2 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

deterioráre sf [At: PONTBRIANT, D. / P: ~ri-o~ / Pl: ~rắri / E: deteriora cf fr déteriorer] Stricare.

DETERIORÁRE, deteriorări, s. f. Acțiunea de a (se) deteriora și rezultatul ei; stricare, uzare. [Pr.: -ri-o-] – V. deteriora.

DETERIORÁRE, deteriorări, s. f. Acțiunea de a (se) deteriora și rezultatul ei; stricare, uzare. [Pr.: -ri-o-] – V. deteriora.

DETERIORÁRE, deteriorări, s. f. Acțiunea de a (se) deteriora; stricare. Obiecte supuse deteriorării. – Pronunțat: -ri-o-.

deterioráre (-ri-o-) s. f., g.-d. art. deteriorắrii; pl. deteriorắri

deterioráre s. f. (sil. -ri-o), g.-d. art. deteriorării; pl. deteriorări

DETERIORÁRE s. 1. degradare, învechire, stricare, uzare, (înv.) degradație. (~ mobilei.) 2. v. ponosire. 3. v. avariere. 4. v. avarie. 5. v. uzură.

DETERIORÁRE s. v. agravare, înrăire, înrăutățire.

DETERIORÁRE s.f. Acțiunea de a deteriora și rezultatul ei; (spec.) stricăciune. [Pron. -ri-o-. / < deteriora].

deteriorá vtr [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 211 / P: ~ri-o~ / Pzi: ~réz / E: fr déteriorer] 1-2 A (se) strica (prin întrebuințare îndelungată, în urma unui accident etc.) Si: a (se) avaria, a (se) defecta, a (se) degrada, a (se) deregla, a (se) rupe, a (se) uza.

DETERIORÁ, deteriorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) uza, a (se) strica (prin întrebuințare îndelungată, în urma unui accident etc.). [Pr.: -ri-o-] – Din fr. déteriorer, lat. deteriorare.

DETERIORÁ, deteriorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) uza, a (se) strica (prin întrebuințare îndelungată, în urma unui accident etc.). [Pr.: -ri-o-] – Din fr. déteriorer, lat. deteriorare.

DETERIORÁ, deteriorez, vb. I. Tranz. A aduce în stare rea, a scoate din uz (prin întrebuințare îndelungată); a strica. Inspectînd măcar o dată pe săptămînă odăile, să constate dacă nimeni n-a deteriorat paturile... C. PETRESCU, C. V. 50. ◊ Refl. După înșurubări și deșurubări repetate, filetul începe să se deterioreze. – Pronunțat: -ri-o-.

deteriorá (a ~) (-ri-o-) vb., ind. prez. 3 deterioreáză

deteriorá vb. (sil. -ri-o), ind. prez. 1 sg. deterioréz, 3 sg. și pl. deterioreáză

DETERIORÁ vb. 1. a (se) degrada, a se învechi, a (se) strica, a (se) uza, (Mold.) a (se) hrentui, (fam.) a (se) hârbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi. (Mobila s-a ~.) 2. v. ponosi. 3. v. avaria.

DETERIORÁ vb. v. agrava, înrăi, înrăutăți.

DETERIORÁ vb. I. tr., refl. A uza sau a aduce stricăciuni, a (se) strica. [Pron. -ri-o-. / < fr. détériorer, it., lat. deteriorare].

DETERIORÁ vb. tr., refl. 1. a (se) uza, a aduce stricăciuni unui lucru, a (se) strica, a (se) degrada. 2. a (se) distruge echilibrul, caracterul (unor relații etc.). (< fr. déteriorer, lat. deteriorare)

A DETERIORÁ ~éz tranz. A face să se deterioreze; a defecta; a strica; a avaria; a deregla. [Sil. -ri-o-] /<fr. déteriorer, lat. deteriorare

Intrare: deteriora
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deteriora deteriorare deteriorat deteriorând singular plural
deteriorea deteriorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deteriorez (să) deteriorez deterioram deteriorai deteriorasem
a II-a (tu) deteriorezi (să) deteriorezi deteriorai deteriorași deterioraseși
a III-a (el, ea) deteriorea (să) deterioreze deteriora deterioră deteriorase
plural I (noi) deteriorăm (să) deteriorăm deterioram deteriorarăm deterioraserăm, deteriorasem*
a II-a (voi) deteriorați (să) deteriorați deteriorați deteriorarăți deterioraserăți, deterioraseți*
a III-a (ei, ele) deteriorea (să) deterioreze deteriorau deteriora deterioraseră
Intrare: deteriorare
deteriorare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deteriorare deteriorarea
plural deteriorări deteriorările
genitiv-dativ singular deteriorări deteriorării
plural deteriorări deteriorărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)