2 intrări

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIÓCHI s. n. v. deochi.

DEOCHEÁ, deóchi, vb. I. 1. Tranz. (În superstiții) A dăuna sănătății, succesului sau bunăstării cuiva printr-o privire rea sau invidioasă. 2. Refl. A se îmbolnăvi de deochi (2). ♦ Fig. (Despre vreme) A se strica. [Pr.: de-o-.Var.: diocheá vb. I] – Din deochi.

DEÓCHI, deochiuri, s. n. 1. Putere atribuită unor oameni, de a îmbolnăvi pe cei asupra cărora își fixează privirea (cu răutate, invidie etc.). 2. Efectul privirii care deoache; boală pricinuită de această privire; deochetură. ◊ Expr. De-a deochiul = cu admirație. (Astăzi, mai ales în glumă) Să nu(-i) fie (cuiva) de deochi! formulă de admirație pentru calitățile fizice ori pentru inteligența cuiva (care nu trebuie deocheat). [Var.: (reg.) dióchi s. n.] – De4 + ochi1.

DIOCHEÁ vb. I v. deochea.

deochea [At: BIBLIA (1688) 147/1 / V: deochi, ~chia, ~oichea, dio~ / P: de-o~ / Pzi: deochi / E: deochi] 1 vt (În superstiții) A vătăma sănătatea sau bunăstarea cuiva printr-o privire rea sau invidioasă. 2-3 vr A se îmbolnăvi de deochi1 (2-3). 4 vr (D. vreme) A se strica.

deochi1 sn [At: EMINESCU, P. 188 / V: dio~, dăo~, didio~ / Pl: ~ și ~uri / E: de4 + ochi] (În superstiții) 1 Putere (magică) atribuită unor oameni, de a îmbolnăvi pe cei asupra cărora își fixează privirea (cu răutate, invidie etc.). 2 Efect al privirii care deoache (1) Si: deocheat1 (5), deochetură (1). 3 Boală pricinuită de privirea care deoache (1) Si: deocheat1 (6), deochetură (2). 4 (Îe) A se trece cu de ~ul sau a se întrece cu de ~ul A se obrăznici. 5 (Îe) A trece (pe cineva) cu ~ul A batjocori (pe cineva) afirmând lucruri neadevărate. 6 (Îe) De-a ~ul Cu admirație. 7 (Îs) Frumusețe de ~ Frumusețe deosebită. 8 (Îs; gmț) Să nu-i fie (cuiva) de ~ Formulă de admirație pentru calitățile fizice ori pentru inteligența cuiva (care nu trebuie deocheat). modificată

DEOCHEÁ, deóchi, vb. I. 1. Tranz. (În superstiții) A vătăma sănătatea sau bunăstarea cuiva printr-o privire rea sau invidioasă. 2. Refl. A se îmbolnăvi de deochi. ♦ Fig. (Despre vreme) A se strica. [Pr.: -de-o-.Var.: diocheá, vb. I.] – Din deochi.

DEÓCHI (rar, 2) deochiuri, s. n. 1. Putere (magică) pe care superstițioșii o atribuie unor oameni, de a îmbolnăvi pe cei asupra cărora își fixează privirea (cu răutate, invidie etc.). 2. Efectul privirii care deoache; boală pricinuită de această privire; deochetură. ◊ Expr. De-a deochiul = cu admirație. (Astăzi, mai ales în glumă) Să nu(-i) fie (cuiva) de deochi! formulă de admirație pentru calitățile fizice ori pentru inteligența cuiva (care nu trebuie deocheat). [Var.: (reg.) dióchi s. n.] – De4 + ochi1.

DEOCHEÁ, deóchi, vb. I. 1. Tranz. (În superstiții) A vătăma sănătatea (sau bunăstarea) cuiva printr-o privire rea, invidioasă, mirată (de frumusețea, calitățile, succesul cuiva). Știi, cred că m-a deocheat omul acela. GALAN, Z. R. 97. E un copil minune. Mi-a crescut pe neștiute chiar subt ochi. Doamne, numai să nu mi-l deochi! CAMIL PETRESCU, T. III 392. Ce de mai cavaleri plăcuți se uită la d-voastră... De nu v-ar deochea! ALECSANDRI, T. 309. ◊ Absol. Ochiul ce deoache La el să nu cate. TEODORESCU, P. P. 366. ◊ Refl. S-a oprit în prag și a scuipat ușor într-o parte ca să nu mă deochi. SADOVEANU, N. F. 22. [Baba] lă purcelul, îl scaldă... îl strînge de nas și-l sumuță, ca să nu se deoache, odorul! CREANGĂ, P. 76. 2. Refl. Fig. (Despre vreme) A se strica. Deodată s-a schimbat vremea cea frumoasă într-o vijelie cumplită... – Așa-i că s-a deocheat vremea? zise unul dintre plăieși. CREANGĂ, A. 30.

DEÓCHI s. n. 1. (Și în forma regională diochi) Putere magică, pe care superstițioșii o atribuie unor oameni, de a îmbolnăvi pe cei asupra cărora își fixează privirea (cu mirare, cu admirație sau cu intenția de a face rău). Mă doare capul. Băiatul cu prăjitura... Ce ochi!... Oare să fi existînd deochiul? CARAGIALE, O. II 13. Abie zis-au, și pe loc, Ca un fulger viu de foc, Crunt diochiul au ajuns Pe copii și i-au străpuns! ALECSANDRI, P. II 184. 2. Efectul privirii care deoache, boala, răul pricinuit de ea. Tușa Uța o scuipă, ca s-o apere de deochi. SADOVEANU, M. C. 78. Să depărteze descînticul sau diochiul. ODOBESCU, S. I 198. De diochi, de soarte rele Și de șerpi te-oi descînta. ALECSANDRI, P. A. 38. ◊ Expr. De-a deochiul = cu admirație. Eu nu știu de ce privea... Pătru așa de-a deochiul la ea. SLAVICI, la TDRG. (Azi mai ales în glumă) Să nu(-i) fie (cuiva) de deochi! formulă pe care o rostește cel superstițios pentru a feri de efectul rău al privirii sale pe cel pe care îl admiră. Ia uitați-vă la dînsa ce ochi are, să nu fie de deochi! IBRĂILEANU, A. 148. Dulci-s ochii umbrei tale – nu le fie de diochi! EMINESCU, O. I 80. – Variantă: dióchi s. n.

A SE DEOCHEÁdeóchi intranz. (în superstiții) A se îmbolnăvi de deochi. [Sil. de-o-chea] /Din deochi

A DEOCHEÁ deóchi tranz. A face să se deoache. [Sil. de-o-chea] /Din deochi

DEÓCHI n. pop. (în superstiții) Boală pricinuită de privirea admirativă, învidioasă sau răutăcioasă a unor persoane, care se crede că dispun de o putere magică. /de + ochi

deochià v. 1. a fermeca cu privirea: să nu deoachie copilașul CR.; 2. fig. a se face mai rău: s’a deochiat vremea CR. [V. deochiu].

deochiu n. vrăjire cu ochiul, după superstiția populară (având de rezultat o indispozițiune cu durere de cap, însoțită de căldură ușoară, amețeală și căscături): să nu fie de deochiu!; a se întrece cu deochiul, a-și lua prea multă libertate: vă prea întreceți cu deochiul Cr. [Compus din de ochiu: formațiune analogă cu de dânsele, de vânt etc., indicând origina, cauza boalelor corespunzătoare].

deóchĭ, a -cheá v. tr. (de și ochĭ.Deóchĭ, deochĭ, deoáche, deochém, deocheáțĭ, deoáche; deocheám; deocheáĭ, -cheáșĭ, -ché; să deoáche; deochind). Farmec, îmbolnăvesc, fac să decadă aruncînd o privire rea, invidioasă, de mirare ș.a.: nu te uita așa mult la copil să nu-l deochĭ! V. refl. Mă îmbolnăvesc, încep să decad din cauza deochĭuluĭ. Fig. Mă compromit, perd prestigiu. Fac regrese, merg spre răŭ: timpu se deoache. – În vest a 2-chĭa. În Mold. sud dióchĭ, diochét, a diocheá, în nord a dioché. Cp. cu trunchez.

arată toate definițiile

Intrare: deochea
  • silabație: de-o-chea
verb (VT101)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deochea
  • deochere
  • deocheat
  • deocheatu‑
  • deochind
  • deochindu‑
singular plural
  • deoache
  • deocheați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deochi
(să)
  • deochi
  • deocheam
  • deocheai
  • deocheasem
a II-a (tu)
  • deochi
(să)
  • deochi
  • deocheai
  • deocheași
  • deocheaseși
a III-a (el, ea)
  • deoache
(să)
  • deoache
  • deochea
  • deoche
  • deochease
plural I (noi)
  • deochem
(să)
  • deochem
  • deocheam
  • deochearăm
  • deocheaserăm
  • deocheasem
a II-a (voi)
  • deocheați
(să)
  • deocheați
  • deocheați
  • deochearăți
  • deocheaserăți
  • deocheaseți
a III-a (ei, ele)
  • deoache
(să)
  • deoache
  • deocheau
  • deochea
  • deocheaseră
verb (VT101)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • diochea
  • diochere
  • diocheat
  • diocheatu‑
  • diochind
  • diochindu‑
singular plural
  • dioache
  • diocheați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • diochi
(să)
  • diochi
  • diocheam
  • diocheai
  • diocheasem
a II-a (tu)
  • diochi
(să)
  • diochi
  • diocheai
  • diocheași
  • diocheaseși
a III-a (el, ea)
  • dioache
(să)
  • dioache
  • diochea
  • dioche
  • diochease
plural I (noi)
  • diochem
(să)
  • diochem
  • diocheam
  • diochearăm
  • diocheaserăm
  • diocheasem
a II-a (voi)
  • diocheați
(să)
  • diocheați
  • diocheați
  • diochearăți
  • diocheaserăți
  • diocheaseți
a III-a (ei, ele)
  • dioache
(să)
  • dioache
  • diocheau
  • diochea
  • diocheaseră
Intrare: deochi
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deochi
  • deochiul
  • deochiu‑
plural
  • deochiuri
  • deochiurile
genitiv-dativ singular
  • deochi
  • deochiului
plural
  • deochiuri
  • deochiurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diochi
  • diochiul
  • diochiu‑
plural
  • diochiuri
  • diochiurile
genitiv-dativ singular
  • diochi
  • diochiului
plural
  • diochiuri
  • diochiurilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deochea diochea

  • 1. tranzitiv în superstiții A dăuna sănătății, succesului sau bunăstării cuiva printr-o privire rea sau invidioasă.
    surse: DEX '09 DLRLC 6 exemple
    exemple
    • Știi, cred că m-a deocheat omul acela. GALAN, Z. R. 97.
      surse: DLRLC
    • E un copil minune. Mi-a crescut pe neștiute chiar subt ochi. Doamne, numai să nu mi-l deochi! CAMIL PETRESCU, T. III 392.
      surse: DLRLC
    • Ce de mai cavaleri plăcuți se uită la d-voastră... De nu v-ar deochea! ALECSANDRI, T. 309.
      surse: DLRLC
    • absolut Ochiul ce deoache La el să nu cate. TEODORESCU, P. P. 366.
      surse: DLRLC
    • reflexiv S-a oprit în prag și a scuipat ușor într-o parte ca să nu mă deochi. SADOVEANU, N. F. 22.
      surse: DLRLC
    • reflexiv [Baba] lă purcelul, îl scaldă... îl strînge de nas și-l sumuță, ca să nu se deoache, odorul! CREANGĂ, P. 76.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A se îmbolnăvi de deochi.
    surse: DEX '09
    • 2.1. figurat (Despre vreme) A se strica.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: strica un exemplu
      exemple
      • Deodată s-a schimbat vremea cea frumoasă într-o vijelie cumplită... – Așa-i că s-a deocheat vremea? zise unul dintre plăieși. CREANGĂ, A. 30.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • deochi
    surse: DEX '98 DEX '09

deochi diochi

  • 1. Putere atribuită unor oameni, de a îmbolnăvi pe cei asupra cărora își fixează privirea (cu răutate, invidie etc.).
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Mă doare capul. Băiatul cu prăjitura... Ce ochi!... Oare să fi existînd deochiul? CARAGIALE, O. II 13.
      surse: DLRLC
    • Abie zis-au, și pe loc, Ca un fulger viu de foc, Crunt diochiul au ajuns Pe copii și i-au străpuns! ALECSANDRI, P. II 184.
      surse: DLRLC
  • 2. Efectul privirii care deoache; boală pricinuită de această privire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deochetură 3 exemple
    exemple
    • Tușa Uța o scuipă, ca s-o apere de deochi. SADOVEANU, M. C. 78.
      surse: DLRLC
    • Să depărteze descînticul sau diochiul. ODOBESCU, S. I 198.
      surse: DLRLC
    • De diochi, de soarte rele Și de șerpi te-oi descînta. ALECSANDRI, P. A. 38.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie De-a deochiul = cu admirație.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Eu nu știu de ce privea... Pătru așa de-a deochiul la ea. SLAVICI, la TDRG.
        surse: DLRLC
    • 2.2. expresie mai ales glumeț Să nu(-i) fie (cuiva) de deochi! formulă de admirație pentru calitățile fizice ori pentru inteligența cuiva (care nu trebuie deocheat).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Ia uitați-vă la dînsa ce ochi are, să nu fie de deochi! IBRĂILEANU, A. 148.
        surse: DLRLC
      • Dulci-s ochii umbrei tale – nu le fie de diochi! EMINESCU, O. I 80.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • De + ochi
    surse: DEX '09 DEX '98