desființare sf [At: HELIADE, PARALELISM, I, 58/3 / P: ~fi-in~ / V: (înv) ~țire, dis~ / Pl: ~țări / E: desființa] 1 Distrugere. 2 Omorâre. 3 Abrogare a unei legi, convenții, instituții etc. Si: desființare (3).

DESFIINȚARE, desființări, s. f. Acțiunea de a desființa și rezultatul ei; suprimare, înlăturare. Voi luptați pentru desființarea huzurului... și boierilor nu le convine. CAMILAR, N. I 394. Se răspîndește vuiet pintre dascăli despre desființarea catiheților. CREANGĂ, A. 114.

DESFIINȚARE s.f. Acțiunea de a desființa și rezultatul ei; distrugere, nimicire. [< desființa].

desființare f. suprimare, abrogare.

desființire sf vz desființare

disființare sf vz desființare

desființare (desp. -fi-in-) s. f., g.-d. art. desființării; pl. desființări

desființare (-fi-in-) s. f., g.-d. art. desființării; pl. desființări

desființare s. f. (sil. -fi-in-), g.-d. art. desființării; pl. desființări

DESFIINȚARE s. 1. v. anulare. 2. v. abolire. 3. anulare, (fig.) ridicare. (~ oricăror restricții de circulație.) 4. suprimare. (~ unui post.) 5. v. dizolvare. 6. v. lichidare.

DESFIINȚARE s. 1. (JUR.) abrogare, anulare, infirmare, invalidare, suprimare. (~ unui act normativ.) 2. (JUR.) abolire, suprimare, (pop.) ștergere, (înv.) abolițiune. (~ monarhiei.) 3. anulare, (fig.) ridicare. (~ oricăror restricții de circulație.) 4. suprimare. (~ unui post.) 5. dizolvare. (~ unei organizații.) 6. lichidare, stîrpire, suprimare. (~ abuzurilor.)

Desființare ≠ înființare