17 definiții pentru deochi diochi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

deochi1 sn [At: EMINESCU, P. 188 / V: dio~, dăo~, didio~ / Pl: ~ și ~uri / E: de4 + ochi] (În superstiții) 1 Putere (magică) atribuită unor oameni, de a îmbolnăvi pe cei asupra cărora își fixează privirea (cu răutate, invidie etc.). 2 Efect al privirii care deoache (1) Si: deocheat1 (5), deochetură (1). 3 Boală pricinuită de privirea care deoache (1) Si: deocheat1 (6), deochetură (2). 4 (Îe) A se trece cu de ~ul sau a se întrece cu de ~ul A se obrăznici. 5 (Îe) A trece (pe cineva) cu ~ul A batjocori (pe cineva) afirmând lucruri neadevărate. 6 (Îe) De-a ~ul Cu admirație. 7 (Îs) Frumusețe de ~ Frumusețe deosebită. 8 (Îs; gmț) Să nu-i fie (cuiva) de ~ Formulă de admirație pentru calitățile fizice ori pentru inteligența cuiva (care nu trebuie deocheat). modificată

DEÓCHI, deochiuri, s. n. 1. Putere atribuită unor oameni, de a îmbolnăvi pe cei asupra cărora își fixează privirea (cu răutate, invidie etc.). 2. Efectul privirii care deoache; boală pricinuită de această privire; deochetură. ◊ Expr. De-a deochiul = cu admirație. (Astăzi, mai ales în glumă) Să nu(-i) fie (cuiva) de deochi! formulă de admirație pentru calitățile fizice ori pentru inteligența cuiva (care nu trebuie deocheat). [Var.: (reg.) dióchi s. n.] – De4 + ochi1.

DEÓCHI (rar, 2) deochiuri, s. n. 1. Putere (magică) pe care superstițioșii o atribuie unor oameni, de a îmbolnăvi pe cei asupra cărora își fixează privirea (cu răutate, invidie etc.). 2. Efectul privirii care deoache; boală pricinuită de această privire; deochetură. ◊ Expr. De-a deochiul = cu admirație. (Astăzi, mai ales în glumă) Să nu(-i) fie (cuiva) de deochi! formulă de admirație pentru calitățile fizice ori pentru inteligența cuiva (care nu trebuie deocheat). [Var.: (reg.) dióchi s. n.] – De4 + ochi1.

DEÓCHI s. n. 1. (Și în forma regională diochi) Putere magică, pe care superstițioșii o atribuie unor oameni, de a îmbolnăvi pe cei asupra cărora își fixează privirea (cu mirare, cu admirație sau cu intenția de a face rău). Mă doare capul. Băiatul cu prăjitura... Ce ochi!... Oare să fi existînd deochiul? CARAGIALE, O. II 13. Abie zis-au, și pe loc, Ca un fulger viu de foc, Crunt diochiul au ajuns Pe copii și i-au străpuns! ALECSANDRI, P. II 184. 2. Efectul privirii care deoache, boala, răul pricinuit de ea. Tușa Uța o scuipă, ca s-o apere de deochi. SADOVEANU, M. C. 78. Să depărteze descînticul sau diochiul. ODOBESCU, S. I 198. De diochi, de soarte rele Și de șerpi te-oi descînta. ALECSANDRI, P. A. 38. ◊ Expr. De-a deochiul = cu admirație. Eu nu știu de ce privea... Pătru așa de-a deochiul la ea. SLAVICI, la TDRG. (Azi mai ales în glumă) Să nu(-i) fie (cuiva) de deochi! formulă pe care o rostește cel superstițios pentru a feri de efectul rău al privirii sale pe cel pe care îl admiră. Ia uitați-vă la dînsa ce ochi are, să nu fie de deochi! IBRĂILEANU, A. 148. Dulci-s ochii umbrei tale – nu le fie de diochi! EMINESCU, O. I 80. – Variantă: dióchi s. n.

DEÓCHI n. pop. (în superstiții) Boală pricinuită de privirea admirativă, învidioasă sau răutăcioasă a unor persoane, care se crede că dispun de o putere magică. /de + ochi

deóchĭ n., pl. -chĭurĭ (de și ochĭ). Fărmăcare, îmbolnăvire, regres produs de privirea cuĭva. – Poporu, cînd aĭ vre-o boală a căruĭ cauză n’o pricepe, zice că te-a deocheat cineva, că eștĭ bolnav de deochĭ. În general, că să fiĭ deocheat, trebuĭe să fiĭ frumos, robust, înalt, bogat, norocos, că să se mire lumea. O vită frumoasă și admirată se poate deochea, și de aceĭa i se împletește o panglică roșie în coamă orĭ coadă. Tot așa cu copiiĭ. Frumos cal! Să nu fie de deochĭ! N’ar fi de deochĭ! Nu fie de deochĭ! Îs expresiunĭ ca să nu se îmbolnăvească orĭ să nu se urîțească. Leac de deochĭ, contra deochĭuluĭ. – În est, pop. dióchĭ. V. descînt,

DIÓCHI s. n. v. deochi.

deochiu n. vrăjire cu ochiul, după superstiția populară (având de rezultat o indispozițiune cu durere de cap, însoțită de căldură ușoară, amețeală și căscături): să nu fie de deochiu!; a se întrece cu deochiul, a-și lua prea multă libertate: vă prea întreceți cu deochiul Cr. [Compus din de ochiu: formațiune analogă cu de dânsele, de vânt etc., indicând origina, cauza boalelor corespunzătoare].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deóchi s. n., pl. deóchiuri (să nu-ți fie de deochi!)

deóchi s. n. (sil. de-ochi), pl. deóchiuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEÓCHI s. deochetură, (pop.) potcă, (reg.) mirătură, râvnă. (Îi face farmece de ~.)

DEOCHI s. deochetură, (pop.) potcă, (reg.) mirătură, rîvnă. (Îi face farmece de ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

deóchi, deochiuri, s.n. – (mag.) „Boală ce se capătă prin vrăjire cu ochii” (Țiplea, 1906): „Dacă cutare om rău la ochi se uită pătrunzător la altul și nu-și aduce aminte de sine, atunci acela la care se uită e deocheat. Fiindcă suferința aceasta e crezută ca efect al privirii ochilor, ea se numește deochi, adecă boala provocată de ochii răi. Cel deocheat are dureri de cap, puțină fierbânțeală, aprinderea feții și n-are poftă de mâncare și, de regulă, cade într-o stare de moleșeală, de nu poate lucra nemica. Ca preservative în contra deochiului, mai ales la copii, se pun la mână nasturi albi legați cu ață sau panglică roșie, ca privitorii să-și aducă aminte că-l pot deochea” (Ioana Ofrin, 60 ani, Oncești, cf. Bârlea, 1924, II: 334). În expr. să nu-i fie de deochi = formulă obligatorie, însoțită de gestul formal al scuipatului spre copilul nou-născut (Dăncuș, 2010). – Din de + ochi (Scriban, DEX, MDA).

deóchi, -uri, s.n. – (mag.) „Boală ce se capătă prin vrăjire cu ochii” (Țiplea 1906): „Dacă cutare om rău la ochi se uită pătrunzător la altul și nu-și aduce aminte de sine, atunci acela la care se uită e deochiat. Fiindcă suferința aceasta e crezută ca efect al privirii ochilor, ea se numește deochi, adecă boala provocată de ochii răi. Cel deochiat are dureri de cap, puțină fierbânțeală, aprinderea feții și n-are poftă de mâncare și de regulă cade într-o stare de moleșeală, de nu poate lucra nemica. Ca preservative în contra deochiului, mai ales la copii, se pun la mână nasturi albi legați cu ață sau panglică roșie, ca privitorii să-și aducă aminte că-l pot deochea” (Ioana Ofrin, 60 ani, Oncești, cf. Bârlea 1924 II: 334). – De + ochi.

Intrare: deochi
  • silabație: de-ochi
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deochi
  • deochi
  • deochiul
  • deochiul
  • deochiu‑
  • deochiu‑
plural
  • deochiuri
  • deochiuri
  • deochiurile
  • deochiurile
genitiv-dativ singular
  • deochi
  • deochi
  • deochiului
  • deochiului
plural
  • deochiuri
  • deochiuri
  • deochiurilor
  • deochiurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diochi
  • diochiul
  • diochiu‑
plural
  • diochiuri
  • diochiurile
genitiv-dativ singular
  • diochi
  • diochiului
plural
  • diochiuri
  • diochiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)