispenseáză

dispensá vb., ind. prez. 1 sg. dispenséz, 3 sg. și pl. dispenseáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DISPENSÁ vb. 1. a se lipsi, a renunța. (S-a ~ de serviciile lui.) 2. v. scuti.

DISPENSA vb. 1. a se lipsi, a renunța. (S-a ~ de serviciile lui.) 2. a scuti. (Îl ~ de gimnastică.)

Intrare: dispensat
dispensat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dispensat
  • dispensatul
  • dispensatu‑
  • dispensa
  • dispensata
plural
  • dispensați
  • dispensații
  • dispensate
  • dispensatele
genitiv-dativ singular
  • dispensat
  • dispensatului
  • dispensate
  • dispensatei
plural
  • dispensați
  • dispensaților
  • dispensate
  • dispensatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dispensa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dispensa
  • dispensare
  • dispensat
  • dispensatu‑
  • dispensând
  • dispensându‑
singular plural
  • dispensea
  • dispensați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dispensez
(să)
  • dispensez
  • dispensam
  • dispensai
  • dispensasem
a II-a (tu)
  • dispensezi
(să)
  • dispensezi
  • dispensai
  • dispensași
  • dispensaseși
a III-a (el, ea)
  • dispensea
(să)
  • dispenseze
  • dispensa
  • dispensă
  • dispensase
plural I (noi)
  • dispensăm
(să)
  • dispensăm
  • dispensam
  • dispensarăm
  • dispensaserăm
  • dispensasem
a II-a (voi)
  • dispensați
(să)
  • dispensați
  • dispensați
  • dispensarăți
  • dispensaserăți
  • dispensaseți
a III-a (ei, ele)
  • dispensea
(să)
  • dispenseze
  • dispensau
  • dispensa
  • dispensaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dispensat

  • 1. Scutit (de o obligație, de o sarcină, de o îndatorire).
    surse: DLRLC sinonime: scutit

etimologie:

dispensa

  • 1. reflexiv A se lipsi de cineva sau de ceva; a renunța la...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: lipsi renunța attach_file 2 exemple
    exemple
    • Un adevărat scriitor nu se poate dispensa de cunoașterea temeinică a limbii și literaturii populare. L. ROM. 1953, nr. 2, 35.
      surse: DLRLC
    • Mă dispensez de analize. CAMIL PETRESCU, T. III 170.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A scuti pe cineva de o obligație, de o îndatorire etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: elibera scuti (vb.) attach_file un exemplu
    exemple
    • Din cauza infirmității a fost dispensat de serviciul militar.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A face pe cineva să nu mai aibă nevoie de...
      exemple
      • Întrebuințarea indiumului ne va dispensa aproape în întregime de folosirea cositorului. BARANGA, I. 169.
        surse: DLRLC

etimologie: