17 definiții pentru frecvent

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRECVÉNT, -Ă, frecvenți, -te, adj. Care se întâmplă des2, la intervale de timp scurte; des2; obișnuit. – Din lat. frequens, -ntis.

FRECVÉNT, -Ă, frecvenți, -te, adj. Care se întâmplă des2, la intervale de timp scurte; des2; obișnuit. – Din lat. frequens, -ntis.

frecvent, ~ă a [At: MAIORESCU, D. III, 230 / S și: (înv) ~cue~ / Pl: ~nți, ~e / E: lat frequens, -tis] 1 Care se întâmplă des și la intervale de timp scurte. 2 Obișnuit.

FRECVÉNT, -Ă, frecvenți, -te, adj. Care se întîmplă adeseori, la intervale de timp scurte; des. Autorul a evitat greșeala frecventă... de a defini personajele negative numai în raporturile dintre ele și de a le arăta avînd relații strînse doar în mediul negativ. V. ROM. decembrie 1953, 290.

FRECVÉNT, -Ă adj. Care se întâmplă adeseori, des, la intervale scurte; obișnuit. [< lat. frequens].

FRECVÉNT, -Ă adj. care se întâmplă des, la intervale scurte; obișnuit, curent. (< lat. frequens, fr. fréquent)

FRECVÉNT ~tă (~ți, ~te) Care se produce des; repetat la intervale mici. Caz ~. /<lat. frequens, ~ntis

1) *frecŭént, -ă adj. (lat. fréquens, -éntis). Des, care se întîmplă des: vizite frecŭente. Adv. În mod frecŭent. – Fals frecvent.

*frequént, ortografie latinizată îld. frecŭent.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

frecvent adj. m., pl. frecvenți; f. frecventă, pl. frecvente

frecvént adj. m., pl. frecvénți; f. sg. frecvéntă, pl. frecvénte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FRECVÉNT adj., adv. 1. adj. v. des. 2. adv. v. adesea. 3. adj. v. cunoscut. 4. adj. v. obișnuit. 5. adj. clasic, curent, obișnuit, tradițional, uzual. (Un procedeu tehnic ~.)

FRECVENT adj., adv. 1. adj. des, repetat. (Vizite ~.) 2. adv. adesea, adeseori, des, deseori. (Mergea ~ pe la el.) 3. adj. cunoscut, obișnuit, răspîndit, uzual. (Un obicei ~.) 4. adj. curent, obișnuit, uzual. (Expresie ~.) 5. adj. clasic, curent, obișnuit, tradițional, uzual. (Un procedeu tehnic ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

frecvént (frecvéntă), adj. – Care se întîmplă des. – Var. frecuent. Lat. frecuentem (sec. XIX), cu pronunțarea germ. (var., cu pronunțarea it.). – Der. frecventa (var. frecuenta), vb. (a merge des într-un loc); frecvență (var. frecuență), s. f. (repetarea deasă a unei acțiuni).

Intrare: frecvent
frecvent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frecvent
  • frecventul
  • frecventu‑
  • frecventă
  • frecventa
plural
  • frecvenți
  • frecvenții
  • frecvente
  • frecventele
genitiv-dativ singular
  • frecvent
  • frecventului
  • frecvente
  • frecventei
plural
  • frecvenți
  • frecvenților
  • frecvente
  • frecventelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

frecvent, frecventăadjectiv

  • 1. Care se întâmplă des, la intervale de timp scurte; des. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Autorul a evitat greșeala frecventă... de a defini personajele negative numai în raporturile dintre ele și de a le arăta avînd relații strînse doar în mediul negativ. V. ROM. decembrie 1953, 290. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.