2 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

detașáre sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~șắri / E: detașa] 1 Separare dintr-un ansamblu unitar Si: desfacere, desprindere, detașat1 (1), izolare. 2 (Fig) Dezinteres. 3 Trecere temporară a unui angajat, în interes de serviciu, de la o unitate la alta sau dintr-o localitate în alta Si: detașat1 (3). 4 Perioadă de timp în care cineva se detașează (3) Si: detașat1 (4). 5 (Spt) Desprindere de ceilalți concurenți în timpul concursului, luând-o înainte Si: detașat1 (5). 6 (Fig) Evidențiere.

DETAȘÁRE, detașări, s. f. Acțiunea de a (se) detașa.V. detașa.

DETAȘÁRE, detașări, s. f. Acțiunea de a (se) detașa.V. detașa.

DETAȘÁRE, detașări, s. f. Acțiunea de a (se) detașa. 1. Desprindere, despărțire, separare; îndepărtare. Detașare de un grup. 2. Mutare temporară a unui salariat dintr-un serviciu în altul sau dintr-o localitate în alta. 3. Destinare și trimitere dintr-o unitate militară a unui grup de soldați sau a unei subunități, pentru o misiune specială.

detașáre s. f., g.-d. art. detașắrii; pl. detașắri

detașáre s. f., g.-d. art. detașării; pl. detașări

DETAȘÁRE s. 1. desfacere, desprindere, dezlipire. (De la un aparat s-a produs ~ unei piese.) 2. v. despărțire.

DETAȘÁRE s.f. Acțiunea de a (se) detașa și rezultatul ei; timpul și locul unde este detașat cineva. [< detașa].

DETAȘÁRE s. f. acțiunea de a (se) detașa; timpul și locul unde este detașat cineva. (< detașa)

detașá [At: I. IONESCU, D. 481 / Pzi: ~șéz / E: fr détacher] 1-2 vtr A (se) separa dintr-un ansamblu unitar Si: a (se) desjăce, a (se) desprinde, a (se) izola. 3 vr (Spt) A-i devansa pe ceilalți concurenți în timpul concursului. 4 vr (Fig) A ieși în evidență Si: a se evidenția. 5 vt (C. i. oameni) A deplasa un angajat în mod temporar și în interes de serviciu de la o unitate la alta sau dintr-o localitate în alta. 6 vt (Mil; c. i. unități militare sau cadre militare) A transfera dintr-un loc în altul pentru a îndeplini o misiune specială.

DETAȘÁ, detașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) desprinde, a (se) desface, a (se) separa (dintr-un ansamblu unitar). ♦ Refl. (Sport) A se desprinde de ceilalți concurenți în timpul concursului, luând-o cu mult înainte. 2. Tranz. A deplasa un angajat în mod temporar și în interes de serviciu de la o unitate la alta sau dintr-o localitate în alta. 3. Refl. A ieși în evidență, a se evidenția. – Din fr. détacher.

DETAȘÁ, detașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) desprinde, a (se) desface, a (se) separa (dintr-un ansamblu unitar). ♦ Refl. (Sport) A se desprinde de ceilalți concurenți în timpul concursului, luând-o cu mult înainte. 2. Tranz. A deplasa un angajat în mod temporar și în interes de serviciu de la o unitate la alta sau dintr-o localitate în alta. 3. Refl. A ieși în evidență, a se evidenția. – Din fr. détacher.

DETAȘÁ, detașez, vb. I. Tranz. 1. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau «din») A desprinde, a dezlipi, a desface (dintr-un tot); a separa, a izola. A detașa cîteva foi dintr-un caiet. A detașa locomotiva de tren.Refl. Psihologia eroilor... se detașează în contururi nete în decursul povestirii din activitatea lor, din practica lor socială. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 2/6. Ca un astru desprins din haos, un punct se detașează de restul cîmpiei, înaintînd. BOGZA, C. O. 283. 2. A da unui funcționar o însărcinare temporară la alt serviciu sau în alt loc decît cel obișnuit. A detașa pe cineva în provincie. 3. A destina și a trimite, dintr-o unitate militară, un grup de soldați sau o subunitate, pentru o misiune specială. Ofițerul răspunzător din frunte, cine o fi fost, nu și-a pierdut totuși capul, a putut să-și dea seama de unde vin focurile, ce puțin numeros e inamicul... a detașat, mi se spune, numai un ploton... și a curățat, cu el, așa în întunerec, păduricea. CAMIL PETRESCU, U. N. 348.

detașá (a ~) vb., ind. prez. 3 detașeáză, 1 pl. detașắm; conj. prez. 3 detașéze; ger. detașấnd

detașá vb., ind. prez. 1 sg. detașéz, 3 sg. și pl. detașeáză, 1 pl. detașăm; conj. prez. 3 sg. și pl. detașéze; ger. detașând

DETAȘÁ vb. 1. v. despărți. 2. a se distanța. (Se ~ pe parcurs de ceilalți concurenți.)

DETAȘÁ vb. I. I. tr., refl. 1. A (se) desprinde, a (se) separa, a (se) desface (dintr-un întreg). 2. A (se) transfera temporar. ♦ tr. (Mil.) A lua o trupă, o unitate militară dintr-o armată pentru a-i da o misiune specială. II. refl. (Sport) A ieși în evidență; a se distanța, a întrece categoric. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. détacher].

DETAȘÁ vb. I. tr., refl. 1. a (se) desprinde, a (se) separa, a (se) desface (dintr-un întreg); a (se) decupa (II). 2. a (se) transfera temporar. II. refl. 1. (sport) a ieși în evidență; a se distanța, a întrece categoric. 2. (fig.) a se desprinde, a se îndepărta de o situație, de o preocupare. (< fr. détacher)

Intrare: detașa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) detașa detașare detașat detașând singular plural
detașea detașați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) detașez (să) detașez detașam detașai detașasem
a II-a (tu) detașezi (să) detașezi detașai detașași detașaseși
a III-a (el, ea) detașea (să) detașeze detașa detașă detașase
plural I (noi) detașăm (să) detașăm detașam detașarăm detașaserăm, detașasem*
a II-a (voi) detașați (să) detașați detașați detașarăți detașaserăți, detașaseți*
a III-a (ei, ele) detașea (să) detașeze detașau detașa detașaseră
Intrare: detașare
detașare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular detașare detașarea
plural detașări detașările
genitiv-dativ singular detașări detașării
plural detașări detașărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)