18 definiții pentru analog (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

analóg3, ~oágă a [At: MAIORESCU, CR. II, 125 / V: -ogă / Pl: ~ogi, ~oage / E: fr analogue] Asemănător cu ceva (cu alt lucru sau cu altă împrejurare, situație etc.)

ANALÓG2, -OÁGĂ, analogi, -oage, adj. Care prezintă o analogie; asemănător; corespondent. [Adj. f. și: analógă.] – Din fr. analogue, lat. analogus.

ANALÓG2, -OÁGĂ, analogi, -oage, adj. Asemănător; corespondent. – Din fr. analogue, lat. analogus.

ANALÓG2, -Ă, analogi, -e, adj. La fel, asemănător. Un sentiment de groază, analog cu acel pe care-l avem cînd ne visăm căzînd de la înălțimi mari, îi strîngea inima. VLAHUȚĂ, O. A. III 43. Cînd te vei întoarce, nu vei mai găsi pe Ruben, ci un alt om, analog cu mine. EMINESCU, N. 54. – Variantă: analoágă adj. f.

ANALÓG2, -Ă, analogi, -e, adj. La fel, asemănător. [Var.: analoágă adj. f.] – Fr. analogue (lat. lit. analogus).

ANALÓG, -Ă adj. Asemănător; corespondent. [Pl. -ogi, -oge. (înv.) -oage, f.sg. și analoagă. [Cf. fr. analogue, lat. analogus, gr. analogos].

ANALÓG, -OÁGĂ adj. 1. care prezintă analogie; asemănător, similar. 2. (despre organe animale) cu funcții identice, dar care se deosebesc ca structură și origine. (< fr. analogue, lat. analogus, gr. analogos)

ANALÓG ~oágă (~ógi, ~oáge) Care prezintă o analogie; asemănător. /<lat. analogus, fr. analogue

analog a. care are asemănare cu altceva.

3) analóg, -oágă adj. (vgr. análogos, proporțional. V. omo-log). Care are analogie cu altu, asemenea, egal: răspunsurĭ analoage. Biol. Care are aceĭași funcțiune, dar nu aceĭași origine, ca aripile la păsărĭ și liliac față de aripile insectelor.

ANALOÁGĂ adj. f. v. analog2.

ANALOÁGĂ adj. f. v. analog2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

analóg1 adj. m., pl. analógi; f. analoágă / analógă, pl., analoáge / analóge

analóg adj. m., pl. analógi; f. sg. analoágă, pl. analoáge


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANALÓG adj. v. asemănător.

ANALOG adj. apropiat, asemănător, asemenea, corespondent, înrudit, similar, (înv.) asemănat, podobnic, semănător. (Două elemente ~.)

Analog ≠ deosebit, diferit, distinct


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

analog, feminin analogă, nu analoagă (la neologismele recente nu se mai schimbă o în oa).

Intrare: analog (adj.)
analog1 (adj. f.-oagă) adjectiv
adjectiv (A64)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • analog
  • analogul
  • analogu‑
  • analoa
  • analoaga
plural
  • analogi
  • analogii
  • analoage
  • analoagele
genitiv-dativ singular
  • analog
  • analogului
  • analoage
  • analoagei
plural
  • analogi
  • analogilor
  • analoage
  • analoagelor
vocativ singular
plural
analog2 (adj. f.-ogă) adjectiv
adjectiv (A11)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • analog
  • analogul
  • analogu‑
  • analo
  • analoga
plural
  • analogi
  • analogii
  • analoge
  • analogele
genitiv-dativ singular
  • analog
  • analogului
  • analoge
  • analogei
plural
  • analogi
  • analogilor
  • analoge
  • analogelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

analog (adj.)

  • 1. Care prezintă o analogie.
    exemple
    • Un sentiment de groază, analog cu acel pe care-l avem cînd ne visăm căzînd de la înălțimi mari, îi strîngea inima. VLAHUȚĂ, O. A. III 43.
      surse: DLRLC
    • Cînd te vei întoarce, nu vei mai găsi pe Ruben, ci un alt om, analog cu mine. EMINESCU, N. 54.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre organe animale) Cu funcții identice, dar care se deosebesc ca structură și origine.
    surse: MDN '00

etimologie: