DIELECTRIC, -Ă, dielectrici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Care izolează din punct de vedere electric; izolator. ◊ Constantă dielectrică = permitivitate. 2. S. m. Material izolant din punct de vedere electric și care se polarizează temporar când este introdus într-un câmp electric. [Pr.: di-e-] – Din fr. diélectrique.

dielectric, ~ă [At: MACAROVICI, CH. 106 / P: di-e~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr diélectrique] 1 a Care izolează din punct de vedere electric Si: izolator. 2 a (Îs) Constantă ~ă Raportul dintre capacitatea unui condensator electric care conține între armături o substanță izolatoare și capacitatea aceluiași condensator când conține între armături aer sau vid. 3 sn Material izolant din punct de vedere electric, care polarizează temporar când este introdus într-un câmp electric.

DIELECTRIC, -Ă, dielectrici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care izolează din punct de vedere electric; izolator. ◊ Constantă dielectrică = raportul dintre capacitatea unui condensator electric care conține între armături o substanță izolatoare și capacitatea aceluiași condensator când conține între armături aer sau vid. 2. S. n. Material izolant din punct de vedere electric și care se polarizează temporar când este introdus într-un câmp electric. [Pr.: di-e-] – Din fr. diélectrique.

DIELECTRIC¹, dielectrice, s. n. Material izolant din punctul de vedere electric. – Pronunțat: di-e-.

DIELECTRIC², -Ă, dielectrici, -e adj. Care izolează din punctul de vedere electric. ◊ Constantă dielectrică = raportul dintre capacitatea unui condensator electric care conține între armături o substanță izolatoare și capacitatea aceluiași condensator care conține între armături aer sau vid. – Pronunțat: di-e-.

DIELECTRIC, -Ă adj. Izolant electric. // s.n. Mediu rău conducător de electricitate. [< fr. diélectrique].

DIELECTRIC, -Ă adj., s. n. (material, mediu) rău conducător de electricitate; izolator. (< fr. diélectrique)

DIELECTRIC ~că (~ci, ~ce) 1) și substantival (despre substanțe, materiale) Care izolează curentul electric; cu proprietăți de izolare a curentului electric. 2) (despre medii) Care conduce rău curentul electric; rău conducător de curent electric. [Sil. di-e-] /<fr. diélectrique

dielectric² (desp. di-e-) s. m., pl. dielectrici

dielectric¹ (desp. di-e-) adj. m., pl. dielectrici; f. dielectrică, pl. dielectrice

dielectric² (di-e-) s. m., pl. dielectrici

dielectric¹ (di-e-) adj. m., pl. dielectrici; f. dielectrică, pl. dielectrice

dielectric adj. m., s. m. (sil. di-e-), pl. dielectrici; f. sg. dielectrică, pl. dielectrice

DIELECTRIC s., adj. v. izolant.

DIELECTRIC s., adj. izolant. (Material ~.)