6 intrări

59 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

dâns de dimineáță av vz des-de-dimineață

dânz de dimineáță av vz des-de-dimineață

des-de-dimineáță av vz dis-de-dimineață

des-dimineață av vz dis-de-dimineață

dimineáța [At: PSALT. HUR. 46r/13 / V: (rar) mân~, mneáță, neáța, (îrg) demen~, dem~, (înv) demăin~, demăânreáță, demănreáță, demăreáță, demân~, dimen~, dămin~, dăminiáță, deasneáță, demeniátă, demneáță, dieminiáță, dieiniáță, dâminiáță, dminiáță, dumineáță, mineáță, (îvr) demăn~, domin~, măneáță / Pl: ~ți, (rar) ~țe / E: ml de + manitia] 1 sf Partea de început a zilei, din zori până la prânz. 2-3 sf (Îljv) De ~ (Care are loc) în partea de la început a zilei. 4-5 sf (Îal) (Foarte) devreme. 6-7 sf (Îal) (Care are loc) din momentul începerii zilei. 8 sf (Îlav) În (sau din) faptul dimineții În zori de zi. 9 sf (Îlav) În (sau pe) toată ~ța (sau diminețile) În fiecare zi. 10 sf / (Îlav) În (sau de) bună ~ sau ~ bună Dis-de-dimineață. 11 sf (Îlav) Cu (sau de cu) ~ De când se face ziuă. 12 sf (Îe) A umbla cu bună ~ța A umbla cu colindul în dimineața (1) sau ajunul Crăciunului. 13 sf (Gmț; îae) A umbla fară treabă pe la vecini. 14. sf (Arg; îae) A intra pe fereastră devreme cu intenția de a fura ceva. 15 sf (Mun; îe) A fi (sau a umbla) cu două dimineți A fî prefăcut. 16 sf (Bot; îc) Bună-~ Zorea (Convolvus tricolor). 17 sf (Bot; îac) Volbură (Convolvus arvensis). 18 sf (Bot; îac) Zorele (Ipomoea purpurea). 19 sf (Bot; îac) Zorele (Pharbitis hederacea). 20 sf (Fig) Trezire la o viață nouă. 21 sf (Fig) Schimbare în bine. 22 sf (Fig) Reviriment. 23 sf (Fig) Perioada tinereții. 24 av (Îf dimineața) În timpul dimineții (1). 25 av În fiecare dimineață (24). 26 av (Precedat de adverbele „mai”, „foarte”, „tare”, „prea” și uneori de prepoziția „de”) Mai (sau foarte) devreme. 27 av (Precedat de adverbele de timp „azi”, „astăzi”, „mâine” etc.) În timpul dimineții (1) fiecărei unități temporale exprimate de adverbele respective. modificată

Var. dieminiață tipărită incorect în original: dieminiată. Vezi și referința încrucișată coresp. - LauraGellner

dins-de-dimineáță av vz dis-de-dimineață

dinz-de-dimineáță av vz dis-de-dimineață modificată

dis-de-dimineáță av [At: / V: din-zi-de-~, dins-de-~, dâns-~-, demân~, dis-dimineáță, (pop) diz-demineáță, (înv) dân-zi-de-~, diz-~, dizi-~-~, (pop) des-~-~, desdimineáță, des-demineáță, desníță, (înv) dez-dimeneáță, dez-demineáță / S și: dis de dimineață, disdedimineață / E: dis + de + dimineață] Foarte de dimineață Si: în zorii zilei, (rar) dis-de-diminecioară.

dis-dimineáță av vz dis-de-dimineață

diz-dimineáță av vz dis-de-dimineață

dizi-de-dimineáță av vz dis-de-dimineață

DES-DE-DIMINEÁȚĂ adv. v. dis-de-dimineață.

DES-DIMINEÁȚĂ adv. v. dis-de-dimineață.

DIMINEÁȚĂ, dimineți, s. f., adv. 1. S. f. Partea de la început a zilei (din zori până la prânz). ◊ Loc. adj. și adv. De dimineață = a) (care are loc) în partea de la început a zilei, în zori, (foarte) devreme; b) (care are loc) din momentul când începe ziua, de când se face ziuă. Ziua bună se cunoaște de dimineață.Loc. adv. (Pop.) În faptul dimineții = în zori de zi. ◊ Expr. Bună dimineața! sau (pop.) dimineața bună! formulă de salut, la întâlnire, în timpul dimineții. A umbla cu bună dimineața = a) a umbla cu colindul în dimineața (sau în ajunul) Crăciunului; b) (glumeț și ir.) a umbla fără treabă (pe la vecini). 2. Adv. (În forma dimineața) În timpul dimineții (1). ◊ (În forma dimineață, după adverbele de timp „azi”, „mâine”, „poimâine”, „ieri”, „alaltăieri”) Plouă de ieri-dimineață. ♦ În fiecare dimineață (1). ♦ (În forma dimineață precedat de adverbele „mai”, „foarte”, „tare” și uneori de prep. „de”) Mai (sau foarte) devreme. – Lat. *demanitia.

DIS-DE-DIMINEÁȚĂ adv. Foarte de dimineață; în zorii zilei. [Var.: (pop.) des-de-dimineáță, des-dimineáță adv.] – Dis- + de4 + dimineață.

DES-DE-DIMINEÁȚĂ adv. v. dis-de-dimineață.

DES-DIMINEÁȚĂ adv. v. dis-de-dimineață.

DIMINEÁȚĂ, dimineți, s. f., adv. 1. S. f. Partea de la început a zilei (din zori până la prânz). ◊ Loc. adj. și adv. De dimineață = a) (care are loc) în partea de la început a zilei, în zori, (foarte) devreme; b) (care are loc) din momentul când începe ziua, de când se face ziuă. Ziua bună se cunoaște de dimineață.Loc. adv. (Pop.) În faptul dimineții = în zori de zi. ◊ Expr. Bună dimineața! sau (pop.) dimineața bună! formulă de salut, la întâlnire, în timpul dimineții. A umbla cu bună dimineața = a) a umbla cu colindul în dimineața (sau în ajunul) Crăciunului; b) (glumeț și ir.) a umbla fără treabă (pe la vecini). 2. Adv. (În forma dimineața) În timpul dimineții (1). ◊ (În forma dimineață, după adverbele de timp „azi”, „mâine”, „poimâine”, „ieri”, „alaltăieri”) Plouă de ieri dimineață. ♦ În fiecare dimineață (1). ♦ (În forma dimineață precedat de adverbele „mai”, „foarte”, „tare” și uneori de prep. „de”) Mai (sau foarte) devreme. – Din loc. adv. de4 *mâneață (< lat. *manitia). Cf. (pentru formă) deseară.

DIS-DE-DIMINEÁȚĂ adv. Foarte de dimineață; în zorii zilei. [Var.: (pop.) des-de-dimineáță, des-dimineáță adv.] – Dis- + de4 + dimineață.

DES-DE-DIMINEÁȚĂ adv. v. dis-de-dimineață.

Intrare: dimineața
dimineața
Intrare: dimineață
dimineață substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dimineață dimineața
plural dimineți diminețile
genitiv-dativ singular dimineți dimineții
plural dimineți dimineților
vocativ singular
plural
Intrare: alaltăieri-dimineață
alaltăieri-dimineață adverb
alaltăieri adverb
Surse flexiune: DOR
dimineață substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dimineață dimineața
plural dimineți diminețile
genitiv-dativ singular dimineți dimineții
plural dimineți dimineților
vocativ singular
plural
Intrare: dis-de-dimineață
dis-de-dimineață adverb
Surse flexiune: DOR
des-de-dimineață adverb
des-dimineață adverb
desdimineață adverb
Surse flexiune: DLRM
dimineață substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dimineață dimineața
plural dimineți diminețile
genitiv-dativ singular dimineți dimineții
plural dimineți dimineților
vocativ singular
plural
Intrare: mâine-dimineață
mâine-dimineață adverb
mâine adverb
Surse flexiune: DOR
dimineață substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dimineață dimineața
plural dimineți diminețile
genitiv-dativ singular dimineți dimineții
plural dimineți dimineților
vocativ singular
plural
Intrare: poimâine-dimineață
poimâine-dimineață adverb
poimâine adverb
Surse flexiune: DOR
dimineață substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dimineață dimineața
plural dimineți diminețile
genitiv-dativ singular dimineți dimineții
plural dimineți dimineților
vocativ singular
plural

dis-de-dimineață dimineață des-de-dimineață des-dimineață desdimineață

  • 1. Foarte de dimineață; în zorii zilei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Apoi, hai des-de-dimineață acasă, că am lucru cu caii. RETEGANUL, P. III 28.
      surse: DLRLC
    • Să ne odihnim puțin... și mîine dis-de-dimineață să fim gata. ISPIRESCU, L. 6.
      surse: DLRLC
    • Încaltea ți-am curățit și eu casa de draci și vi-i aduc poclon des-de-dimineață. CREANGĂ, P. 305.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Dis- + de + dimineață
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX