diferit, ~ă a [At: (a. 1774) URICARIUL I, 182 / V: (înv) ~int / Pl: ~iți, ~e / E: diferi] 1 Care se deosebește (de cineva sau de ceva) Si: deosebit, (îvp) osebit, (înv) diferent², (îvr) diferitor (1). 2 Care nu (mai) este asemănător (cu cineva sau ceva) Si: deosebit, (îvp) osebit, (înv) diferent² (2), (îvr) diferitor (2). 3 (Lpl; precedă cuvântul pe care îl determină) Fel de fel de... Si: diverși, feluriți, variați, (îvp) osebit.

DIFERIT, -Ă, diferiți, -te, adj. 1. (Urmează după substantivul pe care îl determină) Care diferă, care se deosebește (de cineva sau de ceva), care nu este asemănător (cu cineva sau cu ceva); deosebit, altfel. Condiții diferite de muncă. ▭ Deși societatea de pe teritoriul țării noastre s-a dezvoltat într-un ritm diferit de cel al altor țări, întîlnim pe teritoriul țării noastre toate orînduirile fundamentale. IST. R.P.R. 9. ◊ (Adverbial) Poate fiecare vorbă sună diferit. EMINESCU, N. 32. 2. (La pl., precedă substantivul pe care îl determină) Fel de fel de..., tot felul de..., variați, diverși, feluriți. Se cunoaște că au fost cîteva zile de ploi torențiale, cu diferite întreruperi de căldură arzătoare. CAMIL PETRESCU, B. 7. Din diferite părți ale mulțimii se porniră glasuri. REBREANU, R. II 87. Patru divanuri acoperite cu șaluri în dungi de diferite culori. ALECSANDRI, O. P. 141.

DIFERIT, -Ă adj. 1. Deosebit, neasemănător, altfel. 2. (La pl.) Fel de fel de..., tot felul de... [Cf. fr. différent].

DIFERIT, -Ă adj. 1. deosebit, altfel. 2. (pl.) fel de fel de..., tot felul de... (< fr. différent)

DIFERIT² adv. În alt mod; altfel. /v. a diferi

DIFERIT¹ ~tă (~ți, ~te) 1) (despre un întreg) Care constă din elemente eterogene; divers; felurit. 2) (despre elemente) Care sunt de natură eterogenă. /v. a diferi

diferit a. care diferă, deosebit.

* diferít, -ă adj. (d. difer). Deosebit, neasemenea. Felurit, variat. Adv. În mod diferit.

DIFERI, difer, vb. IV. Intranz. A se diferenția (de altcineva sau de altceva); a se deosebi. – Din fr. différer, lat. differre.

difera v vz diferi

diferi vi [At: HELIADE, O. II, 42 / V: (înv) ~ra, (îrg) def~ / Pzi: difer, ~resc, 3 (înv) ~re, 6 (înv) ~resc / E: fr différer, lat diferre] A nu (mai) fi la fel (cu cineva sau ceva) Si: a se deosebi, a se diferenția (2).

diferint, ~ă a vz diferit

DIFERI, difer, vb. IV. Intranz. A fi deosebit (de altcineva sau de altceva); a se deosebi. – Din fr. différer, lat. differre.

DIFERI, pers. 3 diferă, vb. IV. Intranz. A nu fi la fel, a se deosebi. În vremurile vechi, socotirea timpului diferea mult de la un popor la altul. IST. R.P.R. 7. Roadele date de instituțiuni identice, în condițiuni diferite, trebuie să difere. GHEREA, ST. CR. I 328.

DIFERI vb. IV. intr. A se deosebi. [P.i. 3 -ră. / < fr. différer, it. differire, cf. lat. differre].

DIFERI vb. intr. a se deosebi. (< fr. différer, lat. differre)

A DIFERI diferă intranz. A se impune prin trăsături distincte; a se manifesta în mod deosebit; a se remarca; a se reliefa; a se diferenția; a se deosebi. /<fr. différer, lat. differre

diferì v. 1. a fi diferit, a se deosebi: câinele diferă puțin de lup; 2. a fi de altă părere.

* difér, a -í v. intr. (fr. différer, d. lat. dif-fero, di-látum, compus ca și súf-fero, sufer. – El diferă, eĭ diferă; să difere. V. dilat). Mă deosebesc, îs diferit: cînele diferă puțin de lup, noĭ diferim mult în părerĭ.

+diferit¹ adv. (Cei doi au procedat ~.)

diferit² (care diferă) adj. m. (un om ~ de ceilalți), pl. diferiți (~ oameni, oameni ~); f. diferită (o părere ~), pl. diferite (~ păreri, păreri ~) corectat(ă)

*diferit (care diferă) adj. m., pl. diferiți; f. diferită, pl. diferite (opinii diferite, opiniile sunt diferite)

diferi (a ~) (a se deosebi) vb., ind. prez. 1 sg. difer, 3 diferă, imperf. 1 difeream; conj. prez. 1 sg. să difer, 3 să difere

diferiți (fel de fel) (antepus substantivului regent) adj. pl. m. (~ oameni), g.-d. art. diferiților (părerile ~ oameni întrebați; S-a plâns ~ oameni întâlniți.); f. diferite (~ persoane), g.-d. art. diferitelor (părerile ~ persoane întrebate; S-a plâns ~ persoane întâlnite.)

diferi (a ~) (a se deosebi) vb., ind. prez. 3 diferă, imperf. 3 sg. diferea; conj. prez. 3 să difere

*diferiți (fel de fel) adj. m., pl., f. diferite (diferite opinii); g.-d. pl. m. și f. diferitor (neprecedat de alt determinant cu formă cazuală marcată)/ ac. m. a, la diferiți, f. a, la diferite

diferi (a se deosebi) vb., ind. prez. 1 sg. difer, 3 sg. și pl. diferă, imperf. 3 sg. diferea; conj. prez. 3 sg. și pl. difere

diferi («a se deosebi»)

difer, -ră 3, -re 3 conj., -ri inf.

DIFERIT adj. 1. v. distinct. 2. v. separat. 3. deosebit. (Au trăit în vremuri ~.) 4. v. divergent. 5. v. variat. 6. v. amestecat. 7. v. divers.

DIFERIT adj. 1. deosebit, distinct, (înv. și pop.) osebit. (Două cete, două grămezi ~.) 2. deosebit, distinct, separat, (înv.) chilin. (Locuiesc în camere ~.) 3. deosebit. (Au trăit în vremuri ~.) 4. deosebit, divergent. (Au concepții ~.) 5. deosebit, divers, felurit, variat, (înv. și pop.) osebit, (înv.) despărțit, variu. (Un sortiment ~ de mărfuri.) 6. amestecat, eterogen, felurit, împestrițat, pestriț, variat, (reg.) mistreț. (Elemente ~.) 7. divers, felurit, pestriț, variat. (Un public ~.)

DIFERI vb. a se deosebi, a se diferenția, a varia, (înv.) a (se) feluri. (Obiceiurile ~ de la un popor la altul.)

DIFERI vb. a se deosebi, a se diferenția, a varia, (înv.) a se feluri. (Obiceiurile ~ de la un popor la altul.)

Diferit ≠ analog, asemănător, identic

A diferi ≠ a (se) asemăna