15 definiții pentru dezgropa desgropa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZGROPÁ, dezgróp, vb. I. Tranz. 1. A scoate un cadavru sau osemintele cuiva din mormânt; a exhuma, a deshuma. ♦ Fig. A scoate la iveală (lucruri uitate). 2. A scoate din pământ, a aduce la suprafață, prin săpături, un obiect îngropat. – Pref. dez- + [în]gropa.

dezgropa vt [At: (a. 1632), ap. TDRG / Pzi: dezgróp / E: dez- + (în)gropa] 1 A scoate un cadavru sau osemintele cuiva din mormânt Si: a deshuma, a exhuma. 2 A aduce la suprafață, prin săpături, un obiect îngropat. 3 (Fig) A scoate la iveală (lucruri uitate).

DEZGROPÁ, dezgróp, vb. I. Tranz. 1. A scoate un cadavru sau osemintele cuiva din mormânt; a exhuma, a deshuma. ♦ Fig. A scoate la iveală (lucruri uitate). 2. A scoate din pământ, a aduce la suprafață, prin săpături, un obiect îngropat. – Dez- + [în]gropa.

DEZGROPÁ, dezgróp, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la oameni) A scoate din mormînt, a exhuma. Se pomeni... cu un oarecine că vine și vrea să dezgroape pe mort. ISPIRESCU, L. 253. ♦ Fig. A scoate la iveală (lucruri de mult uitate). 2. (Cu privire la obiecte îngropate) A scoate din pămînt, a aduce la suprafață, a da la iveală prin săpături. A dezgropat o comoară.Fig. Dezgropăm, dezgropăm talantul ascuns. TULBURE, V. R. 33. ◊ Refl. pas. La Hăbășești s-au dezgropat... urmele unei întregi așezări, compuse din peste 40 de locuințe. IST. R.P.R. 16. ◊ (Cu privire la unele plante a căror tulpină se îngroapă toamna) Dezgroapă via.

A DEZGROPÁ dezgróp tranz. 1) (obiecte, plante îngropate) A scoate din groapă (prin săpături); a aduce la suprafață. 2) (cadavre, oseminte) A scoate din mormânt; a deshuma; a exhuma. 3) fig. A readuce în memorie; a scoate din uitare; a dezmormânta. /dez- + a [în]gropa

desgropà v. 1. a scoate din pământ: a desgropa o comoară; 2. fig. a descoperi ce era ascuns.

dezgróp, a -á v. tr. (d. groapă. - Dezgrop, dezgroapă; să dezgroape). Scot din pămînt, exhumez. Dezmormîntez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezgropá (a ~) vb., ind. prez. 3 dezgroápă

dezgropá vb., ind. prez. 1 sg. dezgróp, 3 sg. și pl. dezgroápă; ger. dezgropând


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZGROPÁ vb. 1. v. deshuma. 2. a scoate. (A ~ un bolovan din pământ.)

DEZGROPA vb. 1. a deshuma, a exhuma, (înv. și reg.) a dezmormînta. (A ~ un mort.) 2. a scoate. (A ~ un bolovan din pămînt.)

A dezgropa ≠ a îngropa, a înhuma, a înmormânta,


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a dezgropa morții expr. a aduce în discuție lucruri mai vechi, fără legătură cu obiectul unei dispute.

Intrare: dezgropa
verb (VT35)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezgropa
  • dezgropare
  • dezgropat
  • dezgropatu‑
  • dezgropând
  • dezgropându‑
singular plural
  • dezgroa
  • dezgropați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezgrop
(să)
  • dezgrop
  • dezgropam
  • dezgropai
  • dezgropasem
a II-a (tu)
  • dezgropi
(să)
  • dezgropi
  • dezgropai
  • dezgropași
  • dezgropaseși
a III-a (el, ea)
  • dezgroa
(să)
  • dezgroape
  • dezgropa
  • dezgropă
  • dezgropase
plural I (noi)
  • dezgropăm
(să)
  • dezgropăm
  • dezgropam
  • dezgroparăm
  • dezgropaserăm
  • dezgropasem
a II-a (voi)
  • dezgropați
(să)
  • dezgropați
  • dezgropați
  • dezgroparăți
  • dezgropaserăți
  • dezgropaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezgroa
(să)
  • dezgroape
  • dezgropau
  • dezgropa
  • dezgropaseră
verb (VT35)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desgropa
  • desgropare
  • desgropat
  • desgropatu‑
  • desgropând
  • desgropându‑
singular plural
  • desgroa
  • desgropați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desgrop
(să)
  • desgrop
  • desgropam
  • desgropai
  • desgropasem
a II-a (tu)
  • desgropi
(să)
  • desgropi
  • desgropai
  • desgropași
  • desgropaseși
a III-a (el, ea)
  • desgroa
(să)
  • desgroape
  • desgropa
  • desgropă
  • desgropase
plural I (noi)
  • desgropăm
(să)
  • desgropăm
  • desgropam
  • desgroparăm
  • desgropaserăm
  • desgropasem
a II-a (voi)
  • desgropați
(să)
  • desgropați
  • desgropați
  • desgroparăți
  • desgropaserăți
  • desgropaseți
a III-a (ei, ele)
  • desgroa
(să)
  • desgroape
  • desgropau
  • desgropa
  • desgropaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezgropa desgropa

  • 1. A scoate un cadavru sau osemintele cuiva din mormânt.
    exemple
    • Se pomeni... cu un oarecine că vine și vrea să dezgroape pe mort. ISPIRESCU, L. 253.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A scoate la iveală (lucruri uitate).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. A scoate din pământ, a aduce la suprafață, prin săpături, un obiect îngropat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: scoate attach_file 4 exemple
    exemple
    • A dezgropat o comoară.
      surse: DLRLC
    • figurat Dezgropăm, dezgropăm talantul ascuns. TULBURE, V. R. 33.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv La Hăbășești s-au dezgropat... urmele unei întregi așezări, compuse din peste 40 de locuințe. IST. R.P.R. 16.
      surse: DLRLC
    • (Cu privire la unele plante a căror tulpină se îngroapă toamna) Dezgroapă via.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix dez- + [în]gropa.
    surse: DEX '09