detașare sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~șări / E: detașa] 1 Separare dintr-un ansamblu unitar Si: desfacere, desprindere, detașat¹ (1), izolare. 2 (Fig) Dezinteres. 3 Trecere temporară a unui angajat, în interes de serviciu, de la o unitate la alta sau dintr-o localitate în alta Si: detașat¹ (3). 4 Perioadă de timp în care cineva se detașează (3) Si: detașat¹ (4). 5 (Spt) Desprindere de ceilalți concurenți în timpul concursului, luând-o înainte Si: detașat¹ (5). 6 (Fig) Evidențiere.

DETAȘARE, detașări, s. f. Acțiunea de a (se) detașa. 1. Desprindere, despărțire, separare; îndepărtare. Detașare de un grup. 2. Mutare temporară a unui salariat dintr-un serviciu în altul sau dintr-o localitate în alta. 3. Destinare și trimitere dintr-o unitate militară a unui grup de soldați sau a unei subunități, pentru o misiune specială.

DETAȘARE s.f. Acțiunea de a (se) detașa și rezultatul ei; timpul și locul unde este detașat cineva. [< detașa].

DETAȘARE s. f. acțiunea de a (se) detașa; timpul și locul unde este detașat cineva. (< detașa)

detașare s. f., g.-d. art. detașării; pl. detașări

detașare s. f., g.-d. art. detașării; pl. detașări

detașare s. f., g.-d. art. detașării; pl. detașări

detașare, pl. detașări

DETAȘARE s. 1. desfacere, desprindere, dezlipire. (De la un aparat s-a produs ~ unei piese.) 2. v. despărțire.

DETAȘARE s. 1. desfacere, desprindere, dezlipire. (De la un aparat s-a produs ~ unei piese.) 2. desprindere, izolare, separare, separație. (~ lui de grup.)

Detașare ≠ atașare