DEZBÁTE¹, dezbát, vb. III. Tranz. A discuta pe larg și adesea în contradictoriu o chestiune, o problemă etc. cu una sau mai multe persoane; a supune ceva discuției. ♦ A examina o cauză, un proces (cu participarea ambelor părți). – Din fr. débattre.

DEZBÁTE², dezbát, vb. III. Tranz. (Pop.) 1. A desface ceva care fusese bătut, fixat, prins în cuie; a desprinde ceva de unde fusese bătut, înțepenit (în cuie). 2. A afâna un pământ bătut, uscat, întărit. – Pref. dez- + bate.

dezbate¹ [At: URECHE, L. 100 / V: (îrg) diz~ / S și: (înv) desb~ / Pzi: dezbat / E: dez- + bate] (Îvp) 1 vt (C.i. obiecte) A scoate din locul fixat Si: a desprinde, a desface. 2 vt (Pex) A scoate din locul firesc. 3 vt (C.i. țări, orașe, suprafețe de teren etc.) A scoate de sub stăpânirea cuiva Si: a elibera. 4 vt (C.i. țări, orașe, suprafețe de teren etc.) A trece în posesia altcuiva. 5-6 vtr A (se) scoate la capăt Si: a (se) descurca. 7-8 vtr (Pex) A (se) tocmi. 9 vt (C.i. persoane) A schimba opinia. 10 vt (C.i. persoane) A debarasa. 11 vt (Pex) A îndepărta de (sau la) ceva. 12 vt (C.i. terenuri agricole) A desțeleni. 13 vt (Reg; c.i. lichide) A amesteca.

dezbate² [At: VALIAN, V. / V: (îvr) diz~ / S și: (înv) desb~ / Pzi: dezbat / E: dez- + bate (după fr débattre)] 1 vr (Îvr) A se lupta. 2 (Îvr; pex) A se dumiri. 3 vt (C.i. idei, legi, proiecte etc.) A examina sub toate aspectele (de obicei în ședințe publice) Si: a discuta. 4 vt A expune pe larg (în scris) Si: a trata.

DEZBÁTE¹, dezbát, vb. III. Tranz. A discuta pe larg și adesea în contradictoriu o chestiune, o problemă etc. cu una sau mai multe persoane; a supune ceva discuției. ♦ A examina o cauză, un proces (cu participarea ambelor părți). – Dez- + bate (după fr. débattre).

DEZBÁTE², dezbát, vb. III. Tranz. (Pop.) 1. A desface ceva care fusese bătut, fixat, prins în cuie; a desprinde ceva de unde fusese bătut, înțepenit (în cuie). 2. A afâna un pământ bătut, uscat, întărit. – Dez- + bate.

DEZBÁTE¹, dezbát, vb. III. Tranz. A discuta pe larg o chestiune, o problemă etc. cu una sau cu mai multe persoane (adesea în contradictoriu); a supune discuției (o hotărîre, un proiect de lege etc.). Forța partidului clasei muncitoare stă tocmai în faptul că el dezbate în fața maselor toate planurile sale, că ține seama în mod permanent de părerile oamenilor muncii, că arată cu curaj maselor lipsurile și greutățile atunci cînd acestea se manifestă. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 353, 3/5. ◊ Absol. Dacă nu știți ce e [iubirea], puteți, cu noțiunile d-voastră cumpărate și vîndute cu toptanul... să dezbateți toată viața, că tot nu ajungeți la nimic. CAMIL PETRESCU, U. N. 15. ◊ Refl. pas. Asemenea cestiuni nu se dezbat cu pușca în mînă. ODOBESCU, S. III 95. ◊ Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «asupra») M-am gîndit să-ți propun, și sper că ai să primești, să-ți dai osteneală să vii pe o zi, două la Berlin, unde să dezbatem îndelete împreună asupra unei afaceri, destul de serioase. CARAGIALE, O. VII 271. ♦ (Jur.) A examina o cauză, un proces; a judeca.

DEZBÁTE², dezbát, vb. III. (Popular) 1. Tranz. A desface ceva care fusese bătut (fixat, prins) cu cuie; a scoate afară de unde fusese bătut (sau fixat, înțepenit); a desprinde. M-a fulgerat [măseaua] și m-am pus jos. Gata, zic eu; trebuie s-o scot. Dacă mă doare un ceas așa și dacă nu mor, musai să caut un meșter să mi-o dezbată. SADOVEANU, V. F. 37. Dezbat coasa de brățare, Ca să ies la șleahu mare. ȘEZ. I 140. 2. Refl. (Învechit) A ieși, a se elibera de sub stăpînirea cuiva, a se desface dintr-o legătură de dependență față de cineva. Brașovenii, cum primiseră acele scrisori de la sibieni... se învoiesc a se dezbate de supt Mihai. BĂLCESCU, O. II 315. 3. Tranz. (Agric.) A afîna un pămînt bătut, uscat, întărit. Nu puteau oamenii ara, pămîntul era tare ca fierul. Și-n puținul pe care l-au dezbătut și l-au sămănat, parcă a ieșit ceva acătării? SADOVEANU, P. S. 10.

DEZBÁTE vb. III. tr. 1. A discuta, a supune unei largi discuții (o hotărâre, o chestiune, un proiect de lege etc.) 2. (Jur.) A ține dezbaterile, a judeca în fond (un proces). [P.i. dezbát. / < fr. débattre, după bate].

DEZBÁTE vb. tr. 1. a discuta, a supune unei largi discuții (o chestiune, un proiect de lege etc.). 2. (jur.) a judeca în fond (un proces) (după fr. débattre)

A DEZBÁTE² dezbát tranz. 1) (probleme, chestiuni) A supune unei discuții ample; a discuta pe larg. 2) (cazuri, procese) A examina într-o instanță judecătorească. /dez- + a bate

A DEZBÁTE¹ dezbát tranz. (obiecte fixate) A desprinde din cuie. /dez- + a bate

desbate v. a se lepăda (sens ieșit din uz): Brașovenii se învoiesc a se desbate de sub Mihaiu BĂLC. [Lit. a se abate dela].

desbate v. a discuta împreună cu alții. [Modelat după fr. débattre].

dezbát, -bătút, a -baté v. tr. (d. bat). Bat înapoĭ, scot bătînd, desprind: a dezbate o scîndură din gard. Dezbătăturesc. Liberez (Vechĭ). Discut, deliberez (neol. după fr. débattre). V. refl. (Vechĭ). Mă liberez, mă emancipez: se dezbătuse Cantemireștiĭ de supt ascultarea hanuluĭ (Cost. 1, 288), țara s’a dezbătut de păgînĭ. – Și azĭ: nu mă pot dezbăra de cap (Șez. 33, 25), nu mă pot pricepe, nu mă pot lămuri.

dezbáte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezbát, 1 pl. dezbátem, 2 pl. dezbáteți, imperf. 3 sg. dezbăteá; conj. prez. 3 să dezbátă; imper. (neg.) 2 sg. (nu) dezbáte, 2 pl. (nu) dezbáteți; part. dezbătút

dezbáte (a discuta, a desface, a desprinde) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezbát, 1 pl. dezbátem; conj. prez. 3 sg. și pl. dezbátă; imper. (neg.) 2 sg. (nu ) dezbáte, 2 pl. (nu) dezbáteți

dezbate

desbat, -bătut prt.

DEZBÁTE vb. 1. a discuta, a trata, (înv.) a tratarisi. (Ce subiect a ~.) 2. v. chibzui.