deochi¹ sn [At: EMINESCU, P. 188 / V: dio~, dăo~, didio~ / Pl: ~ și ~uri / E: de⁴ + ochi] (În superstiții) 1 Putere (magică) atribuită unor oameni, de a îmbolnăvi pe cei asupra cărora își fixează privirea (cu răutate, invidie etc.). 2 Efect al privirii care deoache (1) Si: deocheat¹ (5), deochetură (1). 3 Boală pricinuită de privirea care deoache (1) Si: deocheat¹ (6), deochetură (2). 4 (Îe) A se trece cu de ~ul sau a se întrece cu de ~ul A se obrăznici. 5 (Îe) A trece (pe cineva) cu ~ul A batjocori (pe cineva) afirmând lucruri neadevărate. 6 (Îe) De-a ~ul Cu admirație. 7 (Îs) Frumusețe de ~ Frumusețe deosebită. 8 (Îs; gmț) Să nu-i fie (cuiva) de ~ Formulă de admirație pentru calitățile fizice ori pentru inteligența cuiva (care nu trebuie deocheat). modificată