desdaunare sf vz desdăunare

DEZDĂUNA, dezdăunez, vb. I. Tranz. A despăgubi. [Scris și des-. – Pr.: -dă-u-] – Pref. dez- + dăuna.

DEZDĂUNARE, dezdăunări, s. f. Acțiunea de a dezdăuna și rezultatul ei; despăgubire. [Scris și des-. – Pr.: -dă-u-] – V. dezdăuna.

dedemna v vz dezdăuna

dedemnare sf vz dezdăunare

desdauna v vz desdăuna

desdăuna vt [At: MAIORESCU, D. I, 248 / V: ~dau~ / Pzi: ~nez / E: des- + dăuna] (Jur) A despăgubi.

desdăunare sf [At: ODOBESCU, III, 10 / V: ~dau~ / Pl: ~nări / E: desdăuna] (Jur) Despăgubire.

* DESDĂUNARE sf. Faptul de a desdăuna; despăgubire: păgubașele s’au mulțumit cu această armonioasă ~ (ODOB.).

DESDĂUNA, desdăunez, vb. I. Tranz. A despăgubi. [Pr.: -dă-u-] – Des¹- + dăuna.

DESDĂUNARE, desdăunări, s. f. Acțiunea de a desdăuna și rezultatul ei; despăgubire. [Pr. -dă-u-] – V. desdăuna.

DEZDĂUNA, dezdăunez, vb. I. Tranz. (Rar) A despăgubi. – Pronunțat: -dă-u-.

desdăunare f. despăgubire.

dezdăunéz v. tr. (d. daună, d. fr. dédommanger), Despăgubesc.

dezdăuna (a ~) (desp. -dă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. dezdăunez, 3 dezdăunează; conj. prez. 1 sg. să dezdăunez, 3 să dezdăuneze

dezdăuna (a ~) (rar) (-dă-u-) vb., ind. prez. 3 dezdăunează

dezdăuna vb., ind. prez. 1 sg. dezdăunez, 3 sg. și pl. dezdăunează

desdăunez.

DEZDĂUNA vb. v. compensa, despăgubi, răsplăti.

DEZDĂUNARE s. v. compensare, compensație, daune, despăgubire, reparație.

dezdăuna vb. v. COMPENSA. DESPĂGUBI. RĂSPLĂTI.

dezdăunare s. v. COMPENSARE. COMPENSAȚIE. DAUNE. DESPĂGUBIRE. REPARAȚIE.

desdăunáre, desdăunări, s.f. Desbăgubire: „…din obligațiunile desdăunării regalelor antistiile comunale au donat școlilor aproximativ 130.000 florini…” (Câmpeanu, 2016: 21). – Din desdăuna „a despăgubi”.