2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCRÉȘTERE, descreșteri, s. f. Faptul de a descrește; scădere, reducere, micșorare, împuținare. – V. descrește.

DESCRÉȘTERE, descreșteri, s. f. Faptul de a descrește; scădere, reducere, micșorare, împuținare. – V. descrește.

descreștere sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: descrește] 1 Scădere. 2 Reducere. 3 Micșorare. 4 Împuținare.

DESCRÉȘTERE s. f. Faptul de a descrește; scădere, reducere, micșorare, împuținare. Ziua este în descreștere.

DESCRÉȘTE, descrésc, vb. III. Intranz. A scădea, a se reduce, a se micșora, a se împuțina. – Pref. des- + crește (după fr. décroître).

descréște vi [At: MACEDONSKI, O. 145 / Pzi: descresc / E: des- + crește cdp fr décroître] 1 A scădea. 2 A se reduce. 3 A se micșora. 4 A se împuțina.

DESCRÉȘTE, descresc, vb. III. Intranz. A scădea, a se reduce, a se micșora, a se împuțina. – Des1- + crește(după fr. décroître).

DESCRÉȘTE, descresc, vb. III. Intranz. A scădea, a se reduce, a se micșora, a se împuțina. Zgomotoși, forfotesc în jurul cuptorului care descrește văzînd cu ochii. BOGZA, C. O. 225. Îmi arătară o formă neagră carbonizată, peste care lumina focului creștea și descreștea fioroasă. GALACTION, O. I 579. Mica lui umbră care singură mai mișca, descrescînd în scurgerea orelor. ANGHEL, PR. 64. – Forme gramaticale: perf. s. descrescui, part. descrescut.

A DESCRÉȘTE descrésc intranz. A deveni mai mic ca număr, dimensiune sau intensitate; a se micșora; a scădea; a se reduce; a se diminua; a împuțina. /des- + a crește

descrește v. a scădea, a se împuțina. [V. crește].

descrésc, -ut a -créște v. intr. (d. cresc). Scad, mă împuținez: apa, epidemia, emigrațiunea descrește.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descréștere s. f., g.-d. art. descréșterii; pl. descréșteri

descréștere s. f., g.-d. art. descréșterii; pl. descréșteri

descréște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descrésc, 1 pl. descréștem; conj. prez. 3 descreáscă; part. descrescút

descréște vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descrésc, 1 pl. descréștem; conj. prez. 3 sg. și pl. descreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESCRÉȘTERE s. v. decadență, decădere, declin, regres.

DESCRÉȘTERE s. 1. micșorare, reducere, scădere. (~ a dimensiunilor, a suprafeței unui corp.) 2. v. reducere. 3. v. micșorare. 4. v. atenuare.

descreștere s. v. DECADENȚĂ. DECĂDERE. DECLIN. REGRES.

DESCREȘTERE s. 1. micșorare, reducere, scădere. (~ a dimensiunilor, a suprafeței unui corp.) 2. diminuare, împuținare, micșorare, reducere, scădere, (înv.) puținare. (~ numărului de...) 3. micșorare, reducere, scădere, scurtare. (~ zilei în timpul toamnei.) 4. atenuare, calmare, diminuare, domolire, micșorare, potolire, reducere, scădere, slăbire, temperare. (~ vitezei vîntului.)

Descreștere ≠ creștere

DESCRÉȘTE vb. 1. a se micșora, a se reduce, a scădea, (pop. fig.) a se pișca. (Luna ~.) 2. v. reduce. 3. v. micșora. 4. v. atenua.

arată toate definițiile

Intrare: descreștere
descreștere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descreștere
  • descreșterea
plural
  • descreșteri
  • descreșterile
genitiv-dativ singular
  • descreșteri
  • descreșterii
plural
  • descreșteri
  • descreșterilor
vocativ singular
plural
Intrare: descrește
verb (V618)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descrește
  • descreștere
  • descrescut
  • descrescutu‑
  • descrescând
  • descrescându‑
singular plural
  • descrești
  • descrește-
  • descreșteți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descresc
(să)
  • descresc
  • descreșteam
  • descrescui
  • descrescusem
a II-a (tu)
  • descrești
(să)
  • descrești
  • descreșteai
  • descrescuși
  • descrescuseși
a III-a (el, ea)
  • descrește
(să)
  • descrească
  • descreștea
  • descrescu
  • descrescuse
plural I (noi)
  • descreștem
(să)
  • descreștem
  • descreșteam
  • descrescurăm
  • descrescuserăm
  • descrescusem
a II-a (voi)
  • descreșteți
(să)
  • descreșteți
  • descreșteați
  • descrescurăți
  • descrescuserăți
  • descrescuseți
a III-a (ei, ele)
  • descresc
(să)
  • descrească
  • descreșteau
  • descrescu
  • descrescuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

descreștere

etimologie:

  • vezi descrește
    surse: DEX '98 DEX '09

descrește

  • 1. A se reduce, a se micșora, a se împuțina.
    exemple
    • Zgomotoși, forfotesc în jurul cuptorului care descrește văzînd cu ochii. BOGZA, C. O. 225.
      surse: DLRLC
    • Îmi arătară o formă neagră carbonizată, peste care lumina focului creștea și descreștea fioroasă. GALACTION, O. I 579.
      surse: DLRLC
    • Mica lui umbră care singură mai mișca, descrescînd în scurgerea orelor. ANGHEL, PR. 64.
      surse: DLRLC

etimologie: