2 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIFERÍT, -Ă, diferiți, -te, adj. 1. (Urmează după substantivul pe care îl determină) Care diferă, care se deosebește (de cineva sau de ceva), care nu este asemănător (cu cineva sau cu ceva); deosebit. 2. (La pl.; precedă substantivul pe care îl determină) Fel de fel de..., tot felul de...; variați, diverși, feluriți. – V. diferi.

DIFERÍT, -Ă, diferiți, -te, adj. 1. (Urmează după substantivul pe care îl determină) Care diferă, care se deosebește (de cineva sau de ceva), care nu este asemănător (cu cineva sau cu ceva); deosebit. 2. (La pl.; precedă substantivul pe care îl determină) Fel de fel de..., tot felul de...; variați, diverși, feluriți. – V. diferi.

diferit, ~ă a [At: (a. 1774) URICARIUL I, 182 / V: (înv) ~int / Pl: ~iți, ~e / E: diferi] 1 Care se deosebește (de cineva sau de ceva) Si: deosebit, (îvp) osebit, (înv) diferent2, (îvr) diferitor (1). 2 Care nu (mai) este asemănător (cu cineva sau ceva) Si: deosebit, (îvp) osebit, (înv) diferent2 (2), (îvr) diferitor (2). 3 (Lpl; precedă cuvântul pe care îl determină) Fel de fel de... Si: diverși, feluriți, variați, (îvp) osebit.

DIFERÍT, -Ă, diferiți, -te, adj. 1. (Urmează după substantivul pe care îl determină) Care diferă, care se deosebește (de cineva sau de ceva), care nu este asemănător (cu cineva sau cu ceva); deosebit, altfel. Condiții diferite de muncă.Deși societatea de pe teritoriul țării noastre s-a dezvoltat într-un ritm diferit de cel al altor țări, întîlnim pe teritoriul țării noastre toate orînduirile fundamentale. IST. R.P.R. 9. ◊ (Adverbial) Poate fiecare vorbă sună diferit. EMINESCU, N. 32. 2. (La pl., precedă substantivul pe care îl determină) Fel de fel de..., tot felul de..., variați, diverși, feluriți. Se cunoaște că au fost cîteva zile de ploi torențiale, cu diferite întreruperi de căldură arzătoare. CAMIL PETRESCU, B. 7. Din diferite părți ale mulțimii se porniră glasuri. REBREANU, R. II 87. Patru divanuri acoperite cu șaluri în dungi de diferite culori. ALECSANDRI, O. P. 141.

DIFERÍT, -Ă adj. 1. Deosebit, neasemănător, altfel. 2. (La pl.) Fel de fel de..., tot felul de... [Cf. fr. différent].

DIFERÍT, -Ă adj. 1. deosebit, altfel. 2. (pl.) fel de fel de..., tot felul de... (< fr. différent)

DIFERÍT2 adv. În alt mod; altfel. /v. a diferi

DIFERÍT1 ~tă (~ți, ~te) 1) (despre un întreg) Care constă din elemente eterogene; divers; felurit. 2) (despre elemente) Care sunt de natură eterogenă. /v. a diferi

* diferít, -ă adj. (d. difer). Deosebit, neasemenea. Felurit, variat. Adv. În mod diferit.

DIFERÍ, difér, vb. IV. Intranz. A se diferenția (de altcineva sau de altceva); a se deosebi. – Din fr. différer, lat. differre.

diferí vi [At: HELIADE, O. II, 42 / V: (înv) ~rá, (îrg) def~ / Pzi: difér, ~résc, 3 (înv) ~re, 6 (înv) ~resc / E: fr différer, lat diferre] A nu (mai) fi la fel (cu cineva sau ceva) Si: a se deosebi, a se diferenția (2).

DIFERÍ, difér, vb. IV. Intranz. A fi deosebit (de altcineva sau de altceva); a se deosebi. – Din fr. différer, lat. differre.

DIFERÍ, pers. 3 diféră, vb. IV. Intranz. A nu fi la fel, a se deosebi. În vremurile vechi, socotirea timpului diferea mult de la un popor la altul. IST. R.P.R. 7. Roadele date de instituțiuni identice, în condițiuni diferite, trebuie să difere. GHEREA, ST. CR. I 328.

DIFERÍ vb. IV. intr. A se deosebi. [P.i. 3 -ră. / < fr. différer, it. differire, cf. lat. differre].

DIFERÍ vb. intr. a se deosebi. (< fr. différer, lat. differre)

A DIFERÍ diféră intranz. A se impune prin trăsături distincte; a se manifesta în mod deosebit; a se remarca; a se reliefa; a se diferenția; a se deosebi. /<fr. différer, lat. differre

diferì v. 1. a fi diferit, a se deosebi: câinele diferă puțin de lup; 2. a fi de altă părere.

* difér, a -í v. intr. (fr. différer, d. lat. dif-fero, di-látum, compus ca și súf-fero, sufer. – El diferă, eĭ diferă; să difere. V. dilat). Mă deosebesc, îs diferit: cînele diferă puțin de lup, noĭ diferim mult în părerĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*diferít (care diferă) adj. m., pl. diferíți; f. diferítă, pl. diferíte (opinii diferite, opiniile sunt diferite)

diferí (a ~) (a se deosebi) vb., ind. prez. 3 diféră, imperf. 3 sg. difereá; conj. prez. 3 difére

arată toate definițiile

Intrare: diferit
diferit1 adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diferit
  • diferitul
  • diferitu‑
  • diferi
  • diferita
plural
  • diferiți
  • diferiții
  • diferite
  • diferitele
genitiv-dativ singular
  • diferit
  • diferitului
  • diferite
  • diferitei
plural
  • diferiți
  • diferiților
  • diferite
  • diferitelor
vocativ singular
plural
diferit2 adjectiv
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P18)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
plural
  • diferiți
  • diferite
genitiv-dativ singular
plural
  • diferitor
  • diferitor
Intrare: diferi
verb (V329)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • diferi
  • diferire
  • diferit
  • diferitu‑
  • diferind
  • diferindu‑
singular plural
  • dife
  • diferiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • difer
(să)
  • difer
  • difeream
  • diferii
  • diferisem
a II-a (tu)
  • diferi
(să)
  • diferi
  • difereai
  • diferiși
  • diferiseși
a III-a (el, ea)
  • dife
(să)
  • difere
  • diferea
  • diferi
  • diferise
plural I (noi)
  • diferim
(să)
  • diferim
  • difeream
  • diferirăm
  • diferiserăm
  • diferisem
a II-a (voi)
  • diferiți
(să)
  • diferiți
  • difereați
  • diferirăți
  • diferiserăți
  • diferiseți
a III-a (ei, ele)
  • dife
(să)
  • difere
  • difereau
  • diferi
  • diferiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

diferit

  • 1. (Urmează după substantivul pe care îl determină) Care diferă, care se deosebește (de cineva sau de ceva), care nu este asemănător (cu cineva sau cu ceva).
    exemple
    • Condiții diferite de muncă.
      surse: DLRLC
    • Deși societatea de pe teritoriul țării noastre s-a dezvoltat într-un ritm diferit de cel al altor țări, întîlnim pe teritoriul țării noastre toate orînduirile fundamentale. IST. R.P.R. 9.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Poate fiecare vorbă sună diferit. EMINESCU, N. 32.
      surse: DLRLC
  • 2. (la) plural (Precedă substantivul pe care îl determină) Fel de fel de..., tot felul de...; variați, diverși, feluriți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • Se cunoaște că au fost cîteva zile de ploi torențiale, cu diferite întreruperi de căldură arzătoare. CAMIL PETRESCU, B. 7.
      surse: DLRLC
    • Din diferite părți ale mulțimii se porniră glasuri. REBREANU, R. II 87.
      surse: DLRLC
    • Patru divanuri acoperite cu șaluri în dungi de diferite culori. ALECSANDRI, O. P. 141.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi diferi
    surse: DEX '09 DEX '98

diferi

  • 1. A se diferenția (de altcineva sau de altceva); a se deosebi.
    exemple
    • În vremurile vechi, socotirea timpului diferea mult de la un popor la altul. IST. R.P.R. 7.
      surse: DLRLC
    • Roadele date de instituțiuni identice, în condițiuni diferite, trebuie să difere. GHEREA, ST. CR. I 328.
      surse: DLRLC

etimologie: