2 intrări

school Articole pe această temă:

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZMIERDÁRE, dezmierdări, s. f. Acțiunea de a (se) dezmierda și rezultatul ei; alintare; gest sau vorbă care dezmiardă. ♦ Răsfăț. [Var.: (reg.) dizmierdáre s. f.] – V. dezmierda.

DEZMIERDÁRE, dezmierdări, s. f. Acțiunea de a (se) dezmierda și rezultatul ei; alintare; gest sau vorbă care dezmiardă. ♦ Răsfăț. [Var.: (reg.) dizmierdáre s. f.] – V. dezmierda.

dezmierdare sf [At: PSALT. 143 / V: diz~ / S și: desm~ / Pl: ~dări / E: dezmierda] 1 Atingere (sau netezire) ușoară cu palma, cu degetele etc. (a corpului sau a unei părți a corpului unei ființe) ca manifestare a unui sentiment de dragoste, de duioșie etc. Si: dezmierdat1 (1), (înv) dezmierdăciune (1). 2 Cuvânt (gest, comportament) care exprimă, care denotă dragoste, duioșie Si: alintare, dezmierdat1 (2), (înv) dezmierdăciune (2), (reg) dezmierdătură. 3 (Îla) De ~ sau de ~dări (D. cuvinte) Cu care se dezmiardă (2) Si: alinător 4 (Spc; rar) Răzgâiere. 5 Sentiment de dragoste, de duioșie etc. Si: dezmierdat1 (4). 6 (Pex; înv; lpl) Cuvinte de politețe (laudă, stimă, considerație etc.) adresate cuiva Si: dezmierdat1 (5). 7 (Rar) Mângâiere. 8 (Înv; de obicei lpl) Satisfacere a instinctelor Si: dezmierdat1 (7), (înv) dezmierdăciune (7). 9 (Înv; pex) Petrecere. 10 (Înv) Desfrâu. 11 (Mol; lpl) Mofturi. 12 Stare de bucurie (fericire, liniște etc.) produsă de cineva sau de ceva cuiva Si: delectare, desfătare, dezmierdat1 (11), (înv) dezmierdăciune (11), încântare. 13 Ceea ce creează o stare de dezmierdare (12) Si: dezmierdat1 (12), (înv) dezmierdăciune (12). 14 Atitudine care denotă mulțumire, bucurie, alinare, răsfăț Si: dezmierdat1 (13), (înv) dezmierdăciune (13). 15 (Rar) Atracție.

DEZMIERDÁRE, dezmierdări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) dezmierda; alintare, mîngîiere; gest sau vorbă drăgăstoasă. Știi tu c-a tale dezmierdări Mai dulci sînt decît vinul? COȘBUC, P. II 216. Nici tu joc, nici tu veselie, nici tu dezmierdare. ISPIRESCU, L. 386. ◊ Fig. Un răsuflet de vînt, mînat din șesul umed de rouă, mă cutremură cu o dezmierdare rece. C. PETRESCU, S. 23. Părîului se tînguiește-o floare: Ce blînd erai în vremuri mai senine! Purtai în unde numai dezmierdare. CERNA, P. 92. O undă zglobie își lasă strălucitoarea-i goliciune în voia dezmierdărilor șagalnice ale unei raze de lumină. HOGAȘ, M. N. 91. 2. Răsfăț. Observațiile acestea le face cu humor, cu o comică dezmierdare. IBRĂILEANU, A. 47. 3. Bucurie, plăcere deosebită, desfătare. Din tortul meu ți-aș face o haină, din zilele mele o viață plină de dezmierdări. EMINESCU, N. 9. ◊ Fig. În curgerea vremii inimile războinicilor se moleșesc de bunătățile dobînzilor și împărații trec de la sabie și sînge la dezmierdările păcii. SADOVEANU, D. P. 7. 4. Plăcere trupească, voluptate. Ai furat de prin sate muieri... ș-ai petrecut cu dînsele în dezmierdări. SADOVEANU, Z. C. 57. Midas... se dete la tot felul de dezmierdări. ISPIRESCU, U. 107. – Variantă:(regional) dizmierdáre (ALECSANDRI, P. I 16) s. f.

DEZMIERDÁRE ~ări f. 1) v. A DEZMIERDA. 2) Vorbă sau comportare plină de afecțiune. /v. a dezmierda

DEZMIERDÁ, dezmiérd, vb. I. 1. Tranz. A mângâia pe cineva atingându-l ușor cu palma ori spunându-i vorbe drăgăstoase; a alinta. 2. Refl. (Rar) A se bucura de ceva; a se desfăta. ♦ A se răsfăța. [Var.: (reg.) dizmierdá vb. I] – Lat. *dismerdare.

DEZMIERDÁ, dezmiérd, vb. I. 1. Tranz. A mângâia pe cineva atingându-l ușor cu palma ori spunându-i vorbe drăgăstoase; a alinta. 2. Refl. (Rar) A se bucura de ceva; a se desfăta. ♦ A se răsfăța. [Var.: (reg.) dizmierdá vb. I] – Lat. *dismerdare.

DIZMIERDÁ vb. I v. dezmierda.

DIZMIERDÁRE s. f. v. dezmierdare.

dezmierdá [At: PSALT. (1651), 216v/1 / V: (îvr) diz~, (înv) ~mir~, (reg) ~miirá, ~mirá / S și: desm~ / Pzi:~iérd, (îvr) ~dez / E: ml *dismerdare] 1 vt (C.i. corpul unei ființe sau părți ale corpului) A atinge sau a netezi ușor cu palma, degetele etc., în semn de afecțiune. 2 vt (C.i. ființe) A adresa cuvinte de dragoste, de mângâiere etc., însoțite adeseori de gesturi afective. 3 vt A mângâia. 4 vt (Spc; c.i. copii) A alinta peste măsură Si: a răsfăța, a răzgâia. 5 vt (C.i. ființe) A alinta dând un alt nume (de obicei hipocoristic). 6 vr (Spc; îvp; d. oameni) A avea relații sexuale cu cineva. 7 vr (Pex) A se destrăbăla. 8 (Pex) A trece ușor cu mâna, cu degetele pe deasupra a ceva. 9-10 vtr (Înv) A face să simtă sau a se simți bine Si: a se delecta, a (se) desfăta, a (se) încânta. 11-12 vtr (Îvr) A se răsfăța.

DEZMIERDÁ, dezmiérd, vb. I. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «cu») 1. Tranz. A mîngîia (pe cineva sau ceva) atingîndu-l ușor cu palma. Îi prinsesem mîna, mică, subțire, și i-o dezmierdasem. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 290. Fiul pașei din Ianina Blînd dezmiardă alba frunte A nevestei. COȘBUC, P. I 62. De-aș putea s-o sărut o dată!... ori să-i dezmierd mînile. EMINESCU, N. 75. ◊ Fig. Oltule, cu repezi valuri! Multe, mîndre flori dezmierziDulce le dezmierzi la maluri Și-n vîltoare mi le pierzi! CERNA, P. 143. De cîte ori deschid portița și intru în grădină-mi pare Că mă cuprinde-o vrajă dulce, și florile-mi dezmiardă ochii. ANGHEL, Î. G. 11. [Fata] era boboc de trandafir din luna lui mai, scăldat în roua dimineții, dezmierdat de cele întîi raze ale soarelui. CREANGĂ, P. 276. ◊ Absol. O! dezmiardă, pînce fruntea-mi este netedă și lină. EMINESCU, O. I 42. ♦ (Rar) A alinta cu vorbe drăgăstoase. Flăcăiandrul se pierde de dorul ei cînd o văzu dezmierdîndu-l cu niște cuvinte mai dulci decît mierea. ISPIRESCU, L. 279. ◊ Fig. O pace adîncă, dezmierdată de țirîitul greierilor, vestea sosirea serii. GALACTION, O. I 211. ♦ (Ironic) A da bătaie; a bate. Degeaba te mai sclifosești, Ioane, răspunse mama... Pare-mi-se că știi tu moarea mea... Să nu mă faci ia acuș să ieu culeșerul din ocniță și să te dezmierd, cît ești de mare. CREANGĂ, A. 120. 2. Refl. (Rar) A simți plăcere, a se bucura (de ceva); a se desfăta. În colibă, mama Kira să dezmiardă între copiii săi: o fată mare și un flăcău. DELAVRANCEA, S. 175. Lasă! că i-am făcut eu una bună. Nu s-a mai dezmierda el tot în bine. SBIERA, P. 74. ◊ Tranz. Umblă cu mînile în șolduri, lunecînd printre răzoare și dezmierdîndu-și printre culturi privirile obosite. SADOVEANU, P. M. 312. – Variantă: (regional) dizmierdá (ALECSANDRI, P. I 9, NEGRUZZI, S. I 26) vb. I.

A DEZMIERDÁ dezmiérd tranz. 1) (mai ales copii) A netezi ușor cu palma în semn de dragoste; a mângâia; a alinta. 2) A numi cu cuvinte drăgăstoase; a alinta. [Sil. -mier-da] /<lat. dismerdare

desmierdà v. 1. a mângâia cu vorbe de dragoste, a răsfăța; 2. a mângăia în genere: (soarele) strălucește și desmeardă oceanul de ninsoare AL.; 3. a se da plăcerilor. [Derivat din lat. MERDA, murdărie, însemnează lit. a scoate din murdărie, a spăla un copil în fașe, de unde a netezi pruncul, a-l mângăia: vorba făcea la început parte din graiul dădacelor].

desmierdare f. 1. acțiunea de a desmierda; 2. plăcere, voluptate; 3. desfrânare.

dezmérd (est) și dezmĭerd (vest), a -á v. tr. (lat. *dismĕrdare, a scoate din necurățenie, a alinta ca să nu plîngă, vorbind de pruncĭ, d. mĕrda, murdărie [it. merda, fr. merde]. – Dezmeardă, să dezmerde (est), dezmĭardă, să dezmĭerde [vest]). Alint, drăgostesc, mîngîĭ. V. refl. Vechĭ. Mă desfăt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezmierdáre (-mier-) s. f., g.-d. art. dezmierdắrii; pl. dezmierdắri

dezmierdáre s. f. (sil. -mier-), g.-d. art. dezmierdării; pl. dezmierdări

dezmierdá (a ~) (-mier-) vb., ind. prez. 3 dezmiárdă (-miar-); conj. prez. 3 dezmiérde

dezmierdá vb. (sil. -mier-), ind. prez. 1 sg. dezmiérd (sil. -mierd-), 3 sg. și pl. dezmiárdă (sil. -miar-); conj. prez. 3 sg. și pl. dezmiérde

arată toate definițiile

Intrare: dezmierdare
dezmierdare substantiv feminin
  • silabație: dez-mier- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezmierdare
  • dezmierdarea
plural
  • dezmierdări
  • dezmierdările
genitiv-dativ singular
  • dezmierdări
  • dezmierdării
plural
  • dezmierdări
  • dezmierdărilor
vocativ singular
plural
dizmierdare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dizmierdare
  • dizmierdarea
plural
  • dizmierdări
  • dizmierdările
genitiv-dativ singular
  • dizmierdări
  • dizmierdării
plural
  • dizmierdări
  • dizmierdărilor
vocativ singular
plural
Intrare: dezmierda
  • silabație: dez-mier-da info
verb (VT53)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezmierda
  • dezmierdare
  • dezmierdat
  • dezmierdatu‑
  • dezmierdând
  • dezmierdându‑
singular plural
  • dezmiardă
  • dezmierdați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezmierd
(să)
  • dezmierd
  • dezmierdam
  • dezmierdai
  • dezmierdasem
a II-a (tu)
  • dezmierzi
(să)
  • dezmierzi
  • dezmierdai
  • dezmierdași
  • dezmierdaseși
a III-a (el, ea)
  • dezmiardă
(să)
  • dezmierde
  • dezmierda
  • dezmierdă
  • dezmierdase
plural I (noi)
  • dezmierdăm
(să)
  • dezmierdăm
  • dezmierdam
  • dezmierdarăm
  • dezmierdaserăm
  • dezmierdasem
a II-a (voi)
  • dezmierdați
(să)
  • dezmierdați
  • dezmierdați
  • dezmierdarăți
  • dezmierdaserăți
  • dezmierdaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezmiardă
(să)
  • dezmierde
  • dezmierdau
  • dezmierda
  • dezmierdaseră
verb (VT53)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dizmierda
  • dizmierdare
  • dizmierdat
  • dizmierdatu‑
  • dizmierdând
  • dizmierdându‑
singular plural
  • dizmiardă
  • dizmierdați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dizmierd
(să)
  • dizmierd
  • dizmierdam
  • dizmierdai
  • dizmierdasem
a II-a (tu)
  • dizmierzi
(să)
  • dizmierzi
  • dizmierdai
  • dizmierdași
  • dizmierdaseși
a III-a (el, ea)
  • dizmiardă
(să)
  • dizmierde
  • dizmierda
  • dizmierdă
  • dizmierdase
plural I (noi)
  • dizmierdăm
(să)
  • dizmierdăm
  • dizmierdam
  • dizmierdarăm
  • dizmierdaserăm
  • dizmierdasem
a II-a (voi)
  • dizmierdați
(să)
  • dizmierdați
  • dizmierdați
  • dizmierdarăți
  • dizmierdaserăți
  • dizmierdaseți
a III-a (ei, ele)
  • dizmiardă
(să)
  • dizmierde
  • dizmierdau
  • dizmierda
  • dizmierdaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezmierdare dizmierdare

  • 1. Acțiunea de a (se) dezmierda și rezultatul ei; gest sau vorbă care dezmiardă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alintare mângâiere attach_file 5 exemple
    exemple
    • Știi tu c-a tale dezmierdări Mai dulci sînt decît vinul? COȘBUC, P. II 216.
      surse: DLRLC
    • Nici tu joc, nici tu veselie, nici tu dezmierdare. ISPIRESCU, L. 386.
      surse: DLRLC
    • figurat Un răsuflet de vînt, mînat din șesul umed de rouă, mă cutremură cu o dezmierdare rece. C. PETRESCU, S. 23.
      surse: DLRLC
    • figurat Părîului se tînguiește-o floare: Ce blînd erai în vremuri mai senine! Purtai în unde numai dezmierdare. CERNA, P. 92.
      surse: DLRLC
    • figurat O undă zglobie își lasă strălucitoarea-i goliciune în voia dezmierdărilor șagalnice ale unei raze de lumină. HOGAȘ, M. N. 91.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Observațiile acestea le face cu humor, cu o comică dezmierdare. IBRĂILEANU, A. 47.
        surse: DLRLC
  • 2. Plăcere deosebită.
    exemple
    • Din tortul meu ți-aș face o haină, din zilele mele o viață plină de dezmierdări. EMINESCU, N. 9.
      surse: DLRLC
    • figurat În curgerea vremii inimile războinicilor se moleșesc de bunătățile dobînzilor și împărații trec de la sabie și sînge la dezmierdările păcii. SADOVEANU, D. P. 7.
      surse: DLRLC
  • 3. Plăcere trupească.
    exemple
    • Ai furat de prin sate muieri... ș-ai petrecut cu dînsele în dezmierdări. SADOVEANU, Z. C. 57.
      surse: DLRLC
    • Midas... se dete la tot felul de dezmierdări. ISPIRESCU, U. 107.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi dezmierda
    surse: DEX '09 DEX '98

dezmierda dizmierda

  • 1. tranzitiv A mângâia pe cineva atingându-l ușor cu palma ori spunându-i vorbe drăgăstoase.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alinta mângâia attach_file 9 exemple
    exemple
    • Îi prinsesem mîna, mică, subțire, și i-o dezmierdasem. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 290.
      surse: DLRLC
    • Fiul pașei din Ianina Blînd dezmiardă alba frunte A nevestei. COȘBUC, P. I 62.
      surse: DLRLC
    • De-aș putea s-o sărut o dată!... ori să-i dezmierd mînile. EMINESCU, N. 75.
      surse: DLRLC
    • figurat Oltule, cu repezi valuri! Multe, mîndre flori dezmierzi – Dulce le dezmierzi la maluri Și-n vîltoare mi le pierzi! CERNA, P. 143.
      surse: DLRLC
    • figurat De cîte ori deschid portița și intru în grădină-mi pare Că mă cuprinde-o vrajă dulce, și florile-mi dezmiardă ochii. ANGHEL, Î. G. 11.
      surse: DLRLC
    • figurat [Fata] era boboc de trandafir din luna lui mai, scăldat în roua dimineții, dezmierdat de cele întîi raze ale soarelui. CREANGĂ, P. 276.
      surse: DLRLC
    • absolut O! dezmiardă, pîn’ce fruntea-mi este netedă și lină. EMINESCU, O. I 42.
      surse: DLRLC
    • Flăcăiandrul se pierde de dorul ei cînd o văzu dezmierdîndu-l cu niște cuvinte mai dulci decît mierea. ISPIRESCU, L. 279.
      surse: DLRLC
    • figurat O pace adîncă, dezmierdată de țirîitul greierilor, vestea sosirea serii. GALACTION, O. I 211.
      surse: DLRLC
    • 1.1. ironic A da bătaie.
      surse: DLRLC sinonime: bate attach_file un exemplu
      exemple
      • Degeaba te mai sclifosești, Ioane, răspunse mama... Pare-mi-se că știi tu moarea mea... Să nu mă faci ia acuș să ieu culeșerul din ocniță și să te dezmierd, cît ești de mare. CREANGĂ, A. 120.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv rar A se bucura de ceva; a se desfăta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bucura delecta desfăta attach_file 3 exemple
    exemple
    • În colibă, mama Kira să dezmiardă între copiii săi: o fată mare și un flăcău. DELAVRANCEA, S. 175.
      surse: DLRLC
    • Lasă! că i-am făcut eu una bună. Nu s-a mai dezmierda el tot în bine. SBIERA, P. 74.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Umblă cu mînile în șolduri, lunecînd printre răzoare și dezmierdîndu-și printre culturi privirile obosite. SADOVEANU, P. M. 312.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A se răsfăța.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: răsfăța

etimologie: