opțiuni
  • info

12 definiții pentru dielectric (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIELECTRIC, -Ă, dielectrici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Care izolează din punct de vedere electric; izolator. ◊ Constantă dielectrică = permitivitate. 2. S. m. Material izolant din punct de vedere electric și care se polarizează temporar când este introdus într-un câmp electric. [Pr.: di-e-] – Din fr. diélectrique.

dielectric, ~ă [At: MACAROVICI, CH. 106 / P: di-e~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr diélectrique] 1 a Care izolează din punct de vedere electric Si: izolator. 2 a (Îs) Constantă ~ă Raportul dintre capacitatea unui condensator electric care conține între armături o substanță izolatoare și capacitatea aceluiași condensator când conține între armături aer sau vid. 3 sn Material izolant din punct de vedere electric, care polarizează temporar când este introdus într-un câmp electric.

DIELECTRIC, -Ă, dielectrici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care izolează din punct de vedere electric; izolator. ◊ Constantă dielectrică = raportul dintre capacitatea unui condensator electric care conține între armături o substanță izolatoare și capacitatea aceluiași condensator când conține între armături aer sau vid. 2. S. n. Material izolant din punct de vedere electric și care se polarizează temporar când este introdus într-un câmp electric. [Pr.: di-e-] – Din fr. diélectrique.

DIELECTRIC1, dielectrice, s. n. Material izolant din punctul de vedere electric. – Pronunțat: di-e-.

DIELECTRIC, -Ă adj. Izolant electric. // s.n. Mediu rău conducător de electricitate. [< fr. diélectrique].

DIELECTRIC, -Ă adj., s. n. (material, mediu) rău conducător de electricitate; izolator. (< fr. diélectrique)

DIELECTRIC ~că (~ci, ~ce) 1) și substantival (despre substanțe, materiale) Care izolează curentul electric; cu proprietăți de izolare a curentului electric. 2) (despre medii) Care conduce rău curentul electric; rău conducător de curent electric. [Sil. di-e-] /<fr. diélectrique

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dielectric2 (desp. di-e-) s. m., pl. dielectrici

dielectric2 (di-e-) s. m., pl. dielectrici

dielectric adj. m., s. m. (sil. di-e-), pl. dielectrici; f. sg. dielectrică, pl. dielectrice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DIELECTRIC s., adj. v. izolant.

DIELECTRIC s., adj. izolant. (Material ~.)

Intrare: dielectric (s.m.)
dielectric2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: di-e- info
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dielectric
  • dielectricul
  • dielectricu‑
plural
  • dielectrici
  • dielectricii
genitiv-dativ singular
  • dielectric
  • dielectricului
plural
  • dielectrici
  • dielectricilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dielectric, dielectricisubstantiv masculin

  • 1. Material izolant din punct de vedere electric și care se polarizează temporar când este introdus într-un câmp electric. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: izolant izolator
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.