3 intrări

37 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

deocheá [At: BIBLIA (1688) 147/1 / V: deochí, ~chiá, ~oicheá, dio~ / P: de-o~ / Pzi: deóchi / E: deochi] 1 vt (În superstiții) A vătăma sănătatea sau bunăstarea cuiva printr-o privire rea sau invidioasă. 2-3 vr A se îmbolnăvi de deochi1 (2-3). 4 vr (D. vreme) A se strica.

deóchi1 sn [At: EMINESCU, P. 188 / V: dió~, dăó~, didió~ / Pl: ~ și ~uri / E: de4 + ochi] (În superstiții) 1 Putere (magică) atribuită unor oameni, de a îmbolnăvi pe cei asupra cărora își fixează privirea (cu răutate, invidie etc.). 2 Efect al privirii care deoache (1) Si: deocheat1 (5), deochetură (1). 3 Boală pricinuită de privirea care deoache (1) Si: deocheat1 (6), deochetură (2). 4 (Îe) A se trece cu de ~ul sau a se întrece cu de ~ul A se obrăznici. 5 (Îe) A trece (pe cineva) cu ~ul A batjocori (pe cineva) afirmând lucruri neadevărate. 6 (Îe) De-a ~ul Cu admirație. 7 (Îs) Frumusețe de ~ Frumusețe deosebită. 8 (Îs; gmț) Să nu-i fie (cuiva) de ~ Formulă de admirație pentru calitățile fizice ori pentru inteligența cuiva (care nu trebuie deocheat). modificată

DEOCHEÁ, deóchi, vb. I. 1. Tranz. (În superstiții) A dăuna sănătății, succesului sau bunăstării cuiva printr-o privire rea sau invidioasă. 2. Refl. A se îmbolnăvi de deochi (2). ♦ Fig. (Despre vreme) A se strica. [Pr.: de-o-.Var.: diocheá vb. I] – Din deochi.

DEÓCHI, deochiuri, s. n. 1. Putere atribuită unor oameni, de a îmbolnăvi pe cei asupra cărora își fixează privirea (cu răutate, invidie etc.). 2. Efectul privirii care deoache; boală pricinuită de această privire; deochetură. ◊ Expr. De-a deochiul = cu admirație. (Astăzi, mai ales în glumă) Să nu(-i) fie (cuiva) de deochi! formulă de admirație pentru calitățile fizice ori pentru inteligența cuiva (care nu trebuie deocheat). [Var.: (reg.) dióchi s. n.] – De4 + ochi1.

DEOCHEÁ, deóchi, vb. I. 1. Tranz. (În superstiții) A vătăma sănătatea sau bunăstarea cuiva printr-o privire rea sau invidioasă. 2. Refl. A se îmbolnăvi de deochi. ♦ Fig. (Despre vreme) A se strica. [Pr.: -de-o-.Var.: diocheá, vb. I.] – Din deochi.

DEÓCHI (rar, 2) deochiuri, s. n. 1. Putere (magică) pe care superstițioșii o atribuie unor oameni, de a îmbolnăvi pe cei asupra cărora își fixează privirea (cu răutate, invidie etc.). 2. Efectul privirii care deoache; boală pricinuită de această privire; deochetură. ◊ Expr. De-a deochiul = cu admirație. (Astăzi, mai ales în glumă) Să nu(-i) fie (cuiva) de deochi! formulă de admirație pentru calitățile fizice ori pentru inteligența cuiva (care nu trebuie deocheat). [Var.: (reg.) dióchi s. n.] – De4 + ochi1.

DEOCHEÁ, deóchi, vb. I. 1. Tranz. (În superstiții) A vătăma sănătatea (sau bunăstarea) cuiva printr-o privire rea, invidioasă, mirată (de frumusețea, calitățile, succesul cuiva). Știi, cred că m-a deocheat omul acela. GALAN, Z. R. 97. E un copil minune. Mi-a crescut pe neștiute chiar subt ochi. Doamne, numai să nu mi-l deochi ! CAMIL PETRESCU, T. III 392. Ce de mai cavaleri plăcuți se uită la d-voastră... De nu v-ar deochea ! ALECSANDRI, T. 309. ◊ Absol. Ochiul ce deoache La el să nu cate. TEODORESCU, P. P. 366. ◊ Refl. S-a oprit în prag și a scuipat ușor într-o parte ca să nu mă deochi. SADOVEANU, N. F. 22. [Baba] lă purcelul, îl scaldă... îl strînge de nas și-l sumuță, ca să nu se deoache, odorul ! CREANGĂ, P. 76. 2. Refl. Fig. (Despre vreme) A se strica. Deodată s-a schimbat vremea cea frumoasă într-o vijelie cumplită... – Așa-i că s-a deocheat vremea? zise unul dintre plăieși. CREANGĂ, A. 30.

DEÓCHI s. n. 1. (Și în forma regională diochi) Putere magică, pe care superstițioșii o atribuie unor oameni, de a îmbolnăvi pe cei asupra cărora își fixează privirea (cu mirare,çu admirație sau cu intenția de a face rău). Mă doare capul. Băiatul cu prăjitura... Ce ochi!... Oare să fi existînd deochiul ? CARAGIALE, O. II 13. Abie zis-au, și pe loc, Ca un fulger viu de foc, Crunt diochiul au ajuns Pe copii și i-au străpuns ! ALECSANDRI, P. II 184. 2. Efectul privirii care deoache, boala, răul pricinuit de ea. Tușa Uța o scuipă, ca s-o apere de deochi. SADOVEANU, M. C. 78. Să depărteze descînticul sau diochiul. ODOBESCU, S. I 198. De diochi, de soarte rele Și de șerpi te-oi descînta. ALECSANDRI, P. A. 38. ◊ Expr. De-a deochiul = cu admirație. Eu nu știu de ce privea... Pătru așa de-a deochiul la ea. SLAVICI, la TDRG. (Azi mai ales în glumă) Să nu(-i) fie (cuiva) de deochi ! formulă pe care o rostește cel superstițios pentru a feri de efectul rău al privirii sale pe cel pe care îl admiră. Ia uitați-vă la dînsa ce ochi are, să nu fie de deochi ! IBRĂILEANU, A. 148. Dulci-s ochii umbrei tale – nu le fie de diochi ! EMINESCU, O. I 80. – Variantă: dióchi s. n.

deocheá (a ~) (de-o-chea) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. deóchi, 3 deoáche, 1 pl. deochém, 2 pl. deocheáți; conj. prez. 1 și 2 sg. să deóchi, 3 să deoáche; ger. deochínd; part. deocheát

deóchi s. n., pl. deóchiuri (să nu-ți fie de deochi!)

deocheá vb. (sil. de-o-chea), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. deóchi, 3 sg. și pl. deoáche, 1 pl. deochém, 2 pl. deocheáți; ger. deochínd; part. deocheát

Intrare: deochea
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deochea deochere deocheat deochind singular plural
deoache deocheați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deochi (să) deochi deocheam deocheai deocheasem
a II-a (tu) deochi (să) deochi deocheai deocheași deocheaseși
a III-a (el, ea) deoache (să) deoache deochea deoche deochease
plural I (noi) deochem (să) deochem deocheam deochearăm deocheaserăm, deocheasem*
a II-a (voi) deocheați (să) deocheați deocheați deochearăți deocheaserăți, deocheaseți*
a III-a (ei, ele) deoache (să) deoache deocheau deochea deocheaseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) diochea diochere diocheat diochind singular plural
dioache diocheați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) diochi (să) diochi diocheam diocheai diocheasem
a II-a (tu) diochi (să) diochi diocheai diocheași diocheaseși
a III-a (el, ea) dioache (să) dioache diochea dioche diochease
plural I (noi) diochem (să) diochem diocheam diochearăm diocheaserăm, diocheasem*
a II-a (voi) diocheați (să) diocheați diocheați diochearăți diocheaserăți, diocheaseți*
a III-a (ei, ele) dioache (să) dioache diocheau diochea diocheaseră
Intrare: deochi
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deochi deochiul
plural deochiuri deochiurile
genitiv-dativ singular deochi deochiului
plural deochiuri deochiurilor
vocativ singular
plural
diochi
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular diochi diochiul
plural diochiuri diochiurile
genitiv-dativ singular diochi diochiului
plural diochiuri diochiurilor
vocativ singular
plural
Intrare: diochi
diochi
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)