DEZNODA, deznod, vb. I. Tranz. 1. (Complementul indică nodul, sau ața, sfoara fixate printr-un nod sau, p. ext., obiectul legat în acest fel) A face să nu mai fie înnodat, a desface. V. dezlega. Deznoadă șiretul de la gheată. ◊ Fig. Mi-era rușine de risipa gîndurilor mele, de simțimintele care mă slăbeau și mă deznodau, ca pe o cosiță molatecă... în bătaia vîntului! GALACTION, O. I 353. (Refl.) Varsănufie... s-a uitat la apele care se deznodau sub punte. GALACTION, O. I 205. ◊ Expr. A deznoda punga (sau băierile pungii) = a scoate bani, a da bani. Deznoadă-ți punga, zgîrcitule. ALECSANDRI, T. 1546. ◊ Refl. pas. Ce nod cu gura se înnoadă Și cu mîni nu se deznoadă? (Cununia). GOROVEI, C. 121. ♦ Fig. (Cu privire la o situație încurcată, un conflict) A limpezi, a clarifica, a soluționa. Știu orice pricină s-o-nnod și s-o deznod. ALECSANDRI, T. 257. 2. Fig. A deșela (prin poveri prea grele sau prin bătaie). Fiece palmă de loc Te deznoadă de mijloc Și la fiecare pas Curg șiroaie pe obraz. DEȘLIU, M. 64. Al dracului, să pun acu mîna pe el și să-l deznod. PREDA, Î. 18. După ce te deznoda soldatul, venea cu duhul bunătății notarul. PAS, L. I 273.