18 definiții pentru dezdoi
din care- explicative (9)
- morfologice (5)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEZDOI, dezdoi, vb. IV. 1. Tranz. A desface, a întinde, a despături un lucru îndoit. 2. Refl. A reveni în poziție dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit); a se îndrepta, a se destinde. [Prez. ind. și: dezdoiesc] – Pref. dez- + [în]doi.
dezdoi [At: DEX / Pzi: dezdoi și ~esc / E: dez- + (în)doi] 1 vt A desface un lucru îndoit. 2 vr A reveni în poziție dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit) Si: a se destinde, a se îndrepta.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZDOI, dezdoi, vb. IV. 1. Tranz. A desface, a întinde, a despături un lucru îndoit. 2. Refl. A reveni în poziție dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit); a se îndrepta, a se destinde. [Prez. ind. și: dezdoiesc] – Dez- + [în]doi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZDOI, dezdoi și dezdoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A desface o țesătură, o hîrtie sau alt lucru îndoit; a întinde. Neagu dezdoi scrisoarea. BART, E. 175. Dar d. Lefter retrage încetinel mîna, dezdoiește biletele și întreabă: N-aveți listele? CARAGIALE, O. I 349. 2. Refl. (Despre obiecte elastice sau mlădioase, despre trup, brațe etc.) A reveni în poziție dreaptă (după ce a fost îndoit), a se îndrepta, a se descovoia, a se destinde. Mi-a vorbit și de necazurile noastre care ne încovoaie ca pe o creangă... Dar și cînd s-o dezdoi creanga! DAVIDOGLU, O. 28. M-am ridicat ca un arc ce se dezdoaie. GALACTION, O. I 98. ◊ Tranz. Ne-am frînt pe unelte sub arșiți și ploi și viforniți, Nemaiputînd dezdoi trupul durut. TOMA, C. V. 398. [Mîna] parcă i-o încleștase ceva, așa nu putea s-o dezdoaie. La TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A DEZDOI dezdoi tranz. A face să se dezdoaie; a descovoia; a îndrepta. [Sil. -do-i] /dez- + a[în]doi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE DEZDOI mă dezdoi intranz. A-și recăpăta forma sau poziția inițială; a se descovoia; a se îndrepta. [Sil. -do-i] /dez- + a [în]doi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dezdóĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (ca și îndoĭ). Îndrept, fac la loc ceĭa ce era îndoit: a dezdoĭ o vargă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
desdoi v vz dezdoi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desdoì v. a desface un lucru îndoit: a-și desdoi mâna.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dezdoi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dezdoi, 3 dezdoaie, imperf. 1 dezdoiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să dezdoi, 3 să dezdoaie; imper. 2 sg. afirm. dezdoaie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dezdoi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dezdoi, 3 dezdoaie, imperf. 3 sg. dezdoia; conj. prez. 3 să dezdoaie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezdoi vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. dezdoi, 3 sg. și pl. dezdoaie, imperf. 3 sg. dezdoia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dezdoi
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
desdoiesc, -iască 3 conj., -iam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEZDOI vb. 1. a descovoia, (înv. și reg.) a obli. (A ~ o bară îndoită.) 2. a desface, a despături, (înv.) a răspica. (A ~ o foaie împăturită.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEZDOI vb. 1. a descovoia, (înv. și reg.) a obli. (A ~ o bară îndoită.) 2. a desface, a despături, (înv.) a răspica. (A ~ o foaie împăturită.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A se dezdoi ≠ a se apleca, a se încovoia, a se îndoi
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A dezdoi ≠ a apleca, a încovoia, a îndoi
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT344) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT344) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
dezdoi, dezdoiverb
- 1. A desface, a întinde, a despături un lucru îndoit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Neagu dezdoi scrisoarea. BART, E. 175. DLRLC
- Dar d. Lefter retrage încetinel mîna, dezdoiește biletele și întreabă: N-aveți listele? CARAGIALE, O. I 349. DLRLC
-
- 2. A reveni în poziție dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit); a se îndrepta, a se destinde. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mi-a vorbit și de necazurile noastre care ne încovoaie ca pe o creangă... Dar și cînd s-o dezdoi creanga! DAVIDOGLU, O. 28. DLRLC
- M-am ridicat ca un arc ce se dezdoaie. GALACTION, O. I 98. DLRLC
- Ne-am frînt pe unelte sub arșiți și ploi și viforniți, Nemaiputînd dezdoi trupul durut. TOMA, C. V. 398. DLRLC
- [Mâna] parcă i-o încleștase ceva, așa nu putea s-o dezdoaie. La TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- Prefix dez- + [în]doi. DEX '09