DEZNODA, deznod, vb. I. Tranz. 1. A desface un nod ori o ață, o sfoară etc. fixate printr-un nod sau, p. ext. a desface obiectul legat în acest fel. ◊ Expr. A deznoda punga (sau băierile pungii) = a scoate banii, a da banii; a face o cheltuială. ♦ Fig. A clarifica, a soluționa o situație încurcată, un conflict. 2. Fig. A deșela, a speti pe cineva cu bătaia sau din cauza unor poveri prea grele. – Pref. dez- + [în]noda.

deznoda [At: ANON. CAR. / S și: (înv) desn~ / Pzi: deznod / E: dez- + (în)noda] 1 vt A desface un nod. 2 vt A dezlega un obiect. 3 vt (Reg; îe) Cum înnozi așa deznozi Dacă greșești, trebuie să repari singur greșeala. 4 vt (Îlv) A ~ punga (sau băierile pungii) A face o cheltuială. 5 vr (Reg; d. vrăji) A se desface. 6 vt (Înv) A descifra. 7 vt (Fig) A clarifica o situație încurcată, un conflict. 8 vt (Pop; șîe a ~ în sau de bătaie) A bate foarte rău. 9 vr (Pop; d. oameni) A se extenua din cauza unor munci grele. 10 vt (Reg; c.i. căruța) A îndrepta roțile în direcția normală. 11 vr (Reg; d. oameni) A se dezmorți. 12 vr (Reg; d. grâu) A răsări.

deznodare sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 22/2 / S și: (înv) desn~ / Pl: ~dări / E: deznoda] 1 Desfacere a unui nod Si: deznodat¹ (1), (rar) deznodământ (1). 2 Dezlegare a unui obiect Si: deznodat¹ (2). 3 (Reg) Desfacere a unei vrăji Si: deznodat¹ (3). 4 Descifrare. 5 Clarificare a unei situații încurcate, a unui conflict Si: deznodat¹ (5). 6 (Pop) Bătaie. 7 (Pop) Extenuare din cauza unor munci grele Si: deznodat¹ (7). 8 (Reg) Îndreptare a roților căruței în direcția normală Si: deznodat¹ (8). 9 (Reg) Dezmorțire. 10 (Reg) Răsărire. 11 (Îvp; îs) ~a vintrelui Dizenterie.

diznodare sf vz deznodare

DEZNODA, deznod, vb. I. Tranz. 1. A face să nu mai fie înnodat, a desface un nod, o ață, o sfoară etc. fixate printr-un nod sau, p. ext. a desface obiectul legat în acest fel. ◊ Expr. A deznoda punga (sau băierile pungii) = a scoate banii, a da banii; a face o cheltuială. ♦ Fig. A clarifica, a soluționa o situație încurcată, un conflict. 2. Fig. A deșela, a speti pe cineva cu bătaia sau din cauza unor poveri prea grele. – Dez- + [în]noda.

DEZNODA, deznod, vb. I. Tranz. 1. (Complementul indică nodul, sau ața, sfoara fixate printr-un nod sau, p. ext., obiectul legat în acest fel) A face să nu mai fie înnodat, a desface. V. dezlega. Deznoadă șiretul de la gheată. ◊ Fig. Mi-era rușine de risipa gîndurilor mele, de simțimintele care mă slăbeau și mă deznodau, ca pe o cosiță molatecă... în bătaia vîntului! GALACTION, O. I 353. (Refl.) Varsănufie... s-a uitat la apele care se deznodau sub punte. GALACTION, O. I 205. ◊ Expr. A deznoda punga (sau băierile pungii) = a scoate bani, a da bani. Deznoadă-ți punga, zgîrcitule. ALECSANDRI, T. 1546. ◊ Refl. pas. Ce nod cu gura se înnoadă Și cu mîni nu se deznoadă? (Cununia). GOROVEI, C. 121. ♦ Fig. (Cu privire la o situație încurcată, un conflict) A limpezi, a clarifica, a soluționa. Știu orice pricină s-o-nnod și s-o deznod. ALECSANDRI, T. 257. 2. Fig. A deșela (prin poveri prea grele sau prin bătaie). Fiece palmă de loc Te deznoadă de mijloc Și la fiecare pas Curg șiroaie pe obraz. DEȘLIU, M. 64. Al dracului, să pun acu mîna pe el și să-l deznod. PREDA, Î. 18. După ce te deznoda soldatul, venea cu duhul bunătății notarul. PAS, L. I 273.

DEZNODARE, deznodări, s. f. Acțiunea de a (se) deznoda; dezlegare, descurcare. Complicatele înnodări și deznodări de ițe politice. C. PETRESCU, C. V. 178. ♦ Fig. Limpezire, clarificare. Deznodarea soartei mele este tot în mîna sa! MACEDONSKI, O. I 9.

A DEZNODA deznod tranz. 1) A face să se deznoade. 2) rar (probleme, chestiuni, situații confuze) A face clar; a lămuri; a limpezi, a elucida; a desluși. /dez- + a [în]noda

A SE DEZNODA pers. 3 se deznoadă intranz. 1) (despre ață, sfoară etc. înnodată) A se dezlega dintr-un nod (sau din mai multe). 2) (despre obiecte legate și înnodate) A se desface dintr-o legătură cu nod. /dez- + a [în]noda

desnodà v. 1. a desface nodul: desnoadă-ți punga, sgârcitule! AL.; 2. fig. a descurca o intrigă, a termina o piesă de teatru.

deznód, a -á v. tr. (compus ca și înod; it. disnodare, pv. desnozar, fr. dénouer, cat. desnuar). Desfac nodu. Fig. Termin, descurc (o intrigă, o pĭesă de teatru).

deznoda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deznod, 2 sg. deznozi, 3 deznoadă; conj. prez. 1 sg. să deznod, 3 să deznoade; imper. 2 sg. afirm. deznoadă

deznodare s. f., g.-d. art. deznodării; pl. deznodări

deznoda (a ~) vb., ind. prez. 3 deznoadă

deznodare s. f., g.-d. art. deznodării; pl. deznodări

deznoda vb., ind. prez. 1 sg. deznod, 3 sg. și pl. deznoadă

deznodare s. f., g.-d. art. deznodării; pl. deznodări

deznoda

desnod.

DEZNODA vb. v. deșela, istovi, speti.

DEZNODA vb. a dezlega. (A ~ nodurile unei sfori.)

DEZNODARE s. dezlegare. (~ unui nod.)

deznoda vb. v. DEȘELA. ISTOVI. SPETI.

DEZNODA vb. a dezlega. (A ~ nodurile unei sfori.)

DEZNODARE s. dezlegare. (~ unui nod.)

A (se) deznoda ≠ a (se) înnoda