2 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

devotát, ~ă smf, a [At: NEGRUZZI, S. I, 345 / Pl: ~áți, ~e / E: devota] 1-2 (Persoană) care manifestă devotament pentru o persoană, o idee, o cauză etc. Si: credincios, fidel.

DEVOTÁT, -Ă, devotați, -te, adj. Plin de devotament, de abnegație față de cineva sau de ceva; credincios. – V. devota.

DEVOTÁT, -Ă, devotați, -te, adj. Plin de devotament, de abnegație față de cineva sau de ceva; credincios. – V. devota.

DEVOTÁT, -Ă, devotați, -te, adj. Plin de devotament, de abnegație; credincios. Învățătorimea, legată de popor și devotată poporului, trebuie să lupte pe întregul front, pe frontul ridicării nivelului învățămîntului, al creșterii de cadre noi pentru industrie, agricultură, comerț, cooperație, pentru diferitele sectoare ale vieții culturale, să lupte pentru lichidarea analfabetismului și răspîndirea culturii în mase. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 464. Ne aflăm în fața unui bărbat devotat datoriei. CARAGIALE, O. II 173. ◊ (Substantivat) Încă de mult devotatul a ieșit tiptil înainte ca ministrul să fi băgat măcar de seamă că cineva tușise intrînd. ARGHEZI, P. T. 58.

devotát adj. m., pl. devotáți; f. sg. devotátă, pl. devotáte

Devotat ≠ adulter, infidel, necredincios

DEVOTÁT, -Ă adj. Plin de devotament, de abnegație. [< devota, după fr. dévoué].

DEVOTÁT, -Ă adj. plin de devotament, credincios unei cauze, unei persoane; devot (2). (< devota)

devotat a. plin de devotament: amic devotat.

* devotát, -ă adj. (lat. devotatus și fr. dévoué). Plin de devotament.

devotá vr [At: (a. 1774) URICARIUL I, 176 / Pzi: ~téz / E: fr dévouer, it devotare, lat devotare] 1 A se angaja fară rezerve în serviciul cuiva sau a ceva. 2 (Pex) A se consacra în întregime Si: a se dedica.

DEVOTÁ, devotez, vb. I. Refl. A se pune fără rezerve în serviciul cuiva sau a ceva; a se dedica, a se consacra în întregime. – Din lat. devotare, fr. dévouer.

DEVOTÁ, devotez, vb. I. Refl. A se pune fără rezerve în serviciul cuiva sau a ceva; a se dedica, a se consacra în întregime. – Din lat. devotare, fr. dévouer.

DEVOTÁ, devotez, vb. I. Refl. (Construit cu dativul sau, învechit, urmat de determinări introduse prin prep. «la») A se pune cu toată inima, fără rezerve, în serviciul unei persoane sau (mai ales) al unei cauze, al unei idei; a se consacra, a se dedica. A se devota patriei sale și binelui obștesc.La cauza cea sacră azi mă devotez CU totul. ALEXANDRESCU, P. 157.

!devotá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se devoteáză

devotá vb., ind. prez. 1 sg. devotéz, 3 sg. și pl. devoteáză

DEVOTÁ vb. I. refl. A servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune în slujba..., a se dedica, a se jertfi. [P.i. -tez. / < lat. devotare, cf. it. devotare].

DEVOTÁ vb. refl. a servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune în slujba..., a se dedica. (< lat. devotare, după fr. dévouer)

Intrare: devota
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) devota devotare devotat devotând singular plural
devotea devotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) devotez (să) devotez devotam devotai devotasem
a II-a (tu) devotezi (să) devotezi devotai devotași devotaseși
a III-a (el, ea) devotea (să) devoteze devota devotă devotase
plural I (noi) devotăm (să) devotăm devotam devotarăm devotaserăm, devotasem*
a II-a (voi) devotați (să) devotați devotați devotarăți devotaserăți, devotaseți*
a III-a (ei, ele) devotea (să) devoteze devotau devota devotaseră
Intrare: devotat
devotat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular devotat devotatul devota devotata
plural devotați devotații devotate devotatele
genitiv-dativ singular devotat devotatului devotate devotatei
plural devotați devotaților devotate devotatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)