* DESDĂUNARE sf. Faptul de a desdăuna; despăgubire: păgubașele s’au mulțumit cu această armonioasă ~ (ODOB.).

desdăunáre, desdăunări, s.f. Desbăgubire: „…din obligațiunile desdăunării regalelor antistiile comunale au donat școlilor aproximativ 130.000 florini…” (Câmpeanu, 2016: 21). – Din desdăuna „a despăgubi”.