2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dezmembrat2, ~ă a [At: CALENDAR (1861), 38/12 / S și: desm~ / Pl: ~ați, ~e / E: dezmembra] 1 Care a suferit o dezmembrare (1) Si: (înv) dezmădulat2 (1). 2 Care a rezultat în urma unei dezmembrări Si: (înv) dezmădulat2 (2).

dezmembrat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: dezmembra] 1 Dezmembrare (1). 2 Descompletare. 3 Dezmembrare (3).

DEZMEMBRÁ, dezmembrez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) descompune, a (se) împărți, a (se) desface în mai multe părți; p. ext. a (se) desființa în urma unei împărțiri. – Din fr. démembrer.

DEZMEMBRÁ, dezmembrez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) descompune, a (se) împărți, a (se) desface în mai multe părți; p. ext. a (se) desființa în urma unei împărțiri. – Din fr. démembrer.

dezmembra vt [At: CALENDAR (1861), 38/12 / V: (înv) dem~[1], diz~ / S și: desm~ / Pzi: ~rez / E: dez- + membru, cf fr démémbrer] 1 (C.i. corpul unei ființe) A face bucăți Si: a descompleta, (înv) a dezmândula. 2 (Pan; c.i. popoare, state, organizații etc.) A face să-și piardă unitatea Si: a descompune, a destrăma, a scinda. modificată

  1. demn~dem~, conform variantei consemnate în acest dicționar și DLR. — Ladislau Strifler

DEZMEMBRÁ, dezmembrez, vb. I. Refl. (Mai ales despre țări, state) A se descompune, a se desființa, a se desface.

DEZMEMBRÁ vb. I. tr., refl. A (se) descompune; a (se) fărâmița. [Cf. fr. démembrer].

DEZMEMBRÁ vb. tr., refl. a (se) desface în mai multe părți, a (se) descompune; a (se) desființa. (după fr. démembrer)

A SE DEZMEMBRÁ mă ~éz intranz. (despre comunități) A-și pierde coeziunea internă; a se dezarticula; a se descompune; a se dezagrega: a se dezbina; a se destrăma. /<fr. démembrer

A DEZMEMBRÁ ~éz tranz. A face să se dezmembreze; a dezarticula; a dezbina; a descompune; a dezagrega. /<fr. démembrer

desmembrà v. 1. a separa membrele corpului; 2. a separa părțile unui tot: a desmembra un Stat.

* dezmembréz v. tr. (d. fr. démembrer). Zmulg (separ) membrele unui corp. Fig. Divid, despart: a dezmembra un stat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezmembrá (a ~) vb., ind. prez. 3 dezmembreáză

dezmembrá vb., ind. prez. 1 sg. dezmembréz, 3 sg. și pl. dezmembreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZMEMBRÁT adj. (fig.) descompus, destrămat. (O familie ~.)

DEZMEMBRAT adj. (fig.) descompus, destrămat. (O familie ~.)

DEZMEMBRÁ vb. (fig.) a (se) descompune, a (se) destrăma. (O familie care s-a ~.)

DEZMEMBRA vb. (fig.) a (se) descompune, a (se) destrăma. (O familie care s-a ~.)

Intrare: dezmembrat
dezmembrat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezmembrat
  • dezmembratul
  • dezmembratu‑
  • dezmembra
  • dezmembrata
plural
  • dezmembrați
  • dezmembrații
  • dezmembrate
  • dezmembratele
genitiv-dativ singular
  • dezmembrat
  • dezmembratului
  • dezmembrate
  • dezmembratei
plural
  • dezmembrați
  • dezmembraților
  • dezmembrate
  • dezmembratelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezmembra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezmembra
  • dezmembrare
  • dezmembrat
  • dezmembratu‑
  • dezmembrând
  • dezmembrându‑
singular plural
  • dezmembrea
  • dezmembrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezmembrez
(să)
  • dezmembrez
  • dezmembram
  • dezmembrai
  • dezmembrasem
a II-a (tu)
  • dezmembrezi
(să)
  • dezmembrezi
  • dezmembrai
  • dezmembrași
  • dezmembraseși
a III-a (el, ea)
  • dezmembrea
(să)
  • dezmembreze
  • dezmembra
  • dezmembră
  • dezmembrase
plural I (noi)
  • dezmembrăm
(să)
  • dezmembrăm
  • dezmembram
  • dezmembrarăm
  • dezmembraserăm
  • dezmembrasem
a II-a (voi)
  • dezmembrați
(să)
  • dezmembrați
  • dezmembrați
  • dezmembrarăți
  • dezmembraserăți
  • dezmembraseți
a III-a (ei, ele)
  • dezmembrea
(să)
  • dezmembreze
  • dezmembrau
  • dezmembra
  • dezmembraseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desmembra
  • desmembrare
  • desmembrat
  • desmembratu‑
  • desmembrând
  • desmembrându‑
singular plural
  • desmembrea
  • desmembrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desmembrez
(să)
  • desmembrez
  • desmembram
  • desmembrai
  • desmembrasem
a II-a (tu)
  • desmembrezi
(să)
  • desmembrezi
  • desmembrai
  • desmembrași
  • desmembraseși
a III-a (el, ea)
  • desmembrea
(să)
  • desmembreze
  • desmembra
  • desmembră
  • desmembrase
plural I (noi)
  • desmembrăm
(să)
  • desmembrăm
  • desmembram
  • desmembrarăm
  • desmembraserăm
  • desmembrasem
a II-a (voi)
  • desmembrați
(să)
  • desmembrați
  • desmembrați
  • desmembrarăți
  • desmembraserăți
  • desmembraseți
a III-a (ei, ele)
  • desmembrea
(să)
  • desmembreze
  • desmembrau
  • desmembra
  • desmembraseră
demembra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dizmembra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezmembrat

etimologie:

dezmembra desmembra demembra dizmembra

etimologie: