DIS(-DE)-DIMINEAȚĂ, DIZ-, DES-, DEZ-, † DINZI-, † DÎNZI-, ‡ DINS- adv. În zori de zi, foarte de dimineată: se prezentase dis-de-dimineată la serviciul la care refuzase d’a se mai duce (I.-GH.); a doua zi des-demineață, cum s’au sculat, și-au gătit calul (SB.); a doua zi... dinzi-des-dimineață porni spre Rusciuc (BĂLC.); dînzi-des-dimineață, feciorul de împărat... își luă ziua bună de la... maică-sa (ODOB.); tot astfel † DIS-DE-MÎNECATE, DÎNZ-... Și mîine dînz-des-mînecate... Ne vom porni noi mai departe (DON.) precum și † DIS-DE-NOAPTE, DIZ-, etc., încă în puterea nopții, pînă a nu se lumina de zi [dîns + de + dimineață (noapte)].