3 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCÍNS, -Ă, descinși, -se, adj. Cu brâul, cingătoarea sau cureaua dezlegată. – V. descinge.

DESCÍNS, -Ă, descinși, -se, adj. Cu brâul, cingătoarea sau cureaua dezlegată. – V. descinge.

descíns4, ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~nși, ~e / E: descinge1] 1 Care nu are brâu sau alt obiect vestimentar care marchează talia. 2 (Pex) Care este în ținută neconformă cu regulamentul militar. 3 Care și-a pierdut gradul prin scoaterea centurii (și dezarmare).

descíns1 sn [At: MDA ms / Pl: (nob) ~uri / E: descinde] 1-2 Descindere (1-2). 3 (Fig) Înjosire. 4-12 Descindere (4-12)

descíns3 sn [At: MDA ms / E: descinge1] 1-3 Descindere (1-3).

descíns2, ~ă a [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~nși, ~e / E: descinde] 1 Care s-a deplasat dintr-un punct superior într-un punct cu altitudine inferioară. 2-3 Care a sosit și s-a oprit într-un loc (și a rămas acolo pentru un timp). 4 Care se trage dintr-o familie. 5 Care își are originea dintr-un anumit loc. 6 Care provine din anumiți înaintași. 7 (Pex) Care se revendică de la o anumită filiație de idei.[1] modificată

  1. Forma fem. a cuv. greșit tipărită: descins2, ~a LauraGellner

DESCÍNS, -Ă, descinși, -se, adj. (Despre persoane) Cu brîul dezlegat, cu cingătoarea sau cu cureaua scoasă. Duma îi adusese pe cei șapte soldați... descinși, fără arme. CAMILAR, N. I 174. Își așezase armele la îndemînă și sta descins la marginea divanului. SADOVEANU, Z. C. 121.

DESCÍNDE, descínd, vb. III. Intranz. 1. A-și avea originea, a se trage din cineva. 2. A se da jos, a coborî. 3. A ajunge (și a se opri) într-un loc; a fi cazat (la un hotel, la o gazdă). 4. (Despre organele forței publice) A se deplasa, a sosi la fața locului în vederea unei investigații sau a unei percheziții. [Perf. s. descinsei, part. descins] – Din lat. descendere, fr. descendre.

DESCÍNGE, descíng, vb. III. Tranz. și refl. A(-și) dezlega, a(-și) desface, a(-și) scoate cureaua, brâul, cingătoarea. ◊ Refl. (Despre cingătoare) I s-a descins centura. [Perf. s. descinsei, part. descins] – Lat. discingere.

DESCÍNGE, descíng, vb. III. Tranz. și refl. A(-și) dezlega, a(-și) desface, a(-și) scoate cureaua, brâul, cingătoarea. ◊ Refl. (Despre cingătoare) I s-a descins centura. [Perf. s. descinsei, part. descins] – Lat. discingere.

descinde vi [At: HELIADE, O. I, 340 / Pzi: descind / E: fr descendre, lat descendere] 1 A se deplasa dintr-un punct superior într-un punct cu altitudine inferioară. 2 (D. păsări) A se deplasa din cer spre pământ sau spre linia orizontului Si: a coborî. 3 (Fig) A se înjosi. 4 (D. sunete) A descrește în intensitate. 5-6 A sosi și a se opri într-un loc (și a rămâne acolo pentru un timp). 7 A se stabili cu forța pe un teritoriu Cf a coloniza, a cuceri. 8 A se trage dintr-o anumită familie. 9 A-și avea originea dintr-un anumit loc. 10 A proveni din anumiți înaintași. 11 (Pex) A fi continuatorul operei sau doctrinei unei persoane sau unui curent filozofic, literar, cultural, preluând ideile acestuia. 12 (D. organele forței publice) A se deplasa la fața locului în vederea unei investigații sau unei percheziții.

descinge1 vtr [At: VARLAAM, C. 432 / V: (pop) das~, deoci~, daoci~, ~sti~, dești~, deșchin~ / Pzi: descing / E: ml discingere] 1-2 A (se) desface și a îndepărta un brâu sau un alt obiect cu care este strânsă talia Si: (îvr) a (se) descinga (1-2). 3-4 (Înv) A(-și) pierde cinstea (sau rangul boieresc, libertatea) Si: (îvr) a (se) descinga (3-4). 5-6 A(-și) îndepărta armele prinse la cingătoare Si: a (se) dezarma, (îvr) a (se) descinga (5-6).

DESCÍNDE, descínd, vb. III. Intranz. 1. A-și avea originea, a se trage din cineva. 2. A se da jos, a coborî. 3. A ajunge (și a se opri) într-un loc; a trage (la un hotel, la o gazdă). 4. (Despre organele forței publice) A se deplasa, a sosi la fața locului în vederea unei investigații sau a unei percheziții. [Perf. s. descinséi, part. descíns] – Din lat. descendere, fr. descendre.

DESCÍNDE, descínd, vb. III. Intranz. 1. A se trage din cineva, a-și avea originea. 2. A coborî, a se da jos. Ceata de amici... descinse din automobil și îl urmă. C. PETRESCU, C. V. 59. 3. A ajunge (și a se opri) într-un loc; a trage (la un hotel, la o gazdă). Tustrei au descins, ocolind pe peron, la biroul unde îi aștepta Vartolomeu Diaconu. C. PETRESCU, A. 312. – Forme gramaticale: perf. s. descinsei, part. descins.

DESCÍNGE, descíng, vb. III. Tranz. (Cu privire la obiecte servind drept cingătoare) A dezlega, a desface, a scoate. Vai, brîul meu! Gemea copila... Făt-Frumos descinsu-mi-l-a. COȘBUC, P. I 125. Descinge brîul de pe lîngă sine și... împrejură [lemnele], legîndu-le frumușel. CREANGĂ, A. 83. ◊ Refl. (Subiectul este cingătoarea) Iar băiatul cam slăbea, Brîul i se descingea. ALECSANDRI, P. P. 25. ♦ Refl. (Despre oameni) A-și scoate brîul sau cingătoarea. Voinicul cum auzea... De brîu se descingea Și mîna c-o-nfășura. ȘEZ. III 65. – Forme gramaticale: perf. s. descinsei, part. descins.

DESCÍNDE vb. III. intr. 1. A se trage din cineva, a avea o anumită descendență. 2. A coborî, a se da jos. 3. A se opri pentru un anumit timp undeva. 4. (Despre organele forței publice) A se deplasa la fața locului pentru a face o investigație. [P.i. descínd, perf. s. -insei, part. -ins. / < lat. descendere, cf. fr. descendre].

DESCÍNDE vb. intr. 1. a-și avea originea, a se trage din... 2. a coborî. 3. a se opri pentru un anumit timp undeva. 4. (despre organele forței publice) a se deplasa la fața locului pentru a face o investigație. (< lat. descendere, fr. descendre)

A DESCÍNDE descínd intranz. 1) A avea descendență; a se trage. 2) A se da jos. 3) (despre drumeți, călători etc.) A se opri pentru odihnă; a poposi. 4) (despre organele în drept) A se deplasa la fața locului pentru a cerceta sau pentru a percheziționa. /<lat. descendere, fr. descendre

A DESCÍNGE descíng tranz. 1) (cingători, brâie, curele) A desface, eliberând mijlocul. 2) (persoane sau mijlocul lor) A elibera de o cingătoare, de un brâu sau de o curea. /<lat. discingere

descinge v. 1. a scoate din cingătoare sau brâu; 2. a se desface, a se slobozi: iar bărbatul cam slăbia, brâul i se descingea POP. [V. încinge].

arată toate definițiile

Intrare: descins
descins adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descins
  • descinsul
  • descinsu‑
  • descinsă
  • descinsa
plural
  • descinși
  • descinșii
  • descinse
  • descinsele
genitiv-dativ singular
  • descins
  • descinsului
  • descinse
  • descinsei
plural
  • descinși
  • descinșilor
  • descinse
  • descinselor
vocativ singular
plural
Intrare: descinde
verb (V627)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descinde
  • descindere
  • descins
  • descinsu‑
  • descinzând
  • descinzându‑
singular plural
  • descinde
  • descindeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descind
  • descinz
(să)
  • descind
  • descinz
  • descindeam
  • descinsei
  • descinsesem
a II-a (tu)
  • descinzi
(să)
  • descinzi
  • descindeai
  • descinseși
  • descinseseși
a III-a (el, ea)
  • descinde
(să)
  • descindă
  • descinză
  • descindea
  • descinse
  • descinsese
plural I (noi)
  • descindem
(să)
  • descindem
  • descindeam
  • descinserăm
  • descinseserăm
  • descinsesem
a II-a (voi)
  • descindeți
(să)
  • descindeți
  • descindeați
  • descinserăți
  • descinseserăți
  • descinseseți
a III-a (ei, ele)
  • descind
(să)
  • descindă
  • descinză
  • descindeau
  • descinseră
  • descinseseră
Intrare: descinge
verb (VT622)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descinge
  • descingere
  • descins
  • descinsu‑
  • descingând
  • descingându‑
singular plural
  • descinge
  • descingeți
  • descingeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descing
(să)
  • descing
  • descingeam
  • descinsei
  • descinsesem
a II-a (tu)
  • descingi
(să)
  • descingi
  • descingeai
  • descinseși
  • descinseseși
a III-a (el, ea)
  • descinge
(să)
  • descingă
  • descingea
  • descinse
  • descinsese
plural I (noi)
  • descingem
(să)
  • descingem
  • descingeam
  • descinserăm
  • descinseserăm
  • descinsesem
a II-a (voi)
  • descingeți
(să)
  • descingeți
  • descingeați
  • descinserăți
  • descinseserăți
  • descinseseți
a III-a (ei, ele)
  • descing
(să)
  • descingă
  • descingeau
  • descinseră
  • descinseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

descins

  • 1. Cu brâul, cingătoarea sau cureaua dezlegată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Duma îi adusese pe cei șapte soldați... descinși, fără arme. CAMILAR, N. I 174.
      surse: DLRLC
    • Își așezase armele la îndemînă și sta descins la marginea divanului. SADOVEANU, Z. C. 121.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi descinge
    surse: DEX '98 DEX '09

descinde

  • 1. A-și avea originea, a se trage din cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: proveni
  • 2. A se da jos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: coborî attach_file un exemplu
    exemple
    • Ceata de amici... descinse din automobil și îl urmă. C. PETRESCU, C. V. 59.
      surse: DLRLC
  • 3. A ajunge (și a se opri) într-un loc; a fi cazat (la un hotel, la o gazdă).
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: poposi attach_file un exemplu
    exemple
    • Tustrei au descins, ocolind pe peron, la biroul unde îi aștepta Vartolomeu Diaconu. C. PETRESCU, A. 312.
      surse: DLRLC
  • 4. (Despre organele forței publice) A se deplasa, a sosi la fața locului în vederea unei investigații sau a unei percheziții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

descinge

  • 1. A(-și) dezlega, a(-și) desface, a(-și) scoate cureaua, brâul, cingătoarea.
    exemple
    • Vai, brîul meu! Gemea copila... Făt-Frumos descinsu-mi-l-a. COȘBUC, P. I 125.
      surse: DLRLC
    • Descinge brîul de pe lîngă sine și... împrejură [lemnele], legîndu-le frumușel. CREANGĂ, A. 83.
      surse: DLRLC
    • Voinicul cum auzea... De brîu se descingea Și mîna c-o-nfășura. ȘEZ. III 65.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv Subiectul este cingătoarea.
      exemple
      • I s-a descins centura.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • Iar băiatul cam slăbea, Brîul i se descingea. ALECSANDRI, P. P. 25.
        surse: DLRLC

etimologie: