diminecioară [At: LB / V: (înv) ~nic~, demăn~, (reg) dem~, deminecior, deminic~ / Pl: ~re / E: dimineață + -ioară] 1-2 sf (Șhp) Dimineață (1) (frumoasă). 3 av (Șhp) Dimineață (24). 4 av (Îlav) (Cam) de ~ De când se face ziuă. 5 av (Urmat de adverbul „tare”) Foarte devreme. 6 av (Precedat de adverbul „mai”) Mai devreme.

DIMINECIOARĂ (pl. -re) sf. dim. DIMINEAȚĂ: îl vedea pornind călare de ~ la cîmp (S.-ALD.).

DIMINECIOARĂ s. f. Diminutiv al lui dimineață. Bătrînului îi rîdea sufletul cînd îl vedea pornind călare de diminecioară la cîmp. SANDU-ALDEA, U. P. 83. – Variantă: diminicioară s. f.

DIMINECIOARĂ s. f. Diminutiv al lui dimineață. [Var.: diminicioară s. f.]

demănecioară sf vz diminecioară

deminecioară sf, av vz diminecioară

deminecior av vz diminecioară

deminicioară av vz diminecioară

diminicioară sf vz diminecioară