2 intrări

33 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

desenát1 sn [At: DEX2 / V: ~emnát3 / Pl: (nob) ~uri / E: desena] 1-8 Desenare (1-8).

desenát2, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 408 / V: ~emnát4, ~ă / Pl: ~áți, ~e / E: desena] 1-6 Reprezentat prin desen (1, 4-5, 8-9, 11). 7 (D. un obiect) Conturat în fața privirii. 8 (D. o problemă) Schițat.

DESENÁT s. n. Desenare. – V. desena.

DESENÁT s. n. Desenare. – V. desena.

DESENÁT adj. (pop.) scris. (Parcă are fața ~.)

DESENÁT s.n. Desenare. [< desena].

DESENÁT s. n. desenare. (< desena)

desená [At: NEGRUZZI, S. 246 / V: ~emná, ~siná / Pzi: ~néz / E: fr dessiner cf desen] 1-6 vt A face un desen (1, 4-5, 8-9,11). 7-8 vtr A (se) contura în fața privirii. 9 vt (Fig; rar) A schița o problemă, o chestiune.

DESENÁ, desenez, vb. I. 1. Tranz. A executa un desen (1). 2. Refl. A apărea, a ieși în evidență; a se profila, a se contura. 3. Tranz. Fig. (Rar) A schița, a contura o problemă, o chestiune. [Var.: desemná, (înv.) desiná vb. I] – Din fr. dessiner.

DESEMNÁ2 vb. I v. desena.

DESENÁ, desenez, vb. I. 1. Tranz. A executa un desen (1). 2. Refl. A apărea, a ieși în evidență; a se profila, a se contura. 3. Tranz. Fig. (Rar) A schița, a contura o problemă, o chestiune. [Var.: desemná, (înv.) desiná vb. I] – Din fr. dessiner.

DESENÁ, desenez, vb. I. 1. Tranz. A face un desen cu mîna liberă sau cu ajutorul instrumentelor. Desenează un copac.Fig. [Norii] desenează pe cer hărțile unor continente necunoscute. BOGZA, C. O. 53. ◊ Absol. Surîse, încetînd să deseneze și punînd creionul colorat alături. C. PETRESCU, C. V. 149. 2. Refl. (Despre conturul unui obiect) A apărea, a ieși în evidență; a se profila, a se contura. Munții se desenează în zare.Asprimea voluntară a feței era îndulcită de catifelarea umedă a ochilor și de buzele cărnoase, roșii și desenate voluptos. C. PETRESCU, Î. I 13. 3. (Neobișnuit, cu privire la o problemă, o chestiune) A schița, a contura. (Atestat în forma desemna) Chestiunea abia este desemnată; acesta este primul ei cuvînt. ODOBESCU, S. III 408. – Variante: desemná, (învechit) desiná (NEGRUZZI, S. II 246) vb. I.

Intrare: desena
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desemna desemnare desemnat desemnând singular plural
desemnea desemnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desemnez (să) desemnez desemnam desemnai desemnasem
a II-a (tu) desemnezi (să) desemnezi desemnai desemnași desemnaseși
a III-a (el, ea) desemnea (să) desemneze desemna desemnă desemnase
plural I (noi) desemnăm (să) desemnăm desemnam desemnarăm desemnaserăm, desemnasem*
a II-a (voi) desemnați (să) desemnați desemnați desemnarăți desemnaserăți, desemnaseți*
a III-a (ei, ele) desemnea (să) desemneze desemnau desemna desemnaseră
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desena desenare desenat desenând singular plural
desenea desenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desenez (să) desenez desenam desenai desenasem
a II-a (tu) desenezi (să) desenezi desenai desenași desenaseși
a III-a (el, ea) desenea (să) deseneze desena desenă desenase
plural I (noi) desenăm (să) desenăm desenam desenarăm desenaserăm, desenasem*
a II-a (voi) desenați (să) desenați desenați desenarăți desenaserăți, desenaseți*
a III-a (ei, ele) desenea (să) deseneze desenau desena desenaseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desina desinare desinat desinând singular plural
desinea desinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desinez (să) desinez desinam desinai desinasem
a II-a (tu) desinezi (să) desinezi desinai desinași desinaseși
a III-a (el, ea) desinea (să) desineze desina desină desinase
plural I (noi) desinăm (să) desinăm desinam desinarăm desinaserăm, desinasem*
a II-a (voi) desinați (să) desinați desinați desinarăți desinaserăți, desinaseți*
a III-a (ei, ele) desinea (să) desineze desinau desina desinaseră
Intrare: desenat
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular desenat desenatul desena desenata
plural desenați desenații desenate desenatele
genitiv-dativ singular desenat desenatului desenate desenatei
plural desenați desenaților desenate desenatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

desena desemna desina

  • 1. tranzitiv A executa un desen.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Desenează un copac.
      surse: DLRLC
    • figurat [Norii] desenează pe cer hărțile unor continente necunoscute. BOGZA, C. O. 53.
      surse: DLRLC
    • absolut Surîse, încetînd să deseneze și punînd creionul colorat alături. C. PETRESCU, C. V. 149.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A apărea, a ieși în evidență; a se profila, a se contura.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Munții se desenează în zare.
      surse: DLRLC
    • Asprimea voluntară a feței era îndulcită de catifelarea umedă a ochilor și de buzele cărnoase, roșii și desenate voluptos. C. PETRESCU, Î. I 13.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat rar A schița, a contura o problemă, o chestiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Chestiunea abia este desemnată; acesta este primul ei cuvînt. ODOBESCU, S. III 408.
      surse: DLRLC

etimologie: