4 intrări

Articole pe această temă:

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

desí [At: COSTINESCU / Pzi: ~sésc / E: des] 1-2 vtr (A deveni sau) a face să devină mai des. 3 vr A se înghesui. 4 vr A se îndesa.

des, dea [1] [At: PRAVILĂ / Pl: deși, dese / E: ml densus, -a, -um] 1 a (D. colectivități sau corpuri compuse din unități identice) Cu elementele, cu părțile componente apropiate. 2 a Cu intervale foarte mici sau cu foarte puține goluri între părți. 3 a (D. țesături) Țesut strâns Si: bătut. 4 a (D. păr, iarbă, frunze) Stufos. 5 a (D. părțile componente ale unei colectivități sau ale unei unități) Așezat unul lângă altul sau foarte aproape unul de altul Si: strâns. 6 a (D. ploaie, ceață, umbră etc.) Compact, dens. 7 sn (Nob) Desiș. 8 sf (Pes) Plasă a unei setci. 9-10 av, a (D. întâmplări, fenomene sau acțiuni) (Într-un mod) care se repetă de (mai) multe ori la intervale mici de timp, urmând mereu unul după altul Si: repetat, frecvent. 11-12 a, av (D. mișcări care se repetă) Repede. 13-14 a, av (D. mișcări care se repetă) Grăbit. 15 a (D. lucruri) Obișnuit, comun. corectată

  1. În original cuvântul-titlu are exponent des1, dar nu există des-2, care ar fi trebui să fie definiția pentru elementul de compunere. — Ladislau Strifler

deși c [At: DOSOFTEI, PS. 43 / E: de4 + și] (Introduce o propoziție concesivă) În ciuda faptului că...

DES, DEÁSĂ, deși, -se, adj. I. 1. (Despre colectivități sau corpuri compuse din unități identice) Cu elementele, cu părțile componente apropiate, cu intervale foarte mici sau cu foarte puține goluri între părți. ♦ (Despre țesături) Țesut strâns; bătut. 2. (Despre părțile componente ale unei colectivități sau ale unei unități) Așezat unul lângă altul sau foarte aproape unul de altul; strâns. 3. (Despre ploaie, ceață, umbră etc.) Compact, dens; de nepătruns. II. 1. (Despre întâmplări, fenomene sau acțiuni; adesea adverbial) Care se repetă de (mai) multe ori la intervale mici de timp, urmând mereu unul după altul; repetat, frecvent. ♦ (Despre mișcări care se repetă; adesea adverbial) Repede, iute, grăbit. – Lat. densus.

DEȘÍ conj. (Introduce o propoziție concesivă) Cu toate că, măcar că. ◊ (În construcții eliptice, cu valoare de complement circumstanțial concesiv) Deși tânăr, e înțelept.De4 + și.

DEȘÍ conj. (Introduce o propoziție concesivă) Cu toate că, măcar că. ◊ (În construcții eliptice, cu valoare de complement circumstanțial concesiv) Deși tânăr, e înțelept.De4 + și.

IÁRBĂ, (2) ierburi, s. f. 1. Nume generic dat plantelor erbacee, anuale sau perene, cu părțile aeriene verzi, subțiri și mlădioase, folosite pentru hrana animalelor. ◊ Expr. Paște, murgule, iarbă verde = va trebui să aștepți mult până ți se va împlini ceea ce dorești. Din pământ, din iarbă verde = cu orice preț, neapărat. ♦ Nutreț verde, proaspăt cosit. 2. Buruieni de tot felul. ◊ Iarbă rea = a) buruiană otrăvitoare; b) fig. om rău, primejdios. 3. Pajiște. 4. Compuse: iarbă-de-mare = plantă erbacee cu frunze liniare și cu flori verzi, care crește pe fundul mării și ale cărei frunze uscate sunt folosite în tapițerie; zegras (Zostera marina); iarba-broaștei = mică plantă acvatică, cu frunze rotunde, lucitoare, care (datorită pețiolului lung) plutesc la suprafața apei, și cu flori albe (Hydrocharis morsus-ranae); iarba-ciutei = plantă perenă din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule (Doronicum austriacum); iarba-fiarelor = a) plantă erbacee veninoasă, cu frunze opuse, acoperite cu peri, cu flori albe-gălbui (Cynanchum vincetoxicum); b) (în basme) iarbă cu putere miraculoasă, cu ajutorul căreia se poate deschide orice ușă încuiată; p. ext. putere supranaturală, care poate ajuta să obții ceva greu de obținut; iarba-găii = plantă erbacee cu frunze dințate, acoperite cu peri aspri, cu flori galbene (Picris hieracioides); iarbă-creață = izmă-creață; iarbă-deasă = plantă erbacee cu tulpini subțiri, cu frunze înguste și flori verzi, dispuse în panicule (Poa nemoralis); iarbă-grasă = plantă erbacee cu tulpina ramificată și întinsă pe pământ, cu frunze cărnoase, lucioase și flori galbene (Portulaca oleracea); iarbă-mare = plantă erbacee cu tulpina păroasă și ramificată, cu frunze mari și flori galbene (Inula helenium); iarbă-albă = plantă erbacee ornamentală cu frunzele vărgate cu linii verzi și albe-roșietice sau gălbui (Phalaris arundinacea); iarba-cănărașului = plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele plane, cu flori verzui și semințele gălbui; mei-lung, meiul-canarilor (Phalaris canariensis); iarbă-albastră = plantă erbacee cu frunzele îngrămădite la baza tulpinii și cu flori violete (Molinia coerulea); iarba-bivolului = plantă erbacee cu flori verzui sau brune (Juncus buffonius); iarba-câmpului = plantă erbacee cu tulpinile noduroase și cu flori verzui-alburii sau violet-deschis (Agrostis stolonifera); iarbă-neagră = a) plantă erbacee cu frunze dințate și cu flori brune-purpurii pe dinafară și galbene-verzui pe dinăuntru (Scrophularia alata); b) arbust cu frunze mici liniare și flori trandafirii sau albe (Calluna vulgaris); iarba-osului = mic arbust cu tulpini ramificate, cu frunze opuse și cu flori galbene (Helianthemum nummularium); iarbă-roșie = plantă erbacee cu tulpina roșiatică, cu frunze nedivizate, lanceolate și cu flori galbene dispuse în capitule; (pop.) cârligioară (Bidens cernuus); iarba-șarpelui = a) plantă erbacee cu frunze lanceolate, păroase, cu flori albastre, rar roșii sau albe (Echium vulgare); b) plantă cu tulpina păroasă, cu flori albastre sau roșietice (Veronica latifolia); c) broscariță; iarba-șopârlelor = plantă erbacee cu rizom gros, cărnos, cu tulpina terminată în spic, cu frunze ovale și flori mici, albe-roz (Polygonum viviparum); iarbă-stelată = plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze pe fața superioară și pe margini păroase și cu flori liliachii (Sherardia arvensis); iarbă-de-Sudan = plantă cu tulpina înaltă, cu frunze lungi, cultivată ca plantă furajeră (Sorghum halepense). 5. Praf de pușcă. – Lat. herba.

DES2, DEÁSĂ, deși, -se, adj. I. 1. (Despre colectivități sau corpuri compuse din unități identice) Cu elementele, cu părțile componente apropiate, cu intervale foarte mici sau cu foarte puține goluri între părți. ♦ (Despre țesături) Țesut strâns; bătut. 2. (Despre părțile componente ale unei colectivități sau unități) Așezat unul lângă altul sau foarte aproape unul de altul; strâns. 3. (Despre ploaie, ceață, umbră etc.) Compact, dens; de nepătruns. II. 1. (Despre întâmplări, fenomene sau acțiuni; adesea adverbial) Care se repetă de (mai) multe ori la intervale mici de timp, urmând mereu unul după altul; repetat, frecvent. ♦ (Despre mișcări care se repetă; adesea adverbial) Repede, iute, grăbit. – Lat. densus.

DES2, DEÁSĂ, deși, -se, adj. (În opoziție cu rar) I. (În sens material) 1. (Despre colectivități, mulțimi sau corpuri compuse din unități identice) Cu elementele, cu părțile componente apropiate, cu intervale foarte mici sau cu foarte puține goluri între părți. V. îngrămădit, înghesuit. Drumul se întindea neted, scoborînd prin mijlocul pădurii care începea să se arate mai deasă, mai bătrînă. GÎRLEANU, L. 29. De la gîrlă-n pîlcuri dese Zgomotoși copiii vin. COȘBUC, P. I 47. În mijlocul unui codru înalt și des ca peria era tăinuit un castel vechi. VLAHUȚĂ, O. A. 215. Cînepă frumoasă și deasă cum îi peria. CREANGĂ, A. 49. Idol, tu! răpire minții! cu ochi mari și părul des! EMINESCU, O. I 80. ♦ (Despre țesături) Țesut strîns, bătut. (Poetic) O pînză deasă de ploaie se așterne... peste Țara Bîrsei. BOGZA, C. O. 206. 2. (Despre părțile componente ale unei colectivități sau unități) Strîns, așezat unul lîngă altul sau foarte aproape unul de altul. Din ferestrele cu zăbrele dese... coconii și argățimea împușcară în tătari. GALACTION, O. I 53. Sub bolți încenușate, păiajenul își țese Dantela lui subțire din fire lungi și dese. MACEDONSKI, O. I 23. 3. (Despre ploaie, ceață, umbră etc.) Compact, dens, de nepătruns. Căzu o ceață deasă și cenușie, întunecînd cîmpia și vederea. PREDA, Î. 35. Era o ploaie cu totul alta decît în valea Siretului. Cenușie, măruntă și deasă. SADOVEANU, Z. C. 189. Un foc... făcea ca întunecimea de primprejur să pară mai deasă. MACEDONSKI, O. III 11. Din umbra deasă ce doarme-ntre canaluri... O tainică-armonie plutește peste valuri. ALECSANDRI, P. I 155. II. (În sens temporal) 1. (Despre întîmplări, fenomene sau acțiuni) Care se repetă de (mai) multe ori la intervale mici de timp, urmînd mereu unul după altul; repetat, frecvent. Erau necesare mai dese destinderi de nervi. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 50. Se auziră ropote dese, ca o fugă cadențată. SAHIA, N. 37. Chiar dacă deasa citire a cărții tale ar aprinde în mine un asemenea dor semeț, nevoia ar cere ca să-l potolesc îndată. ODOBESCU, S. III 13. Începu rar și cu dese pauze. NEGRUZZI, S. I 8. ♦ (Adverbial) a) De multe ori, în repetate rînduri. Și firul tău se rupe des, Căci gînduri te frămîntă. COȘBUC, P. I 192. La geamul tău ce strălucea Privii atît de des. EMINESCU, O. I 191. b) La mici intervale de timp. Cele cîteva zeci de lopeți fulgerau des în lumina lunii. CAMILAR, N. I 382. Să nu-mi dai prea des călcîie. CARAGIALE, O. III 57. Tare, bade, ne iubim, Dar prea rar ne întîlnim. Și zău, des ne-am întilni Dușmanele de n-ar fi! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 68. 2. (Rar; despre mișcări care se repetă) Repede, iute, grăbit. Respirația grea, trezită, acră, caldă și deasă a mulțimii, dospită în fumul de țigări... dau salonului o asemuire de cafenea. DELAVRANCEA, S. 131. Merseră cu un pas des. NEGRUZZI, S. I 120. ◊ (Adverbial) Am stat la roata morii, Și roata umblă des, Și roata morii cîntă Cuvinte cu-nțeles. COȘBUC, P. I 60.

DEȘÍ conj. (Introduce o propoziție concesivă) Cu toate că, măcar că. Deși este destul de întuneric, albul șoselei se mai distinge încă. SAHIA, N. 24. Deși vorbești pe înțeles, Eu nu te pot pricepe. EMINESCU, O. I 173. Deși sînt proastă, precum zici, eu n-am obicei să rîd de oamenii care mă primesc în casa lor. ALECSANDRI, T. 640. ◊ (În corelație cu «totuși» sau cu «cu toate acestea») Deși m-am sculat devreme, totuși am întîrziat. ◊ (Învechit, în corelație cu «dar», «însă» sau «apoi») Deși mulți din boierii cei mai însemnați simțise că se pregătește ceva... dar nici unul n-a venit să aducă un gologan măcar. GHICA, S. A. 158. ◊ (În construcții eliptice, cu funcțiune de complement circumstanțial concesiv) Să mai stea de vorbă cu dascălul din Strîntea, care, deși om tînăr, știa foarte multă carte. SLAVICI, O. I 94. O văzusem atît de frumoasă, deși palidă. NEGRUZZI, S. I 50. Deși despărțite, lucrurile au unire. CONACHI, P. 260.

IÁRBĂ, (2) ierburi, s. f. 1. (De obicei colectiv) Nume generic dat plantelor erbacee, de obicei necultivate, ale căror părți aeriene sînt verzi, subțiri și mlădioase și servesc ca hrană animalelor erbivore. Un fir de iarbă.Dinu se trînti în iarbă, mai la o parte, ca să se odihnească. BUJOR, S. 52. Zac pierdut în iarba-naltă, Privind, cu ochii beți de poezie, A cerului albastră-mpărăție. IOSIF, V. 72. Pe cîmpie Liniște era, Iarba cea verzie Nici se clătina. ALECSANDRI, O. 171. ◊ Expr. Paște, murgule, iarbă verde = va trebui să aștepți mult pînă ți se va împlini ceea ce dorești sau ce ți s-a promis de către cineva. Din pămînt, din iarbă verde = oricare ar fi greutățile, cu orice preț, negreșit, neapărat. Din pămînt, din iarbă verde, să te duci să-mi aduci herghelia. ISPIRESCU, L. 27. Cîtă frunză, cîtă iarbă sau cîtă frunză și iarbă sau ca frunza și ca iarba v. frunză. 2. (Mai ales la pl.) Buruieni de tot felul (uneori servind ca medicament, ca antidot sau ca otravă). A pus prin bălți și niște ierburi veninoase de care [dușmanul] cum bea, crăpa. NEGRUZZI, S. I 171. Aleargă din stîncă-n stîncă Și cată, culege ierburi. CONACHI, P. 86. ◊ Iarbă rea = buruiană otrăvitoare; fig. om rău, dăunător societății. Foaie verde iarbă rea, Iacă văz o porumbea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 172. ◊ Expr. A căuta (pe cineva) ca iarba de leac sau a umbla (după cineva) ca după iarba de leac v. leac. 3. (Uneori determinat prin «de pușcă») Praf de pușcă. Atunci, cîteva luni d-a rîndul, nu mai auzi nici prin holde, nici prin crînguri, pocnetul ierbei de pușcă și șuierătura alicelor. ODOBESCU, S. III 37. Punea iarbă cu mîna Și gloanțe cu chivăra. ȘEZ. II 77. 4. Compuse: iarbă-de-mare (sau iarba-mării) = plantă erbacee acvatică, cu flori verzi, care crește pe fundul mării, formînd adesea întinse pajiști submarine; se folosește în tapițerie (Zostera marina); iarba-broaștei = mică plantă acvatică cu flori albe (Hydrocharis morsus- ranae); iarba-fiarelor sau (mai rar) iarba-fierului = plantă erbacee veninoasă, cu flori albe-gălbui (Cynanchum vincetoxicum); (în basme) iarbă cu puterea miraculoasă de a deschide orice ușă, lacăt, încuietoare etc.; p. ext. putere supranaturală, prin care se poate ajunge la un rezultat greu de obținut. Cei ce au avut interesul să le tăinuiască aveau și iarba-fiarelor care descuia lacătele. PAS, Z. III 256. Manlache are iarba-fiarelor și nu-l atinge glonțul. POPA, V. 187. Dacă ai avea iarba-fierului, ai putea să sfărmi broaștele. ALECSANDRI, T. I 447; iarbă-creață = mentă, izmă-creață; iarbă-deasă = plantă erbacee cu tulpini subțiri, frunze înguste și flori verzi, care crește prin păduri, în locuri umbroase și umede (Poa nemoralis). Frunză verde iarbă-deasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 10; iarbă-grasă = mică plantă erbacee, bogată în sevă, cu tulpina ramificată și flori galbene (Portulaca oleracea). Foaie verde, iarbă-grasă. ȘEZ. I 103; iarbă-mare = plantă erbacee cu tulpina păroasă și ramificată, cu frunze mari și flori galbene (Inula helenium). Un miros de iarbă-mare, sita-zinelor și alte ierburi uscate îți gîdilea nasul. CONTEMPORANUL, VI 291; iarba-șerpilor = broscariță (2). – Pl. și: ierbi (COȘBUC, P. II 281).

DES1 deásă (deși, dése) 1) (despre corpuri compuse din elemente de același fel) Care are părțile componente foarte apropiate unul de altul. Pădure deasă. Pieptene ~. 2) (despre mulțimi, populații) Care este numeros într-un spațiu restrâns. 3) (despre țesături) Care este țesut strâns. 4) (despre fapte, fenomene, acțiuni) Care se repetă de mai multe ori la intervale mici de timp. Respirație deasă. 5) (despre ploaie, ceață etc.) Care se caracterizează printr-un înalt grad de concentrație; care este foarte compact; dens. 6) și adverbial(despre mișcări care se repetă) Care vădește iuțeală. /<lat. densus

DES2 adv. 1) În repetate rânduri; de multe ori; deseori; adesea. 2) La distanțe mici. /<lat. densus

DEȘÍ conj. (exprimă un raport concesiv) Măcar că; cu toate că; chiar dacă. Deși s-a grăbit, totuși a întârziat. /de + și

des a. 1. compus din părți tare apropiate unele de altele: iarbă deasă, pomi deși; 2. numeros: populațiune deasă. [Lat. DENSUS]. ║ adv. 1. la distanțe mici: el scrie des; 2. adesea: vine des la noi.

deșì conj. cu toate că, măcar că (indică o concesiune). [Lat. DE SIC].

3) des, deásă adj., pl. deșĭ, dese (lat. dênsus, vfr. dasýs). Dens çompact, compus din elemente apropiate unele de altele (în opoz. cu rar): negură, ĭarbă, pădure, perie deasă; păr, peptene des. Numeros: populațiune deasă. Adv. Adese orĭ, dese-orĭ, de multe orĭ: el vine des pe la noĭ.

desésc v. intr. (d. des). Vest. Mă îndes, doresc să pun mîna: toțĭ deseaŭ la chilipir.

deșí conj. (de [conj.] și și). Maĭ rar. Și dacă, cu toate că, măcar că: deși ploŭă, tot mă voĭ duce. – Și separat: de se și ascunde (Con. 253).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

des adj. m., pl. deși; f. deásă, pl. dése

arată toate definițiile

Intrare: desi
desi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: des (adj.)
des1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A48)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • des
  • desul
  • desu‑
  • dea
  • deasa
plural
  • deși
  • deșii
  • dese
  • desele
genitiv-dativ singular
  • des
  • desului
  • dese
  • desei
plural
  • deși
  • deșilor
  • dese
  • deselor
vocativ singular
plural
Intrare: deși
deși conjuncție
conjuncție (I11)
Surse flexiune: DOR
  • deși
Intrare: iarbă-deasă
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iarbă-dea
  • iarba-dea
plural
genitiv-dativ singular
  • ierbi-dese
  • ierbii-dese
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

des (adj.)

  • 1. (Despre colectivități sau corpuri compuse din unități identice) Cu elementele, cu părțile componente apropiate, cu intervale foarte mici sau cu foarte puține goluri între părți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: rar 5 exemple
    exemple
    • Drumul se întindea neted, scoborînd prin mijlocul pădurii care începea să se arate mai deasă, mai bătrînă. GÎRLEANU, L. 29.
      surse: DLRLC
    • De la gîrlă-n pîlcuri dese Zgomotoși copiii vin. COȘBUC, P. I 47.
      surse: DLRLC
    • În mijlocul unui codru înalt și des ca peria era tăinuit un castel vechi. VLAHUȚĂ, O. A. 215.
      surse: DLRLC
    • Cînepă frumoasă și deasă cum îi peria. CREANGĂ, A. 49.
      surse: DLRLC
    • Idol, tu! răpire minții! cu ochi mari și părul des! EMINESCU, O. I 80.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre țesături) Țesut strâns.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bătut (adj.) un exemplu
      exemple
      • poetic O pînză deasă de ploaie se așterne... peste Țara Bîrsei. BOGZA, C. O. 206.
        surse: DLRLC
  • 2. (Despre părțile componente ale unei colectivități sau ale unei unități) Așezat unul lângă altul sau foarte aproape unul de altul.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: strâns (adj.) 2 exemple
    exemple
    • Din ferestrele cu zăbrele dese... coconii și argățimea împușcară în tătari. GALACTION, O. I 53.
      surse: DLRLC
    • Sub bolți încenușate, păiajenul își țese Dantela lui subțire din fire lungi și dese. MACEDONSKI, O. I 23.
      surse: DLRLC
  • 3. (Despre ploaie, ceață, umbră etc.) De nepătruns.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: compact dens 4 exemple
    exemple
    • Căzu o ceață deasă și cenușie, întunecînd cîmpia și vederea. PREDA, Î. 35.
      surse: DLRLC
    • Era o ploaie cu totul alta decît în valea Siretului. Cenușie, măruntă și deasă. SADOVEANU, Z. C. 189.
      surse: DLRLC
    • Un foc... făcea ca întunecimea de primprejur să pară mai deasă. MACEDONSKI, O. III 11.
      surse: DLRLC
    • Din umbra deasă ce doarme-ntre canaluri... O tainică-armonie plutește peste valuri. ALECSANDRI, P. I 155.
      surse: DLRLC
  • 4. adesea adverbial (Despre întâmplări, fenomene sau acțiuni) Care se repetă de (mai) multe ori la intervale mici de timp, urmând mereu unul după altul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: frecvent repetat 9 exemple
    exemple
    • Erau necesare mai dese destinderi de nervi. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 50.
      surse: DLRLC
    • Se auziră ropote dese, ca o fugă cadențată. SAHIA, N. 37.
      surse: DLRLC
    • Chiar dacă deasa citire a cărții tale ar aprinde în mine un asemenea dor semeț, nevoia ar cere ca să-l potolesc îndată. ODOBESCU, S. III 13.
      surse: DLRLC
    • Începu rar și cu dese pauze. NEGRUZZI, S. I 8.
      surse: DLRLC
    • Și firul tău se rupe des, Căci gînduri te frămîntă. COȘBUC, P. I 192.
      surse: DLRLC
    • La geamul tău ce strălucea Privii atît de des. EMINESCU, O. I 191.
      surse: DLRLC
    • Cele cîteva zeci de lopeți fulgerau des în lumina lunii. CAMILAR, N. I 382.
      surse: DLRLC
    • Să nu-mi dai prea des călcîie. CARAGIALE, O. III 57.
      surse: DLRLC
    • Tare, bade, ne iubim, Dar prea rar ne întîlnim. Și zău, des ne-am întilni Dușmanele de n-ar fi! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 68.
      surse: DLRLC
    • 4.1. adesea adverbial Despre mișcări care se repetă:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: grăbit iute repede 3 exemple
      exemple
      • Respirația grea, trezită, acră, caldă și deasă a mulțimii, dospită în fumul de țigări... dau salonului o asemuire de cafenea. DELAVRANCEA, S. 131.
        surse: DLRLC
      • Merseră cu un pas des. NEGRUZZI, S. I 120.
        surse: DLRLC
      • Am stat la roata morii, Și roata umblă des, Și roata morii cîntă Cuvinte cu-nțeles. COȘBUC, P. I 60.
        surse: DLRLC

etimologie:

deși

  • 1. (Introduce o propoziție concesivă) Cu toate că, măcar că.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • Deși este destul de întuneric, albul șoselei se mai distinge încă. SAHIA, N. 24.
      surse: DLRLC
    • Deși vorbești pe înțeles, Eu nu te pot pricepe. EMINESCU, O. I 173.
      surse: DLRLC
    • Deși sînt proastă, precum zici, eu n-am obicei să rîd de oamenii care mă primesc în casa lor. ALECSANDRI, T. 640.
      surse: DLRLC
    • Deși m-am sculat devreme, totuși am întârziat.
      surse: DLRLC
    • învechit Deși mulți din boierii cei mai însemnați simțise că se pregătește ceva... dar nici unul n-a venit să aducă un gologan măcar. GHICA, S. A. 158.
      surse: DLRLC
    • 1.1. În construcții eliptice, are valoare de complement circumstanțial concesiv.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
      exemple
      • Deși tânăr, e înțelept.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • Să mai stea de vorbă cu dascălul din Strîntea, care, deși om tînăr, știa foarte multă carte. SLAVICI, O. I 94.
        surse: DLRLC
      • O văzusem atît de frumoasă, deși palidă. NEGRUZZI, S. I 50.
        surse: DLRLC
      • Deși despărțite, lucrurile au unire. CONACHI, P. 260.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • De + și
    surse: DEX '09 DEX '98

iarbă-deasă

  • 1. Plantă erbacee cu tulpini subțiri, cu frunze înguste și flori verzi, dispuse în panicule (Poa nemoralis).
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Frunză verde iarbă-deasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 10.
      surse: DLRLC

etimologie: